17 definiții pentru provoca

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROVOCA, provoc, vb. I. Tranz. 1. A ațâța, a întărâta, a incita pe cineva (sfidându-l); spec. (Jur.) a aduce pe cineva (prin acte de violență, lezarea demnității sau alte fapte ilicite) într-o stare de surescitare favorabilă comiterii unei infracțiuni. 2. A avea drept urmare; a determina, a constitui, a cauza, a prilejui, a pricinui. ♦ Spec. A produce intenționat un eveniment, un proces, un fenomen; a stârni. 3. A chema, a invita pe cineva să participe la o competiție, la o întrecere. – Din fr. provoquer, lat. provocare.

PROVOCA, provoc, vb. I. Tranz. 1. A ațâța, a întărâta, a incita pe cineva (sfidându-l); spec. (Jur.) a aduce pe cineva (prin acte de violență, lezarea demnității sau alte fapte ilicite) într-o stare de surescitare favorabilă comiterii unei infracțiuni. 2. A avea drept urmare; a determina, a constitui, a cauza, a prilejui, a pricinui. ♦ Spec. A produce intenționat un eveniment, un proces, un fenomen; a stârni. 3. A chema, a invita pe cineva să participe la o competiție, la o întrecere. – Din fr. provoquer, lat. provocare.

provoca [At: CUCIURAN, D. 93/18 / Pzi: provoc / E: fr provoquer, lat provocare] 1 vt (C. i. oameni) A incita pe cineva printr-un act de sfidare, printr-un gest șocant etc. Si: a ațâța (4), a instiga, a întărâta. 2 vt (Jur; spc) A aduce pe cineva (prin acte de violență, lezarea demnității sau alte acte ilicite) într-o stare de surescitare favorabilă comiterii unei infracțiuni. 3 vt (Înv) A soma să facă un anumit lucru. 4 vt A chema la luptă, la o întrecere, la o competiție etc. Si: (înv) a provocarisi. 5 vt A avea drept urmare Si: a cauza (2), (înv) a pricini, a pricinui, (rar) a prileji, a produce. 6 vt (Spc) A produce intenționat un eveniment, un proces, un fenomen Si: a stârni. 7 vr (Trs; Buc; înv) A se referi. corectat(ă)

PROVOCA, provoc, vb. I. Tranz. 1. A ațîța, a întărîta, a excita. (Glumeț) Un lăstun, în frac, apare Sus pe-un vîrf de trestie, Ca să ție-o cuvîntare În această chestie. Dar broscoii din răstoacă Îl insultă-n pauze Și din papură-l provoacă Cu prelungi aplauze. TOPÎRCEANU, P. 35. ♦ A împinge pe cineva la acte reprobabile; a instiga. A provoca la ceartă. 2. A avea ca urmare; a determina, a cauza, a prilejui. Dacă critica mea va fi... nedemnă și nepotrivită pentru scrierea ce a provocat-o, rușinea va rămînea numai pe seama mea. ODOBESCU, S. III 10. ◊ Expr. A provoca mila cuiva v. milă1 (1). ♦ A produce intenționat un eveniment, o întîmplare; a stîrni. A provocat scandal. 3. A chema, a invita (pe cineva) la o întrecere, la un joc. ◊ Expr. A provoca la duel = a chema pe cineva să se bată în duel. Octave provoacă la duel pe amicul său și-l rănește în luptă. GHEREA, ST. CR. II 327. ◊ (În contexte figurate) Trebuia să ne cunoaștem și să-l provoc la un înverșunat duel dialectic și științific. GALACTION, O. I 230.

PROVOCA vb. I. tr. 1. A întărîta, a ațîța. ♦ A împinge (pe cineva) în acțiuni nesocotite sau necinstite; a instiga. 2. A cauza, a determina. ♦ A produce ceva cu intenție; a stîrni. 3. A chema la luptă, la o întrecere, la o discuție etc. [P.i. provoc, 3,6 -oacă. / < fr. provoquer, it., lat. provocare].

PROVOCA vb. tr. 1. a îndemna, a stimula printr-un act de sfidare; a ațâța, a instiga. 2. a cauza, a determina. 3. a chema la luptă, la o întrecere etc. (< fr. provoquer, lat. provocare)

A PROVOCA provoc tranz. 1) (ființe) A aduce (în mod intenționat) într-o stare de iritare, îndemnând la acțiuni dușmănoase; a ațâța; a stârni; a incita; a instiga; a porni; a întărâta. 2) (procese, acțiuni, stări etc.) A face să se producă; a pricinui; a cauza; a produce. 3) (persoane) A excita prin comportare, atitudine etc. Aceasta femeie provoacă mulți bărbați. ~ la duel. /<fr. provoquer, lat. provocare

provocà v. 1. a împinge ațâțând: a provoca la revoltă; 2. a cauza: a provoca vărsături; 3. a desfide: a provoca la duel.

*provóc, a v. tr. (lat. próvoco, -áre. – Se conj. ca convoc). Chem, ațîț. excit: a provoca la revoltă. Sfidez, chem la duel: Francisc I l-a provocat pe Carol Chintu. Mă port agresiv așa în cît adversaru să ĭasă la luptă. Ațîț la pofte. Cauzez, produc: o vorbă care provoacă rîsu, opĭu provoacă somnu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

provoca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. provoc, 2 sg. provoci, 3 provoa; conj. prez. 1 sg. să provoc, 3 să provoace; imper. 2 sg. afirm. provoa

provoca (a ~) vb., ind. prez. 3 provoa

provoca vb., ind. prez. 1 sg. provoc, 3 sg. și pl. provoa

provoca (ind. prez. 3 sg. și pl. provoacă)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PROVOCA vb. 1. v. instiga. 2. v. asmuți. 3. a chema, a invita, (înv.) a provocarisi. (Îl ~ la luptă.) 4. a cauza, a crea, a da, a determina, a face, a pricinui, a produce, a stârni. (Injecția i-a ~ o senzație de înviorare.) 5. a cauza, a pricinui, a produce, (pop.) a cășuna, (înv.) a trage. (A ~ cuiva o supărare.) 6. v. aduce. 7. v. stârni. 8. a isca, a naște, a produce, a ridica, a stârni. (Expoziția a ~ multe discuții.) 9. v. produce. 10. a (se) face, a (se) produce, a (se) stârni. (Vestea a ~ vâlvă.) 11. a lăsa, a produce. (I-a ~ o vie impresie.)

PROVOCA vb. 1. a agita, a ațîța, a incita, a instiga, a întărîta, a stîrni, a tulbura, (pop.) a sumuța, (înv. și reg.) a scorni, (reg.) a smomi, a zădărî, (fig.) a asmuți, a monta. (El ~ masele.) 2. a asmuți, a ațîța, a hărțui, a întărîta, a stîrni, (pop.) a sumuța, a zădărî, (Mold. și Bucov.) a hărăți. (A ~ cîinii.) 3. a chema, a invita, (înv.) a provocarisi. (Îl ~ la luptă.) 4. a cauza, a crea, a da, a determina, a face, a pricinui, a produce, a stîrni. (Injecția i-a ~ o senzație de înviorare.) 5. a cauza, a pricinui, a produce, (pop.) a cășuna, (înv.) a trage. (A ~ cuiva o supărare.) 6. a aduce, a cauza, a pricinui, a produce. (A ~ mari daune întreprinderii.) 7. a cauza, a declanșa, a determina, a dezlănțui, a genera, a isca, a naște, a pricinui, a prilejui, a produce, a stîrni, (înv. și reg.) a scorni, (înv.) a pricini, a prileji. (Atitudinea lui a ~ discuții furtunoase.) 8. a isca, a naște, a produce, a ridica, a stîrni. (Expoziția a ~ multe discuții.) 9. a deștepta, a produce, a solicita, a stîrni, a suscita, a trezi. (Cartea ~ un mare interes.) 10. a (se) face, a (se) produce, a (se) stîrni. (Vestea a ~ vîlvă.) 11. a lăsa, a produce. (I-a ~ o vie impresie.)

Intrare: provoca
verb (VT81)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • provoca
  • provocare
  • provocat
  • provocatu‑
  • provocând
  • provocându‑
singular plural
  • provoa
  • provocați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • provoc
(să)
  • provoc
  • provocam
  • provocai
  • provocasem
a II-a (tu)
  • provoci
(să)
  • provoci
  • provocai
  • provocași
  • provocaseși
a III-a (el, ea)
  • provoa
(să)
  • provoace
  • provoca
  • provocă
  • provocase
plural I (noi)
  • provocăm
(să)
  • provocăm
  • provocam
  • provocarăm
  • provocaserăm
  • provocasem
a II-a (voi)
  • provocați
(să)
  • provocați
  • provocați
  • provocarăți
  • provocaserăți
  • provocaseți
a III-a (ei, ele)
  • provoa
(să)
  • provoace
  • provocau
  • provoca
  • provocaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

provoca, provocverb

  • 1. A ațâța, a întărâta, a incita pe cineva (sfidându-l). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote glumeț Un lăstun, în frac, apare Sus pe-un vîrf de trestie, Ca să ție-o cuvîntare În această chestie. Dar broscoii din răstoacă Îl insultă-n pauze Și din papură-l provoacă Cu prelungi aplauze. TOPÎRCEANU, P. 35. DLRLC
    • 1.1. prin specializare științe juridice A aduce pe cineva (prin acte de violență, lezarea demnității sau alte fapte ilicite) într-o stare de surescitare favorabilă comiterii unei infracțiuni. DEX '09 DLRLC DN
      sinonime: instiga
      • format_quote A provoca la ceartă. DLRLC
  • 2. A avea drept urmare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Dacă critica mea va fi... nedemnă și nepotrivită pentru scrierea ce a provocat-o, rușinea va rămînea numai pe seama mea. ODOBESCU, S. III 10. DLRLC
    • 2.1. prin specializare A produce intenționat un eveniment, un proces, un fenomen. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: stârni
      • format_quote A provocat scandal. DLRLC
  • 3. A chema, a invita pe cineva să participe la o competiție, la o întrecere. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • chat_bubble A provoca la duel = a chema pe cineva să se bată în duel. DLRLC
      • format_quote Octave provoacă la duel pe amicul său și-l rănește în luptă. GHEREA, ST. CR. II 327. DLRLC
      • format_quote figurat Trebuia să ne cunoaștem și să-l provoc la un înverșunat duel dialectic și științific. GALACTION, O. I 230. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic