2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÂURÁ, pers. 3 râurează,[1] vb. I. 1. Intranz. A curge ca un râu (1). ♦ Fig. (Despre păr) A cădea în jos[2] (pe spate); a undui. 2. Tranz. (Rar; despre râuri) A străbate un loc (alimentându-l cu apă). 3. Tranz. A împodobi o ie, o cămașă etc. cu râuri (3). [Pr.: râ-u-.Var. (înv.) râurí vb. IV] – Din râu.

  1. Cînd un verb specifică doar conjugări pentru pers. 3, înseamnă că dicționarul îl consideră unipersonal. Totuși, sensul (3) este personal. — cata
  2. Formulare pleonastică. — gall

RÂURÍ vb. IV v. râura.

râura1 vti [At: MAIOR, IST. 70/9 / P: râ-u~ / V: (înv) rău~, răora, râuri (S: riuri) / S și: riura / Pzi 3: ~rează, râură / E: râuri (pll râu)] 1-2 (D. râuri, ape) A curge (4). 3-4 A da naștere. 5-6 (Înv; subiectul indică un râu) A străbate un loc (alimentându-l cu apă). 7-8 (Rar) A împodobi o ie, o cămașă etc. cu râuri (5).

RÂURÁ, pers. 3 râurează, vb. I. 1. Intranz. A curge ca un râu (1). ♦ Fig. (Despre păr) A cădea în jos (pe spate); a undui. 2. Tranz. (Rar; despre râuri) A străbate un loc (alimentându-l cu apă). 3. Tranz. A împodobi o ie, o cămașă etc. cu râuri (3). [Pr.: râ-u-.Var. (înv.) râurí vb. IV] – Din râu.

RÎURÁ, pers.3 rîurează și rîură, vb. I. 1. Intranz. A curge ca un rîu. Insultele nu-l pleacă [pe poet], să rîure potop. MACEDONSKI, O. I 109. ♦ Fig. A cădea în unde, a undui. P-un nor de aur lunecînd, A zînelor crăiasă Venea cu părul rîurînd, Rîu galben de mătasă. COȘBUC, P. I 66. Era palidă; părul ei cel frumos se desfăcuse și rîura plin de apă pe umerii săi. BOLINTINEANU, O. 427. 2. Tranz. (Rar; despre rîuri) A străbate un loc (alimentîndu-l cu apă). Marginea rîului... care rîurează aici un grup de sate. I. IONESCU, D. 336. ◊ (Poetic) De mult ce plîngi și te frămînți în spumă, Mi-e fața-n veci de lacrămi rîurată. CERNA, P. 94. – Variantă: rîurí (BOLINTINEANU, O. 53) vb. IV.

A RÂURÁ pers. 3 ~eáză intranz. rar 1) A curge fără încetare și din abundență, ca un râu. 2) fig. A se asemăna cu valurile unui râu. /Din râu

râurì v. 1. a curge ca un râu: râură oștirea ca trâmbe pe luncă BOL.: 2. a undula: păru’i blond pe umeri cade râurind BOL.

rîuréz și -résc v. intr. (d. rîŭ). Curg mult ca rîu: oastea rîura de pe deal, lacrămile-ĭ rîuraŭ pe obraz.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+râura2 (a ~) (a împodobi cu râuri) (rar) (desp. râ-u-) vb., ind. prez. 1 sg. râurez, 3 râurea; conj. prez. 1 sg. să râurez, 3 să râureze

râura1 (a ~) (a curge, a undui) (rar) (desp. râ-u-) vb., ind. prez. 3 râurea, imperf. 3 pl. râureau; conj. prez. 3 să râureze

râura (a ~) (rar) (râ-u-) vb., ind. prez. 3 râurea

râurá vb. (sil. râ-u-), ind. prez. 3 sg. râureáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: râurit
râurit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • râurit
  • râuritul
  • râuritu‑
  • râuri
  • râurita
plural
  • râuriți
  • râuriții
  • râurite
  • râuritele
genitiv-dativ singular
  • râurit
  • râuritului
  • râurite
  • râuritei
plural
  • râuriți
  • râuriților
  • râurite
  • râuritelor
vocativ singular
plural
Intrare: râura
  • silabație: râ-u-ra info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • râura
  • râurare
  • râurat
  • râuratu‑
  • râurând
  • râurându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • râurea
(să)
  • râureze
  • râura
  • râură
  • râurase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • râurea
(să)
  • râureze
  • râurau
  • râura
  • râuraseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • râuri
  • râurire
  • râurit
  • râuritu‑
  • râurind
  • râurindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • râurește
(să)
  • râurească
  • râurea
  • râuri
  • râurise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • râuresc
(să)
  • râurească
  • râureau
  • râuri
  • râuriseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

râuraverb

  • 1. intranzitiv A curge ca un râu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: curge
    • format_quote Insultele nu-l pleacă [pe poet], să rîure potop. MACEDONSKI, O. I 109. DLRLC
    • 1.1. figurat (Despre păr) A cădea (pe spate). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: undui
      • format_quote P-un nor de aur lunecînd, A zînelor crăiasă Venea cu părul rîurînd, Rîu galben de mătasă. COȘBUC, P. I 66. DLRLC
      • format_quote Era palidă; părul ei cel frumos se desfăcuse și rîura plin de apă pe umerii săi. BOLINTINEANU, O. 427. DLRLC
  • 2. tranzitiv rar (Despre râuri) A străbate un loc (alimentându-l cu apă). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Marginea rîului... care rîurează aici un grup de sate. I. IONESCU, D. 336. DLRLC
    • format_quote poetic De mult ce plîngi și te frămînți în spumă, Mi-e fața-n veci de lacrămi rîurată. CERNA, P. 94. DLRLC
  • 3. tranzitiv A împodobi o ie, o cămașă etc. cu râuri. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • râu DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.