9 definiții pentru puseu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUSÉU, puseuri, s. n. Manifestare bruscă și puternică (însoțită de ridicarea temperaturii) a unei boli; acces. ♦ Fig. Izbucnire, elan, vervă, exuberanță. – Din fr. poussée.

PUSÉU, puseuri, s. n. Manifestare bruscă și puternică (însoțită de ridicarea temperaturii) a unei boli; acces. ♦ Fig. Izbucnire, elan, vervă, exuberanță. – Din fr. poussée.

PUSÉU s.n. 1. Acces al unei boli. 2. (Fig.) Izbucnire, vervă momentană, elan. [Pron. -seu. / < fr. poussée].

PUSÉU s. n. 1. manifestare bruscă, violentă a unei stări patologice, acces al unei boli. 2. (fig.) creștere subită, izbucnire, elan. (< fr. poussée)

PUSÉU ~ri n. 1) Manifestare bruscă și dureroasă a unei boli; acces. 2) Manifestare subită (a unei forțe). ◊ ~l revoluției izbucnirea revoluției. /<fr. poussée


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

puséu s. n., art. puséul; pl. puséuri

puséu s. n., art. puséul; pl. puséuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PUSEU s. (MED.) acces, atac, criză, (astăzi rar) paroxism, (pop.) toană. (~ de nebunie, de cord.)

Intrare: puseu
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puseu
  • puseul
  • puseu‑
plural
  • puseuri
  • puseurile
genitiv-dativ singular
  • puseu
  • puseului
plural
  • puseuri
  • puseurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)