2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUTREZÍ, putrezesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. (Despre materii organice) A se descompune treptat sub influența bacteriilor de putrefacție; a se altera, a se strica, a putregăi, a se putrefia. ♦ (Despre organe și țesuturi ale corpului) A se cangrena. ♦ (Despre construcții de lemn) A se ruina, a se dărăpăna, a se strica din cauza umezelii. 2. Intranz. Fig. A sta mult timp într-un loc sau într-un post, fără perspectiva unei schimbări; a stagna într-o activitate; a lâncezi. – Din putred.

PUTREZÍ, putrezesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. (Despre materii organice) A se descompune treptat sub influența bacteriilor de putrefacție; a se altera, a se strica, a putregăi, a se putrefia. ♦ (Despre organe și țesuturi ale corpului) A se cangrena. ♦ (Despre construcții de lemn) A se ruina, a se dărăpăna, a se strica din cauza umezelii. 2. Intranz. Fig. A sta mult timp într-un loc sau într-un post, fără perspectiva unei schimbări; a stagna într-o activitate; a lâncezi. – Din putred.

PUTREZÍ, putrezesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre materii organice) A se descompune treptat, sub influența unor microorganisme (bacterii de putrefacție etc.); a intra în putrefacție, a deveni putred; (despre fructe, legume etc.) a se altera, a se strica. Morții rămîn să putrezească acolo, unul lîngă altul, ofițeri și soldați. CAMILAR, N. I 396. Pe morminte căzuseră florile și putrezeau. SADOVEANU, O. VII 167. De pe păreții-ngălbeniți se dezlipește-n pături varul Și pragului îmbătrînit începe-a-i putrezi stejarul. GOGA, P. 19. ◊ Fig. Mă duc să mă mai plimb, că am să putrezesc de atîta plictiseală. REBREANU, I. 60. Cu puterea, cu scandalul cînd cei mari se îngrădesc, Al lor cuget înnoptează, creierii le putrezesc. BELDICEANU, P. 121. ◊ Refl. (Rar) Hainele de pe dînsa se hărtăniseră, se muceziseră și se putreziseră. ISPIRESCU, L. 144. ♦ (Despre construcții de lemn) A se ruina, a se dărăpăna, a se strica din cauza umezelii. [Casa] a putrezit din temelie pînă în vîrf din pricina deselor înecări ale Dîmboviței. GHICA, la TDRG. ♦ (Popular, despre organe și țesuturi ale corpului) A se cangrena. A putrezit carnea pe el. 2. Fig. A fi ținut prizonier, a sta închis undeva pînă la moarte, în condiții de distrugere fizică și morală. Ionuț Păr-Negru s-a coborît împreună cu părintele Emilian în hruba unde putrezea căpitanul Gogolea. SADOVEANU, F. J. 600. De n-ai poftă să putrezești în copac, drăguță, trebuie să fii mai darnică. NEGRUZZI, S. I 90. Iar pe cei zidari, Zece meșteri mari, Să mi-i părăsească, Ca să putrezească, Colo pe grindiș, Sus pe coperiș. ALECSANDRI, P. P. 191. ◊ Expr. A-i putrezi (cuiva) oasele v. o s. ♦ A sta mult timp într-un loc sau într-un post lipsit de perspectivă; a stagna într-o activitate; a lîncezi, a mucegai. Ce folos am eu din toată mărimea și lumina asta, dacă putrezesc aici? GALAN, Z. R. 367.

A PUTREZÍ ~ésc tranz. 1) (despre substanțe organice) A deveni putred; a pierde total structura inițială prin descompunere; a se putrefia. 2) fig. (despre persoane) A se afla timp îndelungat în condiții nefavorabile. ~ în temniță.A-i ~ (cuiva) oasele (sau ciolanele) pe undeva v. OS. /Din putred

putrezì v. 1. a cădea în putregiune; 2. fig. a se strica.

PÚTRED, -Ă, putrezi, -de, adj. 1. Care a putrezit; intrat în putrefacție; putregăios, putrid. ◊ Expr. Putred de copt = foarte copt, răscopt, aproape stricat. Putred de bogat (sau bogat putred) = foarte bogat. (Pop.) Ploaie putredă = ploaie deasă și măruntă, de lungă durată. ♦ (Despre răni, țesuturi etc.) Cangrenat, purulent. ♦ (Despre bălți, mlaștini) Care miroase urât; stătut. 2. Fig. Decăzut moralicește, dăunător societății, corupt. ◊ Expr. E ceva putred la mijloc (sau în Danemarca), se spune când lucrurile nu se desfășoară normal, când există ceva suspect. – Lat. putridus.

PÚTRED, -Ă, putrezi, -de, adj. 1. Care a putrezit; intrat în putrefacție; putregăios, putrid. ◊ Expr. Putred de copt = foarte copt, răscopt, aproape stricat. Putred de bogat (sau bogat putred) = foarte bogat. (Pop.) Ploaie putredă = ploaie deasă și măruntă, de lungă durată. ♦ (Despre răni, țesuturi etc.) Cangrenat, purulent. ♦ (Despre bălți, mlaștini) Care miroase urât; stătut. 2. Fig. Decăzut moralicește, dăunător societății, corupt. ◊ Expr. E ceva putred la mijloc (sau în Danemarca), se spune când lucrurile nu se desfășoară normal, când există ceva suspect. – Lat. putridus.

PÚTRED, -Ă, putrezi, -de, adj. 1. (Despre materii vegetale) Care a putrezit (din cauza umezelii); (despre fructe și legume) stricat, alterat; (despre cadavre) intrat în putrefacție. Se uită... la brațele negre ale fagilor întinzînd văzduhului un dar sărac de frunze ude și putrede. DUMITRIU, N. 149. Niște trepte de lemn duceau către calul de sus... Treptele erau putrede și negre. EMINESCU, N. 38. Din tulpina bătrînă și putredă a fagului încolțesc vlăstare tinere și vioaie. RUSSO, O. 27. Nu te sprijini de stîlp putred (= nu căuta sprijin în oameni decăzuți). ◊ Fig. Cunoaște jucăriile Vicleanului noroc, De-a lui favoruri putrede Rîzînd, își bate joc. NEGRUZZI S. II 40. ◊ Expr. Putred de copt = prea copt, răscopt, aproape stricat. Struguri putrezi de copți. Putred de bogat (sau bogat putred, rar, putred de bani) = foarte bogat. E putredă de bani și mi-i mai ia și pe ai mei. DUMITRIU, N. 38. Trăia la Vavilon un neguțător putred de bogat, care își cumpărase grădini mari la malul Eufratului. SADOVEANU, D. P. 92. Era bogat putred și era și cam tinerel și nu prea știa lumea. ȘEZ. VI 150. Ploaie putredă = ploaie deasă și măruntă, de lungă durată. Îl cuprinse nostalgia unor armate în mers, sub ploi putrede. CAMILAR, N. II 139. Au pornit ploi putrede de toamnă. SADOVEANU, P. S. 11. Muntele se învălui o lună întreagă în neguri și în ploi putrede. GALACTION, O. I 159 ♦ Fig. (Despre bălți, mlaștini etc.) Care miroase urît, stătut, clocit. Piere orice sămînță bună în mlaștina putredă. CAMIL PETRESCU, T. II 206. ♦ (Despre răni) Cangrenat, purulent. Dinții lui cei plini de spumă rup Din putreda lui rană. COȘBUC, P. I 139. 2. Fig. (Despre grupuri sociale, despre regimuri politice etc.) Șubred, nesănătos, corupt. Revolta împotriva acestei societăți putrede și înțelegerea lui pentru revendicările proletariatului le găsim exprimate puternic în poemul «împărat și proletar». SADOVEANU, E. 77. Mefistofeles duce pe Faust într-un imperiu mare și putred de corupție. IONESCU-RION, C. 73. ◊ Expr. E ceva putred (la mijloc, la noi etc. sau, livresc, reluînd o replică cunoscută din «Hamlet», în Danemarca), se zice cînd undeva există un dedesubt rău, necinstit, un aspect negativ, vătămător. Să am iertăciune, dar e ceva putred la mijloc! Așa nu mai merge! DUMITRIU, N. 37. Nu-s melancolic ca Petrarca, Dar știu să rîd și plîng apoi, Că-i ceva putred și la noi, Ca-n Danemarca. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 165. 3. (Despre oameni) Decăzut moralicește, corupt. Patricienii aceștia putrezi nu mai pot da naștere unui tînăr. CAMIL PETRESCU, T. II 206. Boieri de-a doua clasă! Ce patrie strigați! Dar ce virtuți aduceți? Ce merite vă dați?... Voi sînteți tot atîta de putrezi și scăzuți, N-aveți nici politeța ce-avură cei căzuți. BOLINTINEANU, O. 144.

PÚTRED ~dă (~zi, ~de) 1) (despre substanțe organice) Care s-a descompus sau se află în stare de descompunere sub acțiunea unor microorganisme. Lemn ~.~ de bogat (sau bogat ~) foarte bogat. 2 fig. (despre stări și lucruri, medii sociale) Care vădește decădere economică și morală. /<lat. putridus

putred a. care e în putregiune, în putrefacțiune: lemn putred, corp putred. [Lat. PUTRIDUS].

pútred, -ă adj. (lat. pŭtrĭdus, rudă cu putor, putoare). Împuțit, intrat în putrefacțiune: carne putredă. Descompus: lemn putred.

putrezésc v. intr. (d. putred, ca mucezesc d. muced). Devin putred, putregăĭesc, mă descompun: carnea, lemnu a putrezit. Fig. Zac, rămîn mult timp într’un loc: a putrezi la închisoare, într’o funcțiune. – În Ban. -ăzésc. Vechĭ. -edesc și potredesc (Șez. 36, 8). Și azĭ în Maram. putrădesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!putrezí (a ~) (pu-tre-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. putrezésc, imperf. 3 sg. putrezeá; conj. prez. 3 să putrezeáscă

putrezí vb. (sil. -tre-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. putrezésc, 3 sg. putrezéște, imperf. 3 sg. putrezeá; conj. prez. 3 sg. și pl. putrezeáscă

pútred (pu-tred) adj. m., pl. pútrezi; f. pútredă, pl. pútrede

pútred adj. m. (sil. -tred), pl. pútrezi; f. sg. pútredă, pl. pútrede


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PUTREZÍ vb. 1. a (se) descompune, (rar) a (se) putrefia, a (se) putregăi. (O materie organică ce a ~.) 2. v. cangrena.

PUTREZI vb. 1. a (se) descompune, (rar) a (se) putrefia, a (se) putregăi. (O materie organică ce a ~.) 2. (MED.) a se cangrena, a se necroza. (Un țesut care ~.)

PÚTRED adj. 1. descompus, putrezit, (livr.) putrid, (rar) putregăit, (pop.) putregăios, (reg.) zăcut. (O materie organică ~.) 2. (MED.) cangrenat, necrozat, putrezit, (rar) necrotic, (livr.) mortificat. (Țesut ~.)

PUTRED adj. 1. descompus, putrezit, (livr.) putrid, (rar) putregăit, (pop.) putregăios, (reg.) zăcut. (O materie organică ~.) 2. (MED.) cangrenat, necrozat, putrezit, (rar) necrotic. (Țesut ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pútred (pútredă), adj. – Stricat, descompus. – Mr., megl. putrid. Lat. pūtrῑdus (Pușcariu 1420; REW 6877), conservat numai în rom. (Rosetti, I, 171). – Der. putrezi (var. înv. putredi, Mold. putrădesc), vb. (a se descompune); putrejune (var. putreziciune), s. f. (putrefacție); putregai (var. putrigai), s. n. (lemn putred, putreziciune), unde g apare ca în mucegai (Tiktin), în locul lui j din putrejune, cf. repezirepejunerepeguș (după Pușcariu 1421, dintr-un lat. *pūtrῑcus, explicație care ar fi insuficientă); putregăi, vb. (a se putrezi); putregăios, adj. (putrezit de jumătate, mîncat de carii); putrezitor, adj. (care putrezește); putrezitură, s. f. (putrefacție). – Der. neol. (din fr.) putrefacți(un)e, s. f.; putrescibil, adj.; imputrescibil, adj.

arată toate definițiile

Intrare: putrezi
  • silabație: -tre-
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • putrezi
  • putrezire
  • putrezit
  • putrezitu‑
  • putrezind
  • putrezindu‑
singular plural
  • putrezește
  • putreziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • putrezesc
(să)
  • putrezesc
  • putrezeam
  • putrezii
  • putrezisem
a II-a (tu)
  • putrezești
(să)
  • putrezești
  • putrezeai
  • putreziși
  • putreziseși
a III-a (el, ea)
  • putrezește
(să)
  • putrezească
  • putrezea
  • putrezi
  • putrezise
plural I (noi)
  • putrezim
(să)
  • putrezim
  • putrezeam
  • putrezirăm
  • putreziserăm
  • putrezisem
a II-a (voi)
  • putreziți
(să)
  • putreziți
  • putrezeați
  • putrezirăți
  • putreziserăți
  • putreziseți
a III-a (ei, ele)
  • putrezesc
(să)
  • putrezească
  • putrezeau
  • putrezi
  • putreziseră
Intrare: putred
putred adjectiv
  • silabație: -tred
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • putred
  • putredul
  • putredu‑
  • putredă
  • putreda
plural
  • putrezi
  • putrezii
  • putrede
  • putredele
genitiv-dativ singular
  • putred
  • putredului
  • putrede
  • putredei
plural
  • putrezi
  • putrezilor
  • putrede
  • putredelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)