opțiuni

11 definiții pentru cheltuitor (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHELTUITÓR, -OÁRE, cheltuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care cheltuiește mult și fără rost; (om) risipitor. [Pr.: -tu-i-] – Cheltui + suf. -tor.

CHELTUITÓR, -OÁRE, cheltuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care cheltuiește mult și fără rost; (om) risipitor. [Pr.: -tu-i-] – Cheltui + suf. -tor.

CHELTUITÓR, -OÁRE, cheltuitori, -oare, adj. Care cheltuiește mult, care dă bani cu ușurință pe lucruri de prisos; fără chibzuință, căruia îi place să cheltuiască; risipitor, mînă-spartă. Om cheltuitor. ◊ (Substantivat) Nu fii zgîrcit, căci banii strîngătorului intră în mîna cheltuitorului. NEGRUZZI, S. I 248. – Pronunțat: tu-i-.

CHELTUITÓR, -OÁRE, cheltuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care cheltuiește mult și fără rost. ♦ (Substantivat, m.; înv.) Casier. – Din cheltui + suf. -(i)tor.

CHELTUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care cheltuie mult și fără rost; risipitor. [Sil. -tu-i-] /a cheltui + suf. ~tor

cheltuitor a. și m. care cheltuiește mult, căruia îi place a cheltui.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cheltuitór (-tu-i-) adj. m., s. m., pl. cheltuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. cheltuitoáre

cheltuitór adj. m., s. m., pl. cheltuitóri; f. sg. și pl. cheltuitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHELTUITÓR s. v. casier.

CHELTUITÓR adj., s. risipitor, (livr.) prodig, (rar) risipelnic, (Transilv. și Maram.) prădător, (înv.) cheltuielnic, istrăvitor, împrăștietor, (fam. fig.) spart. (Om ~.)

CHELTUITOR adj., s. risipitor, (livr.) prodig, (rar) risipelnic, (Transilv. și Maram.) prădător, (înv.) cheltuielnic, istrăvitor, împrăștietor, (fam. fig.) spart. (Om ~.)

cheltuitor s. v. CASIER.

Intrare: cheltuitor (s.m.)
  • silabație: chel-tu-i-tor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cheltuitor
  • cheltuitorul
  • cheltuitoru‑
plural
  • cheltuitori
  • cheltuitorii
genitiv-dativ singular
  • cheltuitor
  • cheltuitorului
plural
  • cheltuitori
  • cheltuitorilor
vocativ singular
  • cheltuitorule
plural
  • cheltuitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
legătură către această paradigmă

cheltuitor, -oare cheltuitoare cheltuitor (2)

  • 1. (Persoană) care cheltuiește mult și fără rost; (om) risipitor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: risipitor 2 exemple
    exemple
    • Om cheltuitor.
      surse: DLRLC
    • Nu fii zgîrcit, căci banii strîngătorului intră în mîna cheltuitorului. NEGRUZZI, S. I 248.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Cheltui + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09