2 intrări
44 de definiții

Explicative DEX

pupară sf vz papară

PAPARĂ, papare, s. f. 1. (Pop.) Mâncare preparată din felii de pâine (prăjită) presărate cu brânză și opărite în apă, în supă, în lapte etc. ◊ Expr. (Fam.) A mânca (o) papară sau papara (cuiva) sau a se alege cu o papară = a) a mânca bătaie sau a fi aspru certat; b) a fi învins (în luptă, într-o întrecere etc.). A face pe (sau din) cineva papară = a învinge, a distruge, a nimici pe cineva. A ști papara cuiva = a cunoaște felul aspru de a fi al cuiva, a fi avut de suferit de pe urma asprimii cuiva. A trage cuiva o papară = a) a bate pe cineva; b) a mustra aspru pe cineva. 2. (Reg.) Omletă. [Pl. și: păpări. – Var.: (reg.) păpară s. f.] – Din bg. popara.

PĂPARĂ s. f. v. papară.

PĂPARĂ s. f. v. papară.

PĂPARĂ s. f. v. papară.

PUPA, pup, vb. I. (Fam.) 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) săruta. ◊ Expr. (Tranz.) A pupa în bot (pe cineva) = a linguși, a adula (pe cineva). (Refl. recipr.) A se pupa (în bot) cu cineva = a se înțelege bine cu cineva, a se afla în relații de intimitate cu cineva. 2. Tranz. (Mai ales în construcții negative) A ajunge să obțină ceva râvnit; a dobândi. Nu mai pupi tu plimbare. – Lat. *puppare.

PUPA, pup, vb. I. (Fam.) 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) săruta. ◊ Expr. (Tranz.) A pupa în bot (pe cineva) = a linguși, a adula (pe cineva). (Refl. recipr.) A se pupa (în bot) cu cineva = a se înțelege bine cu cineva, a se afla în relații de intimitate cu cineva. 2. Tranz. (Mai ales în construcții negative) A ajunge să obțină ceva râvnit; a dobândi. Nu mai pupi tu plimbare. – Lat. *puppare.

papară sf [At: M. COSTIN, ap. LET. II, 119/15 / V: (reg) păp~, pop~, pup~ / Pl: ~re, păpări / E: bg попара, ngr παπάρα] 1 Mâncare preparată din bucăți de pâine prăjită sau nu, de obicei presărate cu brânză și opărite în apă, în supă, în lapte etc. ori puse la cuptor Si: (reg) moieți, păpăruie3. 2 (Îe) A mânca sau a înghiți (o) ~ sau ~a (cuiva) A mânca bătaie de la cineva. 3 (Îae) A fi învins. 4 (Îae) A fi aspru certat. 5 (Îe) A trage cuiva o ~ (ca aceea sau ca acele) A bate pe cineva. 6 (Îe) A face (pe cineva sau din ceva) ~ A bate pe cineva sau ceva. 7 (Îae) A învinge pe cineva sau ceva. 8 (Îae) A distruge pe cineva sau ceva. 9 (Reg) A (i se) găti (cuiva) o ~ sau a (i se) fierbe (cuiva) ~ A i se întinde cuiva o cursă. 10 (Îe) A ști păpara cuiva A cunoaște foarte bine firea aspră a cuiva. 11 (Fig; înv) Bătaie. 12 (Fig; înv) Înfrângere. 13 (Reg) Omletă. 14 (Reg) Mâncare făcută din mălai copt, ceapă și miez de nucă sau sâmburi de dovleac. 15 (Reg; îs) ~ acră Mâncare preparată din slănină și ceapă fierte cu pastă de făină de grâu. 16 (Reg; îs) ~ domnească Delicatesă.

păpară sf vz papară

popară sf vz papară

pupa [At: PRAV. GOV. 60v/13 / Pzi: pup / E: lat *puppare] 1-2 vtrr (Pfm) A (se) săruta. 3 vt (Pfm; îe) A ~ (pe cineva) în bot A se da bine pe lângă cineva. 4 vrr (Pfm; îe) A se ~ în bot (sau, rar, în gură) cu cineva A fi în relații extrem de strânse cu cineva. 5 vt (În imprecații; îe) A-l ~ (pe cineva) (mă-sa) rece A vedea pe cineva mort. 6-7 vtrr (Îe) A ~ luleaua neamțului (sau a se ~ cu clondirul) A se îmbăta. 8 vt (Îe) A-l ~ (pe cineva) cucul armenesc A se scula târziu, după ce a lenevit în pat. 9 sm (Rar; îc) ~pă-vânt Om neserios, fără căpătâi. 10 sm (Rar; îc) ~ă-lapte Om blond. 11 vt (Fam; îcn) A ajunge să obțină ceva râvnit sau care i se cuvine. 12 vt (Rar) A vrea ceva.

PAPARĂ s. f. 1. Mâncare preparată din felii de pâine (prăjită) presărate cu brânză și opărite în apă, în supă, în lapte etc. ◊ Expr. (Fam.) A mânca (o) papară sau papara (cuiva) sau a se alege cu o papară = a) a mânca bătaie sau a fi aspru certat; b) a fi învins (în luptă, într-o întrecere etc.) A face pe (sau din) cineva papară = a învinge, a distruge, a nimici pe cineva. A ști papara cuiva = a cunoaște felul aspru de a fi al cuiva, a fi avut de suferit de pe urma asprimii cuiva. A trage cuiva o papară = a) a bate pe cineva; b) a mustra aspru pe cineva. 2. (Reg.) Omletă (din ouă). [Var.: (reg.) păpară s. f.] – Din bg. popara.

PAPARĂ s. f. 1. Mîncare preparată din felii de pîine prăjită presărate cu brînză și opărite cu apă sau cu lapte. Rupeați bucăți mici de pîine uscată și le băgați în cană și făceați un fel de papară. PAS, Z. I 22. ◊ Expr. (Familiar) A mînca (o) papară sau papara (cuiva) = a mînca bătaie, a fi bătut sau certat cu asprime. Se vede că n-ai mîncat de mult papara lui moș Nistor. La TDRG. Cu toată stăruința lui moș Fotea și a lui bădița Vasile, Smărăndița a mîncat papară și pe urmă ședea cu mîinile la ochi și plîngea ca o mireasă, de sărea cămeșa de pe dînsa. CREANGĂ, O. A. 34. Aleargă iute, ca să nu mănînci o papară de anul nou. ALECSANDRI, T. 1330. A face pe (sau din) cineva papară = a omorî, a nimici, a distruge. Văzînd biet Nastratin Hogea că i-o făcură papară [capra]. PANN, N. H. 48. A ști papara cuiva = a cunoaște felul aspru de a fi al cuiva, a fi avut de suferit de pe urma asprimii cuiva. (Atestat în forma păpară) Aoleo, Spiridoane, nu te-oi prinde odată!... Săracul sf. Niculaie! îi știi tu păpara lui. CARAGIALE, O. I 52. Cu omul împărătesc nu e de glumă, că-i știu păpara. GHICA, S. 242. 2. (Regional) Mîncare făcută din ouă bătute și prăjite în untură; jumări, scrob. ♦ Mîncare făcută din mămăligă amestecată cu brînză și untură sau unt. – Variantă: (regional) păpară (ISPIRESCU, M. V. 34, CREANGĂ, P. 254) s. f.

PUPA, pup, vb. I. Tranz. (Familiar) 1. A săruta. Dacă Vasile... prindea o fată, o pupa hoțește pe obrajii rumeniți de ger, pe gura roșie și caldă care aburea. CAMIL PETRESCU, O. I 39. Tu mă urăști! Mi-o spune chiar Gurița, frumușica! Întinde-mi-o s-o pup măcar, Și nu-ți mai cer nimica! IOSIF, T. 116. Onufrei al meu, iubite, Vin la neica să te pup. COȘBUC, P. I 331. ◊ Expr. A pupa (pe cineva) în bot = a linguși (pe cineva). Ghiță, Ghiță, pupă-l în bot și-i papă tot, că sătulul nu crede la ăl flămînd. CARAGIALE, O. I 107. ◊ Refl. reciproc. Bucuros, răspunse celalalt, și îndată s-au îmbrățișat și s-au pupat. SBIERA, P. 22. ◊ Expr. A se pupa (în bot) cu cineva = a se înțelege bine cu cineva, a fi în intimitate cu cineva. Sînt mîncați ei de cercetările și de isprăvile procurorilor, care iau mită și se pupă-n bot cu tîlharul de director. VLAHUȚĂ, O. AL. 154. Bagă sama, căpitane! Noi nu te-am ales pe tine, Ca să te pupi cu boierii și să ne dai de rușine. HASDEU, R. V. 68. 2. (Mai ales în construcții negative) A ajunge la ceva dorit, rîvnit, a căpăta ceva ca o favoare. Nu mai pupă el bani de la mine!

PAPARĂ păpări f. Fel de mâncare preparată din felii de pâine prăjită, presărate cu brânză și opărite (cu apă sau cu lapte). ◊ A mânca ~ a lua bătaie. /<bulg. popara

A SE PUPA mă pup intranz. A face (concomitent) schimb de pupături (cu cineva). ◊ ~ în bot (cu cineva) a se afla în relații de mare prietenie (cu cineva). /<lat. puppare

A PUPA pup tranz. fam. 1) A atinge (ușor) cu buzele (în semn de dragoste, de respect, de afecțiune sau de umilință); a săruta. ◊ ~ în bot (pe cineva) a se linguși (pe lângă cineva). 2) (precedat de negația nu) A nu obține, deși dorința există. /<lat. puppare

păpară f. 1. mâncare din pâine prăjită și brânză opărită cu apă fiartă: cine a mâncat păpară, știe dulce-i ori amară PANN; 2. fam. bătaie, trânteală: Smărăndița a mâncat păpară CR.; 3. fig. cursă: mirosi cam ce păpară i se gătise ISP. [Vorbă primitiv ciobănească = turc. PAPARA, ciorbă cu brânză: accepțiunea figurată reproduce un idiotism oriental].

pupà v. 1. fam. a săruta pe față, pe frunte: unchiașul și baba pupară pe Făt-frumos și pe o parte și pe alta, iar el le sărută mâinile ISP.; 2. a căpăta gratuit: tu dela vizirul tot nu pupai bani PANN; toți au pupat duba ISP. [Termen copilăresc pentru sărutat, probabil de origină imitativă (cf. țoc)].

papáră f., pl. e (turc. papara, bg. sîrb. popara, care vine d. po-pariti, a opări. V. pară 2). O mîncare rar obișnuită făcută din pîne prăjită, pesmet orĭ trahană și brînză și opărită cu lapte. Fig. Iron. Bătaĭe, trînteală: a mînca o papară, a trage cuĭva o papară. V. curcut.

2) pup, a -á v. tr. (lat. *pŭppare, d. pŭppa, fetiță, păpușă, gurguĭu țîțeĭ; fr. poupard, prunc, vfr. poupe, țîță. V. pupil și pleoapă). Fam. Sărut. Nu maĭ pupĭ (banĭ, chilipiru ș. a.), n’aĭ să maĭ capețĭ (banĭ ș. a.). V. țuc, pap 2.

Ortografice DOOM

!papară (pop., fam.) s. f., g.-d. art. păpării; pl. păpări

pupa1 (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. pup, 3 pupă; conj. prez. 1 sg. să pup, 3 să pupe

!papară (pop.) s. f., g.-d. art. paparei/păpării; pl. papare/păpări

pupa (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 pupă

papară s. f., g.-d. art. paparei/papării; pl. papări

pupa vb., ind. prez. 1 sg. pup, 3 sg. și pl. pupă

Etimologice

papară (papare), s. f. – 1. Friganea, felie de pîine prăjită cu brînză și cu unt. – 2. Ciomăgeală, bătaie. Bg., sb. popara (Miklosich, Lexicon, 625; Tiktin; Conev 86), din sl. popariti „a (se) opări”, cf. ngr. παππάρα, tc. papara. Der. din it. (Meyer, Neugr. St., IV, 68) sau din ngr. πάπα „mîncare” (Roesler 601) pare mai puțin probabilă. – Der. păpărău, s. n. (Banat, terci, păsat).

Enciclopedice

HUDA LUI PĂPARĂ, peșteră în NV M-ților Trascău, la 567 m alt., pe versantul dr. al văii Arieș. Lungime: 2.022 m. Prezintă numeroase săli (cea mai mare fiind Sala Minunilor), cascade și sifoane. Adăpostește stalactite uriașe și depozite de cheropterit (excremente de liliac). Temp. aerului: 10-20°C. Faună cavernicolă bogată (lilieci, păianjeni, melci, insecte etc.). Greu accesibilă.

Argou

a încasa o bătaie / o mardeală / o papară expr. a fi bătut (de cineva).

a mânca papară expr. a fi bătut.

a pupa adânc expr. (obs., glum.) a practica cuniliția.

a pupa în bot (pe cineva) expr. 1. a manifesta o atitudine exagerat de prietenoasă (față de cineva). 2. a cocoloși (pe cineva); a răsfăța (pe cineva).

a pupa în cur (pe cineva) expr. (vulg.) a linguși (pe cineva); a manifesta o atitudine slugarnică (față de cineva).

a pupa înalt expr. (obs., glum.) a practica felația.

a pupa paharul expr. a bea.

a se pupa în bot (cu cineva) expr. a fi în relații exagerat de familiare (cu cineva).

a-l pupa mă-sa rece expr. (vulg.) a muri; a fi omorât.

ai pup iu! expr. (adol.) te sărut!, te pup!

alivanti pour toujours și să mă pupi în cur! / în frunte! expr. (glum. vulg.) la revedere!

pupa, pup I. v. t. 1. a săruta 2. (mai ales în construcții negative) a ajunge să obțină ceva; a dobândi II. v. r. a se săruta

Sinonime

PAPARĂ s. v. jumări, omletă.

PAPARĂ s. (reg.) moieți (pl.), păpăruie. (A mâncat ~.)

PUPA vb. v. căpăta, dobândi, obține, primi, săruta.

PAPARĂ s. (reg.) moieți (pl.), păpăruie. (A mîncat ~.)

papară s. v. JUMĂRI. OMLETĂ.

pupa vb. v. CĂPĂTA. DOBÎNDI. OBȚINE. PRIMI. SĂRUTA.

Intrare: papară
papară2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F60)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • papară
  • papara
plural
  • păpări
  • păpările
genitiv-dativ singular
  • păpări
  • păpării
plural
  • păpări
  • păpărilor
vocativ singular —
plural —
papară1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • papară
  • papara
plural
  • papare
  • paparele
genitiv-dativ singular
  • papare
  • paparei
plural
  • papare
  • paparelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F51)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păpară
  • păpara
plural
  • păpări
  • păpările
genitiv-dativ singular
  • păpări
  • păpării
plural
  • păpări
  • păpărilor
vocativ singular —
plural —
popară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pupară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pupa (vb.)
pupa1 (vb.) verb grupa I conjugarea I
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pupa
  • pupare
  • pupat
  • pupatu‑
  • pupând
  • pupându‑
singular plural
  • pupă
  • pupați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pup
(să)
  • pup
  • pupam
  • pupai
  • pupasem
a II-a (tu)
  • pupi
(să)
  • pupi
  • pupai
  • pupași
  • pupaseși
a III-a (el, ea)
  • pupă
(să)
  • pupe
  • pupa
  • pupă
  • pupase
plural I (noi)
  • pupăm
(să)
  • pupăm
  • pupam
  • puparăm
  • pupaserăm
  • pupasem
a II-a (voi)
  • pupați
(să)
  • pupați
  • pupați
  • puparăți
  • pupaserăți
  • pupaseți
a III-a (ei, ele)
  • pupă
(să)
  • pupe
  • pupau
  • pupară
  • pupaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

papară, păpărisubstantiv feminin

  • 1. popular Mâncare preparată din felii de pâine (prăjită) presărate cu brânză și opărite în apă, în supă, în lapte etc. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Rupeați bucăți mici de pîine uscată și le băgați in cană și făceați un fel de papară. PAS, Z. I 22. DLRLC
    • chat_bubble familiar A mânca (o) papară sau papara (cuiva) sau a se alege cu o papară = a mânca bătaie sau a fi aspru certat. DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote Se vede că n-ai mîncat de mult papara lui moș Nistor. La TDRG. DLRLC
      • format_quote Cu toată stăruința lui moș Fotea și a lui bădița Vasile, Smărăndița a mîncat papară și pe urmă ședea cu mîinile la ochi și plîngea ca o mireasă, de sărea cămeșa de pe dînsa. CREANGĂ, O. A. 34. DLRLC
      • format_quote Aleargă iute, ca să nu mănînci o papară de anul nou. ALECSANDRI, T. 1330. DLRLC
    • chat_bubble familiar A mânca (o) papară sau papara (cuiva) sau a se alege cu o papară = a fi învins (în luptă, într-o întrecere etc.). DEX '09
    • chat_bubble A face pe (sau din) cineva papară = a nimici pe cineva. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Văzînd biet Nastratin Hogea că i-o făcură papară [capra]. PANN, N. H. 48. DLRLC
    • chat_bubble A ști papara cuiva = a cunoaște felul aspru de a fi al cuiva, a fi avut de suferit de pe urma asprimii cuiva. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Aoleo, Spiridoane, nu te-oi prinde odată!... Săracul sf. Niculaie! îi știi tu păpara lui. CARAGIALE, O. I 52. DLRLC
      • format_quote Cu omul împărătesc nu e de glumă, că-i știu păpara. GHICA, S. 242. DLRLC
    • chat_bubble A trage cuiva o papară = a bate pe cineva. DEX '09
      sinonime: bate
    • chat_bubble A trage cuiva o papară = a mustra aspru pe cineva. DEX '09
      sinonime: mustra
  • 2. regional Omletă. DEX '09 DLRLC
    sinonime: omletă
    • diferențiere Mâncare făcută din ouă bătute și prăjite în untură; jumări. DLRLC
      sinonime: scrob
    • 2.1. Mâncare făcută din mămăligă amestecată cu brânză și untură sau unt. DLRLC
etimologie:

pupa, pupverb

familiar
  • 1. tranzitiv reflexiv reciproc A (se) săruta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: săruta
    • format_quote Dacă Vasile... prindea o fată, o pupa hoțește pe obrajii rumeniți de ger, pe gura roșie și caldă care aburea. CAMIL PETRESCU, O. I 39. DLRLC
    • format_quote Tu mă urăști! Mi-o spune chiar Gurița, frumușica! Întinde-mi-o s-o pup măcar, Și nu-ți mai cer nimica! IOSIF, T. 116. DLRLC
    • format_quote Onufrei al meu, iubite, Vin la neica să te pup. COȘBUC, P. I 331. DLRLC
    • format_quote Bucuros, răspunse celalalt, și îndată s-au îmbrățișat și s-au pupat. SBIERA, P. 22. DLRLC
    • diferențiere A atinge (ușor) cu buzele (în semn de dragoste, de respect, de afecțiune sau de umilință). NODEX
    • chat_bubble tranzitiv A pupa în bot (pe cineva) = a linguși, a adula (pe cineva). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Ghiță, Ghiță, pupă-l în bot și-i papă tot, că sătulul nu crede la ăl flămînd. CARAGIALE, O. I 107. DLRLC
    • chat_bubble reflexiv A se pupa (în bot) cu cineva = a se înțelege bine cu cineva, a se afla în relații de intimitate cu cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Sînt mîncați ei de cercetările și de isprăvile procurorilor, care iau mită și se pupă-n bot cu tîlharul de director. VLAHUȚĂ, O. A. I 154. DLRLC
      • format_quote Bagă sama, căpitane! Noi nu te-am ales pe tine, Ca să te pupi cu boierii și să ne dai de rușine. HASDEU, R. V. 68. DLRLC
      • diferențiere A se pupa (în bot) cu cineva = a se afla în relații de mare prietenie (cu cineva). NODEX
  • 2. tranzitiv (Mai ales în construcții negative) A ajunge să obțină ceva râvnit. DEX '09 DEX '98 NODEX
    • format_quote Nu mai pupi tu plimbare. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Nu mai pupă el bani de la mine! DLRLC
    • diferențiere A ajunge la ceva dorit, rîvnit, a căpăta ceva ca o favoare. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.