PRODIG, -Ă adj. (Franțuzism) Risipitor, cheltuitor fără socoteală. (Adverbial; fig.) Risipise prodig toate favorurile asupra unui singur individ. C. PETRESCU, O. P. 15. ♦ (Impropriu; despre un dar, un bacșiș) Neobișnuit de mare, care întrece măsura. Plăti chelnerului și zvîrli un bacșiș prodig. C. PETRESCU, O. P. I 34.