răbdare sf [At: COD. VOR. 134/7 / V: (înv) reb~ / Pl: ~dări / E: răbda] 1 Capacitatea de a suporta dureri fizice sau morale. 2 (Gmț; îe) A mânca (sau a înghiți, a se hrăni, a trăi cu) ~dări prăjite A răbda (1) de foame. 3 Putere de a aștepta în liniște desfășurarea evenimentelor. 4 (Înv; în construcție cu verbul „a face”) A avea răbdare (3). 5 (Îe) A-(și) ieși din ~ (sau din ~dări) A (se) enerva (foarte tare). 6 (Îe) A scoate (pe cineva) din ~ (sau din ~dări, din toate ~dările) A face pe cineva să se enerveze foarte tare. 7 (Gmț; îe) ~ și tutun Se spune cuiva care trebuie să aștepte multă vreme. 8 (Cu valoare de imperativ) Așteaptă! 9 (Înv) Indulgență. 10 (Înv) Speranță. 11 Stăruință într-o lucrare (grea și de lungă durată) Si: perseverență, statornicie (2), tenacitate.

RĂBDARE, răbdări, s. f. 1. Faptul de a răbda; dispoziție firească de a suporta neplăceri, dureri, asupriri; putere de a aștepta cu liniște desfășurarea întîmplărilor, a evenimentelor. Mă gîndesc că-i fi ajuns la marginea răbdării. VORNIC, P. 203. Răbdarea vînătorului era ajunsă la culme. ODOBESCU, S. III 47. Eu însă nu zic că nu te voi lua, dar trebuie răbdare. NEGRUZZI, S. I 19. ◊ (Adesea în construcție cu verbele «a avea», «a pierde» sau «a fi») Îi povățuia să fie mai cu răbdare, mai îngăduitori, ca să nu se amărască... părinții. ISPIRESCU, L. 175. Mă mir c-am avut răbdare să țin casă cu baba pîn-acum. CREANGĂ, P. 118. Ascultați dacă aveți răbdare. NEGRUZZI, S. I 102. Dragostea n-are răbdare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 382. ◊ (Învechit, în construcție cu verbul «a face») Cum mai poți face răbdare... Așteptînd cu prelungire Să găsești milostivire. CONACHI, P. 35. Făcîndu-și răbdare... îi zise blînd... PANN, P. V. I 76. ◊ (Glumeț) Răbdare și tutun = așteptare lungă. Pînă atunci, răbdare și tutun. C. PETRESCU, Î. II 136. (De obicei în construcție cu verbele «a mînca», «a înghiți» etc.) Răbdări prăjite = nimic de mîncare. Trăia tot cu noduri fripte, învăluite cu răbdări prăjite. RETEGANUL, P. III 59. De acu a mai mînca și răbdări prăjite în loc de ouă. CREANGĂ, P. 70. Înghite la răbdări prăjite. PANN, P. V. III 101. ◊ Expr. A scoate (pe cineva) din răbdare (sau din răbdări) = a face (pe cineva) să-și piardă calmul, a enerva peste măsură; a scoate din sărite. Oricît de blajin să fie omul, îl scoți din toate răbdările. CARAGIALE, O. III 36. Eu îs bun, cît îs bun, dar și cînd m-a scoate cineva din răbdare, apoi nu-i trebuie nici țigan de laie împotriva mea. CREANGĂ, P. 253. A-și ieși (învechit a ieși) din răbdare (sau din răbdări) = a-și pierde calmul, a se enerva peste măsură, a-și ieși din sărite. Celelalte, strigă gazda ieșind din răbdare întru auzul atîtor laude. NEGRUZZI, S. I 77. ♦ (Cu valoare de-imperativ) Așteaptă! Hei, hei! răbdare, Arvinte, fătu-meu, răbdare. ALECSANDRI, T. I 324. 2. Stăruință într-o lucrare grea și de lungă durată; perseverență, tenacitate. Profesia de cercetător e în primul rînd una de răbdare... de calm. BARANGA, I. 153. Cu o răbdare ciudată m-am plecat peste tot ce a știut să facă omul. ANGHEL, PR. 99. Cu răbdare și tăcere se face agurida miere. 3. (Rar, la pl.) Suferințe, lipsuri. Oare puține răbdări pîn-acum pribegind îndurat-ai? TOPÎRCEANU, P. 46.

RĂBDARE ~ări f. 1) v. A RĂBDA. ◊ A scoate pe cineva din ~ (sau din ~ări) a face pe cineva să-și piardă stăpânirea de sine; a scoate din sărite. A-și ieși din ~ (sau din ~ări), a-și pierde ~area a-și pierde stăpânirea de sine; a-și ieși din sărite. A mânca ~ări prăjite (sau fripte) a îndura foame. Ai ~! așteaptă! 2) Stăruință manifestată în executarea unui lucru. ◊ ~ area trece marea (sau cu ~area se trece marea) perseverența te ajută să reușești în cele mai grele împrejurări. /v. a răbda

răbdare f. 1. virtute ce ne face să suportăm răstriștile cu bărbăție și fără a cârti; 2. liniște cu care s’așteaptă ceva ce întârzie a veni; 3. stăruință, statornicie: cu răbdarea toate se fac; 4. fam. răbdări prăjite, așteptare zadarnică.

răbdáre f. Acțiunea de a răbda, paciență, așteptare, stăruință, perseveranță: lucrurile marĭ se fac cu răbdare, răbdarea denotă nervĭ sănătoșĭ. A perde răbdarea, a te enerva, a te impacienta. Mare răbdare! multă răbdare, ce răbdare! Iron. Răbdărĭ prăjite, nimic de mîncare, blescote, cascote, scoverzĭ: ne-a tratat cu răbdărĭ prăjite.

răbda [At: COD. VOR. 150/7 / V: (îrg) reb~ / Pzi: rabd, (pop) răbd / E: nct] 1 vt A suporta (cu resemnare) o neplăcere sau o durere fizică sau morală Si: a îndura, a suferi. 2 vt (Îe) A ~ în piele A îndura mult, fără a se plânge. 3 vi (Înv) A rezista în luptă. 4 vi (Udp „la”) A fi rezistent. 5-6 vti (Îvp) A aștepta în liniște, cu resemnare. 7 vt (Fig; îe) A nu ~ vremea (pe cineva) A fi presat de timp. 8 vt A tolera săvârșirea unui lucru nepermis Si: a îngădui, a permite. 9 vt A suporta prezența cuiva sau a ceva Si: a suferi. 10 vt (Fig) A îndura. 11 vt (Îe) A (nu)-l ~ pe cineva inima (să...) A (nu) se putea stăpâni (să...). 12 vt (Îe) A (nu)-l mai ~ (pe cineva) puterile să... A (nu) mai putea să... 13 vt (Înv) A crede (în cineva sau în ceva). 14 vt A spera. 15-16 vir A-și înfrâna pornirile Si: a se abține (2), a se stăpâni.

rebda v vz răbda

rebdare sf vz răbdare

RĂBDA, rabd, vb. I. 1. Tranz. A suporta (cu resemnare) o suferință fizică sau morală; a îndura. V. pătimi. Rabdă să-l lovești pînă îl apucă diavolul și-l înnebunește, și-atunci e prăpăd. DUMITRIU, P. F. 44. Rabzi bătăi de pumn și bici. NECULUȚĂ, Ț. D. 41. Răbdăm poveri, răbdăm nevoi, Și ham de cai și jug de boi: Dar vrem pămînt! COȘBUC, P. I 207. ◊ Intranz. Stăi, Roibule, zise el blînd calului, stăi aici oleacă și rabdă ce-i răbda, că îndată ți-oi da ovăz. SADOVEANU, O. I 370. Pe la noi, cine are bani bea și mănîncă, iară cine nu, se uită și rabdă. CREANGĂ, P. 279. De zece ani de cînd tot rabd. ALECSANDRI, T. I 279. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de», arătînd cauza suferinței) De două zile rabdă de foame. C. PETRESCU, C. V. 121. ♦ Intranz. (Despre lucruri) A fi rezistent, a nu se strica repede. Și na-ți cizmele-mi de țap... Ce la apă mult mai rabdă. TEODORESCU, P. P. 502. 2. Tranz. A tolera să se săvîrșească un lucru neîngăduit, supărător; a permite, a accepta. Doar n-oi răbda să mă rușineze dînsul pe mine în fața satului. REBREANU, R. II 40. Graurul... împreună cu ciorile se cocoțează jucînd pe spinarea boilor, cari cu o filozofică nepăsare rabdă așa batjocure. ODOBESCU, S. III 23. Hîrtia multe rabdă (= multe lucruri rele sau neplăcute se scriu). ◊ (Construit cu dativul) Nu ți-or putea răbda cîte ți-am răbdat noi. CREANGĂ, P. 286. ◊ (Complementul indică persoana tolerată) Mă mir numai că părintele te mai rabdă pe lîngă dumnealui. REBREANU, I. 71. Noi să răbdăm pe tronul acestei țări, pe cine? Pe-un tiran, un fățarnic? ALECSANDRI, T. II 111. ◊ (Adesea în fraze negative sau interogative, uneori în imprecații) Neamul lui Eftimie – nu i-ar mai răbda pămîntul. DUMITRIU, N. 223. Cum îl rabdă locul... să mai umble zile supărat Pentru-o vorbă numai? COȘBUC, P. II 247. Bate-o, doamne, n-o răbda, Că mi-a secat inima. TEODORESCU, P. P. 306. ◊ Expr. A (nu)-l răbda pe cineva inima (să... ) = a nu se putea stăpîni (să nu... ), a (nu) se îndura să... Nu-l mai răbdase inima și venise s-o vadă cu ochii lui. CAMIL PETRESCU, O. II 451. Totuși nu-l răbda inima să stea molcom. REBREANU, R. I 267. Unde nu se încinge între dînșii o bătaie crîncenă, ș-apoi stă de-i privește, dacă te rabdă inima. CREANGĂ, A. 112. A (nu)-i mai răbda (pe cineva) puterile să... = a-l părăsi (pe cineva) puterile, a numai putea să... Nu-l mai rabdă puterile să-și joace copila pe genunchi. DELAVRANCEA, la TDRG. ◊ Intranz. Nu mai răbdăm, fraților!... Puneți mîna pe topoare! REBREANU, R. II 231. 3. Intranz. (Astăzi rar) A-și înfrîna neliniștea, nerăbdarea, a-și păstra calmul, a sta liniștit. Fata mea, o cununie ne-ar scăpa de orice grijă. Fata mea, cum poți răbda... Mai e vreme. Spune: da.! EFTIMIU, Î. 55. Ah! suflete împietrite! el moare și tu rabzi încă? CONACHI, P. 86. Trebuie să rabde pînă ce să se usuce cărămizile. DRĂGHICI, R. 86. ◊ Refl. Nu s-au mai putut răbda între păreții casei. SBIERA, P. 132. ♦ Refl. (Învechit, în construcții negative; adesea în legătură cu verbul «a putea») A se stăpîni, a se înfrîna, a se reține de la ceva. Acel ce nu se poate răbda ca să nu scrie. CONTEMPORANUL, I 205. Nu cred că s-a răbdat Să nu-i fi ospătat. DONICI, F. 80. – Prez. ind. și: (regional) răbd.

A RĂBDA rabd 1. tranz. 1) (suferințe fizice sau morale) A îndura cu tărie și calm; a suferi; a suporta. 2) A admite în mod conștient și tacit; a îngădui; a suferi; a suporta; a tolera. ◊ A nu-l ~ pe cineva inima să... a nu se putea stăpâni să nu... 2. intranz. A-și reține dorința (de a face ceva); a îngădui. /Orig. nec.

răbdà v. a avea răbdare, a suferi cu tărie. [Origină necunoscută].

rabd, V. răbd.

răbd, a -á v. tr. (cp. cu lat. répedo, -áre, a te retrage). Sufer, îndur: a răbda multe loviturĭ, un jug greŭ. Sufer, tolerez, îngăduĭ, permit: pe acest obraznic nu-l rabdă nimenĭ. Nu mă rabdă inima, nu pot, nu mă îndur să. V. intr. Sufer de: a răbda de foame, de sete. Doamne, rabdă mie (Cor.), permite-mĭ. V. refl. (Vechĭ. Azĭ. Trans., rar). Mă abțin. – În est răbd, răbzĭ, rabdă, să răbde, răbdat. Vechĭ și azĭ Trans. rebd, rebzĭ, reabdă, să rebde, rebdat. Cp. cu crăp.

rebd, V. răbd.

răbdare s. f., g.-d. art. răbdării; pl. răbdări

răbdare s. f., g.-d. art. răbdării; pl. răbdări

răbdare s. f., g.-d. art. răbdării; pl. răbdări

răbda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. rabd, 2 sg. rabzi, 3 rabdă; conj. prez. 1 sg. să rabd, 3 să rabde; imper. 2 sg. afirm. rabdă

răbda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. rabd, 2 sg. rabzi, 3 rabdă

răbda vb., ind. prez. 1 sg. rabd, 2 sg. rabzi, 3 sg. și pl. rabdă

rabd, rabdă 3, rabde 3 conj.

RĂBDARE s. 1. (livr.) paciență, (înv.) târpenie. (Are o ~ îngerească.) 2. v. stăruință.

RĂBDARE s. v. chin, durere, indulgență, încercare, îngăduință, îngăduire, nădejde, patimă, păs, pătimire, speranță, suferință, toleranță.

RĂBDARE s. 1. (livr.) pacientă, (înv.) tîrpenie. (Are o ~ îngerească.) 2. perseverență, stăruință, tenacitate. (Dovedește multă ~ în acțiunile sale.)

răbdare s. v. CHIN. DURERE. INDULGENȚĂ. ÎNCERCARE. ÎNGĂDUINȚĂ. ÎNGĂDUIRE. NĂDEJDE. PATIMĂ. PĂS. PĂTIMIRE. SPERANȚĂ. SUFERINȚĂ. TOLERANȚĂ.

Răbdare ≠ nerăbdare

RĂBDA vb. 1. v. îndura. 2. v. suporta. 3. v. îngădui. 4. v. abține.

RĂBDA vb. 1. a îndura, a pătimi, a păți, a suferi, a suporta, a trage, (astăzi rar) a purta, (înv. și reg.) a petrece, a tîrpi, (prin Bucov.) a joi, (Transilv.) a păula, (Ban.) a pesti, (prin Transilv.) a pristui, (înv.) a binevrea, a cerca, a obicni, a pănăta, (fig.) a înghiți. (Cîte n-a ~!) 2. a duce, a îndura, a suferi, a suporta. (El a ~ tot greul.) 3. a accepta, a admite, a concepe, a îngădui, a permite, a suferi, a suporta, a tolera, (înv. și reg.) a pristăni, (înv.) a obicni, a volnici, (fig. fam.) a înghiți. (Nu pot ~ una ca asta.) 4. a se abține, a se domina, a se înfrîna, a se opri, a se reține, a se stăpîni. (N-a putut ~ să nu-i spună vreo două.)

răbda (rabd, răbdat), vb. – 1. A rezista, a îndura. – 2. A suporta, a tolera, a admite, a suferi. – Var. înv. și Trans. rebda. Mr. aravdu, arăvdare. Lat. *re-e(n)mendāre „a îmbunătăți”, cf. sp. remendar „a întări cu un petic”, ca și mr. amindari „a îmbunătăți, a cîștiga”. Tranziția semantică de la „a face rezistent” la „a rezista” este aceeași cu a lui îndura. Fonetic, rezultatul *remda a dezvoltat a consoană auxiliară, *rămbda, cf. fr. chambre, sp. hombre și rom. cam dogit › cambdogit, exemplu citat de Țicăloiu, ZPRh., LI, 280-91. Nu lipsesc alte explicații, care nu par convingătoare: din sl. raditi, raždą „a avea grijă de” (Cihac, II, 302); din lat. *re-obdurāre (Cihac, I, 224; Koerting 7958; Weigand, BA, II, 260; cf. împotrivă Densusianu, Rom., XXXIII, 284; din lat. rīgĭdāre (E. Herzog, Dacor., I, 222-4 și Dacor., V, 495-97; cf. împotrivă Graur, BL, V, 111 și Rosetti, 175); din lat. rĕgĕre „a conduce” (Giuglea, Dacor., IV, 380); din lat. răbĭdāre „a turba” (Pușcariu, Dacor., VIII, 127-31) sau *rubĭdāre „a turba” (Pușcariu, Lr., 122); din lat. repĕdāre „a se retrage” (Scriban). Der. răbdare (mr. răvdare), s. f. (calm; resemnare, îndurare); răbdător, adj. (calm, suferitor); răbdăriu, adj. (blînd, încercat); nerăbădător, adj. (neliniștit); nerăbdare, s. f. (neliniște).

CUIVIS DOLORI REMEDIUM EST PATIENTIA (lat.) răbdarea este leacul tuturor durerilor – Publilius Syrus, „Sententiae”, 476.

LE GÉNIE N’EST AUTRE CHOSE QU’UNE GRANDE APTITUDE À LA PATIENCE (fr.) geniul nu este altceva decât o mare aptitudine pentru răbdare.

QUOSQUE TANDEM (ABUTERE, CATILINA, PATIENTIA NOSTRA)? (lat.) până când (vei abuza, Catilina, de răbdarea noastră)? – Cicero, „In Catilinam”, I, 1, 1. Oratorul intră direct în subiectul discursului, interpelându-l indignat pe Catilina, care avusese cutezanța să vină în Senat după descoperirea conjurației sale. Expresie a indignării față de insolența unei persoane care înfruntă pe cei din jurul său.

SUSTINE ET ABSTINE! (lat.) rabdă și stăpânește-te! – Versiunea latină a unei vechi maxime grecești, devenită deviza filozofului stoic Epictet. Indică două modalități ale rezistenței la rău și în general ale detașării: puterea de a îndura și aceea de a fi stăpân pe tine însuți, ferindu-te de patimile care-ți subminează libertatea morală.

Aveți puțintică răbdare!, replică foarte cunoscută din O scrisoare pierdută. Trahanache o repetă mereu, ca un laitmotiv. Aceste trei cuvinte au ajuns o expresie foarte populară prin care încercăm să domolim zelul, curiozitatea sau enervarea cuiva. Dar, bineînțeles, la modul ironic, și nu pe un ton grav și serios, cum făcea eroul lui Caragiale. LIT.

Grosse Seelen dulden still (cerm. „Sufletele mari rabdă în tăcere”) – spune Schiller în Don Carlos (act. I, sc. 4). E răspunsul pe care marchizul de Posa îl dă reginei Elisabeta a Spaniei cu privire la tînăra Matilda, silită să renunțe la alesul inimii ei și să se căsătorească cu un unchi bătrîn: „În inima Matildei nimeni încă N-a izbutit să vadă ce se-ntîmplă. Dar sutletele mari în taină sufăr”. (Trad. lui A. Philippide) Vezi și: Les grandes douleurs sont muettes. LIT.

Patience for poltroons (engl. „Răbdarea e pentru lași”) – Shakespeare, Henric VI (partea a treia, act. I, sc. 1). Acțiunea piesei înfățișează luptele din secolul al XV-lea dintre familiile domnitoare engleze, lupte cunoscute sub denumirea de „Războiul celor două roze”. Nobilii care-l sprijineau pe Henric (și care, ca semn distinctiv, purtau roze roșii la pălărie), urmărind să-i înlăture pe partizanii ducelui de York (roze albe), vor să acționeze rapid și energic. Regele le cere răbdare. Lordul Clifford replică: „Răbdarea-i bună pentru lași”… Dar tot Shakespeare spune în Othello, prin gura lui Iago (act. II, sc. 3): „How poor are they that have no patience!” (Ce săraci sînt cei ce n-au răbdare!). Noi spunem: Cu răbdarea treci marea; Cu răbdare frunza dudului se face mătase… LIT.

Sustine et abstine! (lat. „Îndură și abține-te!) – maxima filozofului stoic grec Epictet. O găsim – întrucît el n-a lăsat nici un rînd scris – în Convorbiri cu Epictet și în Encheiridion (Manualul lui Epictet), lucrări alcătuite de discipolul său Flavius Arrianius. Prin ”sustine et abstine", filozoful recomandă să îndurăm cu bărbăție vicisitudinile vieții și să ne ferim de pasiunile care ne îmbolnăvesc sufletul și ne distrug libertatea morală. De aceea maxima lui Epictet a devenit deviza stoicilor. FIL.

a mânca răbdări prăjite expr. a răbda de foame.

răbdare de fier / de înger expr. răbdare foarte mare.

răbdări prăjite expr. (glum.) nici un fel de mâncare, nimic de mâncare.