2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂSCOLÍT, -Ă, răscoliți, -te, adj. 1. În dezordine, răvășit. 2. (Despre pământ) Scurmat, râcâit; (despre praf, valuri etc.) stârnit, spulberat. 3. Agitat, tulburat. – V. răscoli.

RĂSCOLÍT, -Ă, răscoliți, -te, adj. 1. În dezordine, răvășit. 2. (Despre pământ) Scurmat, râcâit; (despre praf, valuri etc.) stârnit, spulberat. 3. Agitat, tulburat. – V. răscoli.

răscolit2, ~ă a [At: ALEXI, W. / Pl: ~iți, ~e / E: răscoli] 1 În neorânduială Si: răvășit2 (1). 2 (D. pământ) Scormonit. 3 (D. pământ) Săpat. 4 Stârnit2 (1). 5 Agitat2. 6 (Fig) Tulburat sufletește.

răscolit1 sn [At: CADE / Pl: ~uri / E: răscoli] (Reg) 1 Răscol1 (1). 2 Alesul mieilor de oi.

RĂSCOLÍT, -Ă, răscoliți, -te, adj. 1. În dezordine; răvășit. Frusinica își simți obrajii mîngîiați de vînt, pletele răscolite, ochii umeziți. MIHALE, O 501. 2. (Despre pămînt) Scurmat, rîcîit, scormonit. Pămîntul își încălzise repede stratul răscolit al arăturilor, fapt care împinse pe țăranii întovărășiți să înceapă mai devreme semănatul bumbacului. MIHALE, O. 489. [Cîmpul Mărășeștilor] mi l-am închipuit din copilărie un cîmp uriaș, răscolit, spart, cu gloduri arse. SAHIA, N. 15. 3. Pus în mișcare, pornit; frămîntat, agitat, tulburat; (despre pulbere, praf) stîrnit, spulberat. Toate erau liniștite, și dinspre Cucuteni nu se zărea pulbere răscolită. SADOVEANU, O. VII 128. Glasuri felurite porniră și se-ncrucișară în mulțimea răscolită. REBREANU, R. II 28.

RĂSCOLÍ, (I 1, II) răscolesc, (I 2) răscól, vb. IV. I. 1. Tranz. și intranz. A face dezordine căutând pe cineva sau ceva, a cerceta cu de-amănuntul; a scotoci. ♦ Tranz. A scormoni focul, jeraticul pentru a-l înviora. ♦ Tranz. A scurma, a râcâi pământul; p. ext. a ara. ♦ Tranz. A stârni praful, valurile etc. ♦ Tranz. A face să devină acut; a reactiva. ♦ Tranz. A tulbura. 2. Tranz. A face să se răzvrătească, să se revolte; a agita. II. Tranz. (Pop.) A desface toamna stâna, alegând oile după fiecare proprietar în parte. – Din sl. raskoliti.

RĂSCOLÍ, (I 1, II) răscolesc, (I 2) răscól, vb. IV. I. 1. Tranz. și intranz. A face dezordine căutând pe cineva sau ceva, a cerceta cu de-amănuntul; a scotoci. ♦ Tranz. A scormoni focul, jeraticul pentru a-l înviora. ♦ Tranz. A scurma, a râcâi pământul; p. ext. a ara. ♦ Tranz. A stârni praful, valurile etc. ♦ Tranz. A face să devină acut; a reactiva. ♦ Tranz. A tulbura. 2. Tranz. A face să se răzvrătească, să se revolte; a agita. II. Tranz. (Pop.) A desface toamna stâna, alegând oile după fiecare proprietar în parte. – Din sl. raskoliti.

răscoli [At: M. COSTIN, O. 56 / V: (reg) ros~, roscori / S și: res~ / Pzi: ~lesc, răscol / E: vsl расколити] 1 vt (Cu complementul „stână” sau „oile”) A desface toamna stâna, legând sau despărțind oile după proprietarii lor Si: răvăși (1). 2 vt (Trs) A alege oile în strungă, primăvara, pentru măsurarea laptelui. 3 vr (Reg; d. proprietarii de oi) A se împrăștia. 4 vt A mișca puternic Si: a agita (1), a mișca, a stârni (1). 5 vt A tulbura (ape, valuri). 6 vt (Fig) A provoca agitație. 7 vt A provoca agitație Si: a agita (6), a ațâța (4), a întărâta. 8 vt (Adesea cu complementul „inima”, „sângele”, „nervii” etc.) A provoca frământări sufletești. 9 vt A enerva (5). 10 vt (C. i. sentimente, pasiuni etc.) A înteți. 11 vt A provoca suferințe fizice, senzații neplăcute Si: a chinui (1). 12-13 vtr (Înv) A (se) revolta (1-2). 14 vt (C. i. animale sau păsări) A zburătăci. 15-16 vtr A (se) mișca din locul în care se află Si: a porni. 17 vt A face dezordine căutând pe cineva sau ceva Si: a răvăși (7). 18 vt A scotoci. 19 vt (Îe) A ~ cerul și pământul A face tot posibilul pentru a găsi un lucru pierdut. 20 vt A răsfoi1 (1) (cărți, ziare etc.). 21 vi (Fig) A străbate un loc pentru a găsi pe cineva. 22 vt A scormoni jăraticul, pentru a înviora focul. 23 vt (Fig; cu privire la sentimente, stări sufletești, amintiri etc.) A zgândări. 24 vt A scurma (pământul etc.). 25 vt (Pex) A ara4. 26 vt (Reg; cu complementul „iarba”, „fânul” etc.) A împrăștia pentru a se usca mai bine.

RĂSCOLÍ, răscolesc și răscól, vb. IV. Tranz. I. 1. A răvăși pentru a căuta pe cineva sau ceva; a scotoci. Ce ți-a venit să-mi răscolești dosarele, să-mi zăpăcești hîrtiile? BARANGA, I. 162. În zadar răscoli tot portul. BART, E. 247. Ia să mi te scoli, Crînguri să-mi răscoli. De l-ăi nimeri Și de l-ăi găsi... La tăiat să-l duci. TEODORESCU, P. P. 464. ◊ Fig. Scepticul acesta... Ce taine ale naturii răscolise? Nimica și totuși vorbește cu dispreț de știință. IONESCU-RION, C. 74. ◊ Intranz. Făt-Frumos, după ce răscoli trei zile și trei nopți, găsi în sfîrșit... armele și hainele tătîne-său. ISPIRESCU, L. 3. Și-n asemenea cărți el răscolea c-un feli de patimă. EMINESCU, N. 80. ♦ (Cu complementul «jăratic», «foc») A mișca, a scormoni pentru a înviora. Intrară în pădure și răscolind cu niște pari un jăratec... îngropară într-însul toți mieii. FILIMON, C. 126. ◊ Fig. Florile vor răscoli din nou inima și nervii tatei. SAHIA, N. 25. Titu Herdelea nu înțelese și totuși nu mai stărui. Simțea că a răscolit o rană. REBREANU, R. I 81. Și așa, răscolind trecutul, simții că mă îneacă lacrămile binefăcătoare. DELAVRANCEA, O. II 126. De ce răscolești tu toată durerea? EMINESCU, O. IV 106. ♦ (Cu complementul «loc», «pămînt») A scurma, a rîcîi, p. ext. a ara. Se opri în dreptul locurilor răscolite de Marin Oproiu, în fața tractorului care venea. MIHALE, O. 197. Schijele răscoliră pămîntul într-o fumărie amestecată cu țărînă și praf. SADOVEANU, O. VI 22. În urma noastră rămîneau... scobiturile piciorului de lemn, care răscolea pămîntul umed ca o cîrtiță. SAHIA, N. 61. ♦ A pune în mișcare, a face să plece din locul unde se află, împingînd în lături sau ridicînd în sus. Poștalionul aleargă răscolind colbul, tras de patru perechi de cai. CĂLINESCU, E. 64. Valurile... tulburi, răscolite de un vînt ușor, saltă cînd la dreapta cînd la stînga pluta pe care stă moș Anghel. DUNĂREANU, CH. 83. ◊ (Poetic) Iarba se ridica înaltă, la dreapta și la stînga potecilor, pînă la gîtul calului, și vîntul serii răscolea întinderea verde. SADOVEANU, O. I 161. 2. A agita, a tulbura, a face să se revolte. Născut pentru luptă și dominare, răscolea lumea pe unde trecea și nu-și îmblînzea privirea decît pentru cei din jurul lui. C. PETRESCU, Î. I 11. ♦ Refl. A se deplasa, a se isca (în tumult). Iar cînd a fost de s-a-mplinit Ajunul zilei de nuntit, Din munți și văi, de peste mări, Din larg cuprins de multe zări, Nuntași din nouăzeci de țări S-au răscolit! COȘBUC, P. I 55. Ba se răscolesc și cînii De prin curți și sar la ei. id. ib. 227. II. A desface toamna stîna, alegînd sau despărțind oile după proprietarii lor. (Refl. pas.) Laptele acru de oi începe a se face pe la finele lui august, după ce s-au răscolit (deosebit) oile. ȘEZ. VII 76.

A RĂSCOLÍ ~ésc tranz. 1) (lucruri) A întoarce în dezordine căutând; a răvăși. 2) (focul, jăraticul) A amesteca făcând să ardă mai tare; a scormoni. 3) fig. (sentimente, amintiri etc.) A face să reînvie (producând durere sufletească); a scormoni. ~ sufletul. 4) (straturi de deasupra) A da la o parte (căutând ceva și pătrunzând în adâncime). 5) A pune în mișcare. ~ praful cu picioarele. 6) fig. A supune unor emoții puternice; a tulbura; a răvăși. 7) rar A face să se revolte. /<sl. rascoliti

răscolì v. a căuta răsturnând toate: a răscoli toată casa. [Lit. a face răscoală cercetând].

răscolésc v. tr. (vsl. raskoliti sen, a se despica, d. klati, a împunge; nsl. razkoliti, a despica). Scotocesc (scormolesc) punînd în dezordine: a răscolit toate lucrurile pîn’a găsit cuțitu. Fig. A răscoli cele liniștite (lat. quieta movére), a răscoli urile saŭ alte pasiunĭ. A răscoli oile, a le separa luîndu-șĭ fie-care stăpîn oile luĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!răscolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răscolésc, imperf. 3 sg. răscoleá; conj. prez. 3 să răscoleáscă

răscolí vb. (a scotoci, a enerva, a desface stâna) ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răscolésc, imperf. 3 sg. răscoleá; conj. prez. 3 sg. și pl. răscoleáscă; (a agita) ind. prez. 3 sg. răscoálă /răscoléște; conj. prez. 3 sg. și pl. răscoále /răscoleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂSCOLÍT adj. 1. v. cotrobăit. 2. v. deranjat. 3. (fig.) răvășit.

RĂSCOLIT adj. 1. cotrobăit, scotocit, (înv. și reg.) scorbelit, (reg.) rostopolit. (Toată casa era ~.) 2. deranjat, răvășit, zăpăcit. (Are toate hîrtiile ~.) 3. (fig.) răvășit. (Avea sufletul ~.)

RĂSCOLÍ vb. v. răscula, răzvrăti, revolta, ridica.

RĂSCOLÍ vb. 1. v. căuta. 2. v. deranja. 3. v. stârni. 4. v. scormoni. *5. (PĂSTORIT) (reg.) a răvăși. (A ~ stâna, toamna.) 6. v. tulbura.

răscoli vb. v. RĂSCULA. RĂZVRĂTI. REVOLTA. RIDICA.

RĂSCOLI vb. 1. a căuta, a cotrobăi, a scormoni, a scotoci, a umbla, (pop.) a scociorî, (înv. și reg.) a scodoli, a scorbeli, (reg.) a bodicăi, a corleși, a cotili, a hojbăi, a scobîrlăi, (Mold.) a bîrcîi, (Bucov.) a boltăi, (prin Olt.) a bulduși, (prin Ban.) a burfăi, (Ban.) a cobîrlui, (Mold. și Bucov.) a cociobăi, (Munt.) a scofeli, (înv.) a scorteli. (Nu mai ~ prin lucrurile melel) 2. a deranja, a răvăși, a zăpăci, (reg.) a răntui, a rostopoli. (De ce mi-ai ~ hîrtiile?) 3. a agita, a ridica, a stîrni. (Vîntul ~ praful.) 4. a scormoni, a zgîndări, (pop.) a scociorî. (~ jarul ca să întețească focul.) 5.* (PĂSTORIT) (reg.) a răvăși. (A ~ stîna, toamna.) 6. a tulbura. (Vestea l-a ~ profund.)

arată toate definițiile

Intrare: răscolit
răscolit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răscolit
  • răscolitul
  • răscolitu‑
  • răscoli
  • răscolita
plural
  • răscoliți
  • răscoliții
  • răscolite
  • răscolitele
genitiv-dativ singular
  • răscolit
  • răscolitului
  • răscolite
  • răscolitei
plural
  • răscoliți
  • răscoliților
  • răscolite
  • răscolitelor
vocativ singular
plural
Intrare: răscoli
răscoli1 (1 -lesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răscoli
  • răscolire
  • răscolit
  • răscolitu‑
  • răscolind
  • răscolindu‑
singular plural
  • răscolește
  • răscoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răscolesc
(să)
  • răscolesc
  • răscoleam
  • răscolii
  • răscolisem
a II-a (tu)
  • răscolești
(să)
  • răscolești
  • răscoleai
  • răscoliși
  • răscoliseși
a III-a (el, ea)
  • răscolește
(să)
  • răscolească
  • răscolea
  • răscoli
  • răscolise
plural I (noi)
  • răscolim
(să)
  • răscolim
  • răscoleam
  • răscolirăm
  • răscoliserăm
  • răscolisem
a II-a (voi)
  • răscoliți
(să)
  • răscoliți
  • răscoleați
  • răscolirăți
  • răscoliserăți
  • răscoliseți
a III-a (ei, ele)
  • răscolesc
(să)
  • răscolească
  • răscoleau
  • răscoli
  • răscoliseră
verb (VT337)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răscoli
  • răscolire
  • răscolit
  • răscolitu‑
  • răscolind
  • răscolindu‑
singular plural
  • răscoa
  • răscoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răscol
(să)
  • răscol
  • răscoleam
  • răscolii
  • răscolisem
a II-a (tu)
  • răscoli
(să)
  • răscoli
  • răscoleai
  • răscoliși
  • răscoliseși
a III-a (el, ea)
  • răscoa
(să)
  • răscoale
  • răscolea
  • răscoli
  • răscolise
plural I (noi)
  • răscolim
(să)
  • răscolim
  • răscoleam
  • răscolirăm
  • răscoliserăm
  • răscolisem
a II-a (voi)
  • răscoliți
(să)
  • răscoliți
  • răscoleați
  • răscolirăți
  • răscoliserăți
  • răscoliseți
a III-a (ei, ele)
  • răscoa
(să)
  • răscoale
  • răscoleau
  • răscoli
  • răscoliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

răscolit

  • 1. În dezordine.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: răvășit antonime: aranjat (adj.) attach_file un exemplu
    exemple
    • Frusinica își simți obrajii mîngîiați de vînt, pletele răscolite, ochii umeziți. MIHALE, O 501.
      surse: DLRLC
  • 2. Despre pământ:
    exemple
    • Pămîntul își încălzise repede stratul răscolit al arăturilor, fapt care împinse pe țăranii întovărășiți să înceapă mai devreme semănatul bumbacului. MIHALE, O. 489.
      surse: DLRLC
    • [Câmpul Mărășeștilor] mi l-am închipuit din copilărie un cîmp uriaș, răscolit, spart, cu gloduri arse. SAHIA, N. 15.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Despre praf, valuri etc.:
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: spulberat stârnit attach_file un exemplu
      exemple
      • Toate erau liniștite, și dinspre Cucuteni nu se zărea pulbere răscolită. SADOVEANU, O. VII 128.
        surse: DLRLC
  • 3. Pus în mișcare.
    exemple
    • Glasuri felurite porniră și se-ncrucișară în mulțimea răscolită. REBREANU, R. II 28.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi răscoli
    surse: DEX '98 DEX '09

răscoli

  • 1. tranzitiv intranzitiv A face dezordine căutând pe cineva sau ceva, a cerceta cu de-amănuntul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: scotoci attach_file 10 exemple
    exemple
    • Ce ți-a venit să-mi răscolești dosarele, să-mi zăpăcești hîrtiile? BARANGA, I. 162.
      surse: DLRLC
    • În zadar răscoli tot portul. BART, E. 247.
      surse: DLRLC
    • Ia să mi te scoli, Crînguri să-mi răscoli. De l-ăi nimeri Și de l-ăi găsi... La tăiat să-l duci. TEODORESCU, P. P. 464.
      surse: DLRLC
    • figurat Scepticul acesta... Ce taine ale naturii răscolise? Nimica și totuși vorbește cu dispreț de știință. IONESCU-RION, C. 74.
      surse: DLRLC
    • Făt-Frumos, după ce răscoli trei zile și trei nopți, găsi în sfîrșit... armele și hainele tătîne-său. ISPIRESCU, L. 3.
      surse: DLRLC
    • Și-n asemenea cărți el răscolea c-un feli de patimă. EMINESCU, N. 80.
      surse: DLRLC
    • figurat Florile vor răscoli din nou inima și nervii tatei. SAHIA, N. 25.
      surse: DLRLC
    • figurat Titu Herdelea nu înțelese și totuși nu mai stărui. Simțea că a răscolit o rană. REBREANU, R. I 81.
      surse: DLRLC
    • figurat Și așa, răscolind trecutul, simții că mă îneacă lacrămile binefăcătoare. DELAVRANCEA, O. II 126.
      surse: DLRLC
    • figurat De ce răscolești tu toată durerea? EMINESCU, O. IV 106.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A scormoni focul, jeraticul pentru a-l înviora.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Intrară în pădure și răscolind cu niște pari un jăratec... îngropară într-însul toți mieii. FILIMON, C. 126.
        surse: DLRLC
    • 1.2. tranzitiv A scurma, a râcâi pământul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Schijele răscoliră pămîntul într-o fumărie amestecată cu țărînă și praf. SADOVEANU, O. VI 22.
        surse: DLRLC
      • În urma noastră rămîneau... scobiturile piciorului de lemn, care răscolea pămîntul umed ca o cîrtiță. SAHIA, N. 61.
        surse: DLRLC
    • 1.3. tranzitiv A pune în mișcare, a face să plece din locul unde se află, împingând în lături sau ridicând în sus.
      exemple
      • poetic Iarba se ridica înaltă, la dreapta și la stînga potecilor, pînă la gîtul calului, și vîntul serii răscolea întinderea verde. SADOVEANU, O. I 161.
        surse: DLRLC
      • 1.3.1. A stârni praful, valurile etc.
        surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: ridica stârni attach_file 2 exemple
        exemple
        • Poștalionul aleargă răscolind colbul, tras de patru perechi de cai. CĂLINESCU, E. 64.
          surse: DLRLC
        • Valurile... tulburi, răscolite de un vînt ușor, saltă cînd la dreapta cînd la stînga pluta pe care stă moș Anghel. DUNĂREANU, CH. 83.
          surse: DLRLC
    • 1.4. tranzitiv A face să devină acut.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: reactiva
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. tranzitiv A face să se răzvrătească, să se revolte.
    exemple
    • Născut pentru luptă și dominare, răscolea lumea pe unde trecea și nu-și îmblînzea privirea decît pentru cei din jurul lui. C. PETRESCU, Î. I 11.
      surse: DLRLC
    • 2.1. reflexiv A se deplasa, a se isca (în tumult).
      exemple
      • Iar cînd a fost de s-a-mplinit Ajunul zilei de nuntit, Din munți și văi, de peste mări, Din larg cuprins de multe zări, Nuntași din nouăzeci de țări S-au răscolit! COȘBUC, P. I 55.
        surse: DLRLC
      • Ba se răscolesc și cînii De prin curți și sar la ei. COȘBUC, P. I 227.
        surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv popular A desface toamna stâna, alegând oile după fiecare proprietar în parte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • reflexiv pasiv Laptele acru de oi începe a se face pe la finele lui august, după ce s-au răscolit (deosebit) oile. ȘEZ. VII 76.
      surse: DLRLC

etimologie: