15 definiții pentru râvnă răvnă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RẤVNĂ, râvne, s. f. 1. Imbold lăuntric puternic, pornire aprinsă spre ceva, însuflețire în muncă; sârguință, silință, zel. ♦ Ardoare, evlavie. 2. Dorință aprinsă pentru ceva; poftă. – Din râvni (derivat regresiv).

RẤVNĂ, râvne, s. f. 1. Imbold lăuntric puternic, pornire aprinsă spre ceva, însuflețire în muncă; sârguință, silință, zel. ♦ Ardoare, evlavie. 2. Dorință aprinsă pentru ceva; poftă. – Din râvni (derivat regresiv).

râvnă sf [At: CORESI, EV. 481 / V: (îrg) râmnă, răhnă, (înv) răpnă, răvnă, râvne, (reg) rahnă, ramnă, râgnă, râhnă / Pl: ~ne / E: pvb râvni] 1 Imbold lăuntric (puternic) spre ceva Si: aspirație (8), dorință (1). 2 (Îla) De ~ De dorit. 3 (Înv) Invidie. 4 Poftă. 5 (Reg; îe) A face râmne A pofti. 6 Însuflețire la muncă Si: silință, sârguință, zel, (înv) osârdie. 7 (Înv; îlav) În ~ Neobosit. 8 (În descântece) Deochi. 9 (Reg) Epilepsie (1). 10 (Bot; reg; îf râhnă) Rocoțea (Stellaria graminea).

RÂVNĂ ~e f. 1) v. A RÂVNI. 2) Străduință deosebită; zel. /v. a râvni

râvnă f. ardoare, zel. [Slav RĬVĬNŬ, zelos].

RÎ́VNĂ, rîvne, s. f. 1. Imbold lăuntric puternic, pornire aprinsă spre ceva, însuflețire la muncă; silință, sîrguință, zel. Credem că astăzi, pentru a scrie romînește, nu trebuie gramatici, trebuie rîvnă, idei și giudecata dreaptă a lucrurilor. RUSSO, O. 69. Învăța cu mare rîvnă pe Vineri limba nemțască. DRĂGHICI, R. 192. ♦ Ardoare, evlavie (în special pentru dumnezeire). [Moșul] îmi zice să mă întorc, căci rîvna noastră a ascultat-o dumnezeu. ISPIRESCU, L. 96. În a mea rîvnă, pe locul părintesc, Fiu al astor ruine, țărîna lor slăvesc. ALEXANDRESCU, M. 11. Cu rîvnă... ridică ochii în sus, mulțămind lui d-zeu. ȘEZ. II 200. 2. Dorință, poftă, invidie. Cete de cîini hîrbari stăteau dinaintea ușilor, privind cu rîvnă buturile de carne ce spînzurau în cîrlige. DUNĂREANU, CH. 76. Ștefan-vodă de-l vedea [calul]... La boieri că-l arăta, Rîvna-n suflet le intra. TEODORESCU, P. P. 522. ◊ Loc. adj. De rîvnă = de invidiat, de dorit. Un copaci... ce făcea o umbră cu totul de rîvnă. GORJAN, H. IV 137.

rî́vnă f., pl. e (vsl. rĭvĭnĭ, zel, rĭvĭniĭe, rĭveniĭe, întrecere, rivalitate; sîrb. rvanje, luptă). Ardoare, zel, hărnicie: a munci cu mare rîvnă. – Vechĭ și pop. rîhnă și rîmnă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rấvnă s. f., g.-d. art. rấvnei; pl. rấvne

râvnă s. f., g.-d. art. râvnei; pl. râvne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RÂVNĂ s. v. chef, credință, cucernicie, cuvioșenie, cuvioșie, deochetură, deochi, descântec, dispoziție, dorință, evlavie, farmec, gust, magie, pietate, pioșenie, piozitate, plac, plăcere, poftă, religiozitate, smerenie, voie, voință, vrajă, vrăjitorie, vrere.

RÂVNĂ s. 1. v. perseverență. 2. v. hărnicie. 3. ardoare, sârguință, străduință, zel, (înv.) nepreget, nepregetare, osârdie, osârdnicie, osârduință, osârduire, osârduitură, protimie. (~ lui era demnă de lăudat.) 4. v. bunăvoință. 5. v. aspirație.

RÎVNĂ s. 1. asiduitate, insistență, perseverență, sforțare, silință, sîrguință, stăruință, strădanie, străduință, zel, (pop.) osîrdie. (~ lui s-a dovedit fructuoasă.) 2. hărnicie, silință, sîrguință, strădanie, străduință, vrednicie, zel, (pop.) sîrg, (înv.) activitate, diligență. (A demonstrat o mare ~ în munca sa.) 3. ardoare, sîrguință, străduință, zel, (înv.) nepreget, nepregetare, osîrdie, osîrdnicie, osîrduință, osîrduire, osîrduitură, protimie. (~ lui era demnă de lăudat.) 4. bunăvoință, silință, sîrg, zel, (înv.) proeresis. (Arăta destulă ~, dar nu putea realiza nimic.) 5. aspirație, dor, dorință, năzuință, poftă, pornire, tendință, vis, (rar) năzuire, rîvnire, (reg.) năduleală, (înv.) năslire, năslitură, rîvnitură. (~ de a face ceva util.)

rîvnă s. v. CHEF. CREDINȚĂ. CUCERNICIE. CUVIOȘENIE. CUVIOȘIE. DEOCHETURĂ. DEOCHI. DESCÎNTEC. DISPOZIȚIE. DORINȚĂ. EVLAVIE. FARMEC. GUST. MAGIE. PIETATE. PIOȘENIE. PIOZITATE. PLAC. PLĂCERE. POFTĂ. RELIGIOZITATE. SMERENIE. VOIE. VOINȚĂ. VRAJĂ. VRĂJITORIE. VRERE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rîvnă (-ne), s. f.1. Pasiune, ardoare. – 2. Ambiție, pretenție. – 3. Zel, osîrdie. – Var. rîmnă, înv. rîhnă. Sl. rĭvĭnije, rĭvĭnĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 315; Conev 100). – Der. rîvnaci, adj. (zelos, harnic); rîvni (var. rîmni, înv. revni, răhni), vb. (a dori, a năzui, a aspira); rîvnitor (var. rîmnitor), adj. (doritor, avid, zelos).

Intrare: râvnă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • râvnă
  • râvna
plural
  • râvne
  • râvnele
genitiv-dativ singular
  • râvne
  • râvnei
plural
  • râvne
  • râvnelor
vocativ singular
plural
răvnă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

râvnă răvnă

  • 1. Imbold lăuntric puternic, pornire aprinsă spre ceva, însuflețire în muncă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: silință sârguință zel attach_file 2 exemple
    exemple
    • Credem că astăzi, pentru a scrie romînește, nu trebuie gramatici, trebuie rîvnă, idei și giudecata dreaptă a lucrurilor. RUSSO, O. 69.
      surse: DLRLC
    • Învăța cu mare rîvnă pe Vineri limba nemțască. DRĂGHICI, R. 192.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • [Moșul] îmi zice să mă întorc, căci rîvna noastră a ascultat-o dumnezeu. ISPIRESCU, L. 96.
        surse: DLRLC
      • În a mea rîvnă, pe locul părintesc, Fiu al astor ruine, țărîna lor slăvesc. ALEXANDRESCU, M. 11.
        surse: DLRLC
      • Cu rîvnă... ridică ochii în sus, mulțămind lui d-zeu. ȘEZ. II 200.
        surse: DLRLC
  • 2. Dorință aprinsă pentru ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dorință invidie poftă attach_file 2 exemple
    exemple
    • Cete de cîini hîrbari stăteau dinaintea ușilor, privind cu rîvnă buturile de carne ce spînzurau în cîrlige. DUNĂREANU, CH. 76.
      surse: DLRLC
    • Ștefan-vodă de-l vedea [calul]... La boieri că-l arăta, Rîvna-n suflet le intra. TEODORESCU, P. P. 522.
      surse: DLRLC

etimologie: