RĂSCOLIT, -Ă, răscoliți, -te, adj. 1. În dezordine; răvășit. Frusinica își simți obrajii mîngîiați de vînt, pletele răscolite, ochii umeziți. MIHALE, O 501. 2. (Despre pămînt) Scurmat, rîcîit, scormonit. Pămîntul își încălzise repede stratul răscolit al arăturilor, fapt care împinse pe țăranii întovărășiți să înceapă mai devreme semănatul bumbacului. MIHALE, O. 489. [Cîmpul Mărășeștilor] mi l-am închipuit din copilărie un cîmp uriaș, răscolit, spart, cu gloduri arse. SAHIA, N. 15. 3. Pus în mișcare, pornit; frămîntat, agitat, tulburat; (despre pulbere, praf) stîrnit, spulberat. Toate erau liniștite, și dinspre Cucuteni nu se zărea pulbere răscolită. SADOVEANU, O. VII 128. Glasuri felurite porniră și se-ncrucișară în mulțimea răscolită. REBREANU, R. II 28.