opțiuni
  • info

2 intrări

22 de definiții

din care

Explicative DEX

PRODIGA, prodig, vb. I. Tranz. (Livr.) A cheltui fără măsură, a risipi; a acorda cu generozitate, a dărui din belșug. – Din fr. prodiguer.

PRODIGA, prodig, vb. I. Tranz. (Livr.) A cheltui fără măsură, a risipi; a acorda cu generozitate, a dărui din belșug. – Din fr. prodiguer.

prodiga vt [At: HELIADE, D. J. 65/16 / Pzi: prodig / E: fr prodiquer] (Asr) 1 A acorda cu generozitate. 2 A folosi din plin. 3 (C. i. averi, bunuri materiale, bani etc.; îoc economisi) A risipi. 4 (C. i. grămezi, șiruri, mulțimi etc.) A risipi.

PRODIGA, prodig, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A întrebuința ceva în măsură neobișnuit de mare; a risipi. [Revista] «Literatorul» a prodigat elogiuri acestui poet. MACEDONSKI, O. IV 45. Comisiunea lexicografică este invitată a... nu prodiga frazele date drept exemple. ODOBESCU, S. II 342.

PRODIGA vb. I. tr. (Rar) A risipi. [P.i. -ghez și prodig. / < fr. prodiguer].

PRODIGA vb. tr. a da cu generozitate; a risipi. (< fr. prodiguer) corectat(ă)

PRODIG, -Ă, prodigi, -ge, adj. (Livr.) Risipitor, cheltuitor; (excesiv de) generos. – Din fr. prodigue, lat. prodigus.

prodig, ~ă a [At: NEGULICI / Pl: ~igi, ~ige / E: fr prodique] 1 (Liv; d. oameni) Risipitor. 2 (D. bacșișuri) Excesiv de mare.

PRODIG, -Ă, prodigi, -ge, adj. (Livr.) Risipitor, cheltuitor. – Din fr. prodigue, lat. prodigus.

PRODIG, -Ă adj. (Franțuzism) Risipitor, cheltuitor fără socoteală. (Adverbial; fig.) Risipise prodig toate favorurile asupra unui singur individ. C. PETRESCU, O. P. 15. ♦ (Impropriu; despre un dar, un bacșiș) Neobișnuit de mare, care întrece măsura. Plăti chelnerului și zvîrli un bacșiș prodig. C. PETRESCU, O. P. I 34.

PRODIG, -Ă adj. (Liv.) Risipitor, cheltuitor. [< fr. prodigue, cf. lat. prodigus].

PRODIG, -Ă adj. risipitor, cheltuitor. (< fr. prodigue, lat. prodigus)

*pródig, -ă adj. (lat. pród-igus, d. prod-ígere, a împinge înainte, a cheltui, compus al luĭ ágere. V. agit). Risipitor, cheltuitor fără socoteală: pródigiĭ pot fi pușĭ supt un consiliŭ judiciar. V. avar.

Ortografice DOOM

prodiga (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. prodig, 2 sg. prodigi, 3 prodigă; conj. prez. 1 sg. să prodig, 3 să prodige

prodiga (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prodigă

prodiga vb., ind. prez. 1 sg. prodig, 3 sg. și pl. prodigă

prodig (livr.) adj. m., pl. prodigi; f. prodigă, pl. prodige

prodig (livr.) adj. m., pl. prodigi; f. prodigă, pl. prodige

prodig adj. m., pl. prodigi; f. sg. prodigă, pl. prodige

Sinonime

PRODIGA vb. v. arunca, azvârli, cheltui, irosi, împrăștia, prăpădi, risipi, zvârli.

prodiga vb. v. ARUNCA. AZVÎRLI. CHELTUI. IROSI. ÎMPRĂȘTIA. PRĂPĂDI. RISIPI. ZVÎRLI.

PRODIG adj., s. v. cheltuitor, risipitor.

prodig adj., s. v. CHELTUITOR. RISIPITOR.

Intrare: prodiga
verb (VT13)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prodiga
  • prodigare
  • prodigat
  • prodigatu‑
  • prodigând
  • prodigându‑
 singular plural
  • prodigă
  • prodigați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prodig
 (să)
  • prodig
  • prodigam
  • prodigai
  • prodigasem
a II-a (tu)
  • prodigi
 (să)
  • prodigi
  • prodigai
  • prodigași
  • prodigaseși
a III-a (el, ea)
  • prodigă
 (să)
  • prodige
  • prodiga
  • prodigă
  • prodigase
plural I (noi)
  • prodigăm
 (să)
  • prodigăm
  • prodigam
  • prodigarăm
  • prodigaserăm
  • prodigasem
a II-a (voi)
  • prodigați
 (să)
  • prodigați
  • prodigați
  • prodigarăți
  • prodigaserăți
  • prodigaseți
a III-a (ei, ele)
  • prodigă
 (să)
  • prodige
  • prodigau
  • prodigară
  • prodigaseră
Intrare: prodig
prodig adjectiv
adjectiv (A11)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prodig
  • prodigul
  • prodigu‑
  • prodigă
  • prodiga
plural
  • prodigi
  • prodigii
  • prodige
  • prodigele
genitiv-dativ singular
  • prodig
  • prodigului
  • prodige
  • prodigei
plural
  • prodigi
  • prodigilor
  • prodige
  • prodigelor
vocativ singular — —
plural — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prodiga, prodigverb

  • 1. livresc A cheltui fără măsură. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: arunca azvârli cheltui irosi prăpădi risipi zvârli împrăștia
    • format_quote [Revista] «Literatorul» a prodigat elogiuri acestui poet. MACEDONSKI, O. IV 45. DLRLC
    • format_quote Comisiunea lexicografică este invitată a... nu prodiga frazele date drept exemple. ODOBESCU, S. II 342. DLRLC
    • 1.1. A acorda cu generozitate, a dărui din belșug. DEX '09 DEX '98 DN MDN '00
etimologie:

prodig, prodigăadjectiv

  • 1. livresc Cheltuitor, risipitor. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00
    sinonime: cheltuitor risipitor
    • format_quote (și) adverbial figurat Risipise prodig toate favorurile asupra unui singur individ. C. PETRESCU, O. P. 15. DLRLC
    • 1.1. (Excesiv de) generos. DEX '09
      sinonime: generos
    • 1.2. impropriu (Despre un dar, un bacșiș) Neobișnuit de mare, care întrece măsura. DLRLC
      • format_quote Plăti chelnerului și zvîrli un bacșiș prodig. C. PETRESCU, O. P. I 34. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.