privit¹ sn [At: DOSOFTEI, V. S., septembrie 3^v/26 / V: (înv) prăv~ / Pl: (rar) ~uri, ~e / E: privi¹] 1-8 Privire (1, 3-4, 10, 12, 23, 26-27). 9 (Îvr; îe) A se tâmpla în prăvit(e) A fi de față.

PRIVIT s. m. v. privită.

privit n. privire: chipuri mândre la privit AL.

pliviță sf vz privită

prăvi v vz privi¹

prăvit¹ sn vz privit¹

previ v vz privi¹

priivi v vz privi¹

privi¹ [At: PSALT. HUR. 27^r/12 / V: (îvr) prăvi, (înv) previ, (reg) ~iivi / Pzi: ~vesc / E: slv правити] 1-2 vti (D. ființe) A-și îndrepta ochii spre cineva sau ceva, pentru a vedea Si: a se uita, (reg; fam) a ochi². 3 vr (D. ochi, privire) A se îndrepta spre cineva sau spre ceva pentru a vedea Si: a se uita, (reg; fam) a ochi². 4 vi (D. clădiri; îe) A ~ spre (sau către) ceva A fi cu fațada spre ceva. 5 vt A aprecia. 6 vt (Înv; îf prăvi) A trăi fiind martorul a ceva. 7-8 vti (Înv) A observa. 9-10 vtr A (se) cerceta cu privirea sau cu mintea Si: a (se) examina, a (se) scruta. 11 vr (Spc) A-și cerceta propria imagine într-o oglindă. 12 vt (Îvr; îf prăvi) A pândi. 13 vt (Udp „ca”) A considera într-un anumit fel Si: a crede, a socoti. 14 vt A lua în considerație. 15 vt (Îvr) A aprecia. 16 vt A se referi. 17 vt A implica. 18 vt A fi de competența cuiva. 19 vt A intra în obligația cuiva. 20 vt (Îlpp) În (ceea) ce (sau cât, înv, întrucât, încât) ~vește (ori, rar, ~vea)... Referitor la... 21 vt (Îal) Din punct de vedere. 22 vi (Înv; udp „la”, „către”) A tinde. 23 vi (Înv) A se cuveni.

privită sf [At: R. POPESCU, ap. CM I, 406 / V: (îrg) ~iță, pliviță / Pl: ~te, ~ti / E: nct] 1 (Îrg) Nuia flexibilă, răsucită, cu care se leagă o sarcină de lemn, de fân etc. 2 (Îe) A pune în ~ A strânge laolaltă fânul, vreascurile etc. și a lega cu nuiele. 3 (Olt; pex) Sarcină, legătură de lemne, de fân etc., legată cu o privită (1), care poate fi dusă în spinare. 4 (Pes; reg) Fiecare dintre cele două nuiele flexibile, puse cruciș, pe care se fixează prăjina și plasa crâsnicului. 5 (Pes; Olt) Parte inferioară, în formă de greblă, a ramei metalice pe care este fixat sacul pentru pescuitul scoicilor. 6 (Reg) Prinzătoare de păsări confecționată din lațuri fixate pe un cerc de nuiele. 7 (Olt) Nuia îndoită cu care se lărgesc mațele de porc pentru a putea fl umplute. 8 (Mun; îf priviță) Bețișor pus în putină, deasupra verzei, ca s-o țină scufundată în saramură. 9 (Reg; îf priviță) Stinghie la cotețul găinilor, pe care acestea se suie. 10 (Reg) Piesă formată din mai multe nuiele de salcie cu care se fixează, la roata morii, aripile de colaci. 11 (Trs) Piesă metalică ce îmbracă partea de jos a leucii carului. 12 (Reg) Inel de fier sau lanț scurt care leagă două tânjale la plug când sunt folosite două sau mai multe perechi de animale. 13 (Reg) Parte inferioară a tocului unei ferestre la casele țărănești, adesea zidită și folosită ca poliță. 14 (Reg; pex) Firidă. 15 (Reg; pex; îf priviță) Etajeră mică Si: raft.

priviță² sf vz privită

GUARDA... ET PASSA (ital.) (Dante) = Privește și nu mai sta. Se spune cînd nu poți aduce nici o îndreptare la o stare de lucruri.

PRIVI, privesc, vb. IV. Tranz. 1. A-și îndrepta ochii spre cineva sau ceva pentru a vedea; a se uita. Mă gîndeam că am să vin odată să te văd, că am să rămîn seara tîrziu să privim cerul de la fereastră. DEMETRIUS, C. Șoimaru îl privi fără să clipească și fără să zîmbească. SADOVEANU, O. VII 77. Așezat la gura sobei... privesc focul. ALECSANDRI, P. III 19. Tot orașul... se adunase ca să privească alergarea de cai. NEGRUZZI, S. I 35. ◊ Fig. O lumină cenușie, tulbure, privea pe ferestre. REBREANU, I. 43. ◊ (întărit prin «cu ochi») Bătrînul privea cu ochi calzi pe Potcoavă. SADOVEANU, O. I 28. Niciodată n-am să uit cu ce ochi te-a privit, C. PETRESCU, C. V. 106. Cu ochii serei cei dentîi Eu n-o voi mai privi-o. EMINESCU, O. I 188. ◊ (Instrumentul acțiunii devine subiect) Tot sufletul i s-a urcat în ochii care privesc cu nesațiu. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 22. Ochii lui nu se sătura privind luciul mării. DRĂGHICI, R. 88. (Refl. reciproc) Cîteodat’ – deși arare – se-ntîlnesc și ochii lor Se privesc. EMINESCU, O. I 51. ◊ (Cu determinări modale) Nevasta administratorului îl privi acru și stătu o clipă fără să răspundă. DUMITRIU, N. 260. L-am privit scurt și fără echivoc. CAMIL PETRESCU, U. N. 31. M-a privit lung, parc-ar fi vrut să-mi spuie ceva. VLAHUȚĂ, O. A. 479. Cu mișcare și cu groază Damele și cavalerii l-au privit. EMINESCU, O. I 166. (Refl. reciproc ) Parnasul și Olimpul cu fală se priviră. ALEXANDRESCU, M. 27. ◊ Expr. A nu privi cu ochi buni = a dezaproba, a nu admite. A privi (pe cineva) cu coada ochiului v. coadă. ◊ (Urmat de propoziții secundare) Vizitiul se întoarse încet și-l privi cum intră pe ușă. DUMITRIU, N. 33. Și privesc cum apa curge și la cotituri se pierde. ALECSANDRI, P. A. 124. ◊ Intranz. L-am ascultat pe Oance, privind la stele și depănînd... firul povestei lui. GALACTION, O. I 67. Stătu în loc și privi dureros și aiurit în juru-i. VLAHUȚĂ, O. A. 136. Să se urce într-un pom... și să privească la lupta lor. ISPIRESCU, L. 28. (Fig.) Soarele galben privea indiferent printre nouri. REBREANU, R. I 195. Rămîne toamna singură pe zare, Privind cu ochiu-i tulbure și mare. D. BOTEZ, P. O. 35. ◊ Refl. Fig. A se oglindi. În preajma unei păduri străvechi se privea în iaz moara lui Călifar. GALACTION, O. I 43. 2. A considera că ceva reprezintă un anumit lucru, că se prezintă într-un anumit fel; a socoti pe cineva sau ceva dintr-un anumit punct de vedere. De-acum poți să-i privești ca ginerii mei. ALECSANDRI, T. I 150. ◊ Refl. pas. (învechit) Mihai-vodă nu se privește în Ardeal decît ca un guvernator. BĂLCESCU, O. II 270. 3. (Numai la pers. 3) A interesa pe cineva, a fi de competința cuiva, a se raporta la cineva sau la ceva. Ce mă privește pe mine cine locuiește aici ori dincolo? C. PETRESCU, C. V. 82. Celelalte [treburi] îl priveau pe subprefect. SLAVICI, O. I 375. ◊ Expr. În (ceea) ce privește... = în privința..., cu privire la... Acum să stăm aici în ceea ce te privește pe dumneata și să luăm pe istalalt la rînd. CREANGĂ, A. 148.

PRIVITĂ, privite, s. f. (Regional) Nuia flexibilă cu care se leagă o sarcină de lemne, de fîn etc. ◊ Expr. A pune în privită = a strînge laolaltă și a lega cu nuiele. Căratul fînului se face.... puindu-l în privită, adecă îl ocolește cu o prăjină, după aceea îl leagă cu alta și-l ia în spate. I. IONESCU, M. 404. – Variantă: privit, priviți (GORJAN, H. II 37), s. m.

A SE PRIVI mă ~esc intranz. A-și reflecta imaginea (ca într-o oglindă); a se oglindi. /<sl. praviti

A PRIVI ~esc 1. tranz. 1) A supune unei examinări cu ajutorul văzului; a se uita. ◊ ~ cu coada ochiului (pe cineva) a se uita pe furiș la cineva. A nu ~ cu ochi buni a dezaproba. 2) A supune unui examen cu ajutorul rațiunii. ~ problema sub toate aspectele. 3) (situații, lucruri, acțiuni etc.) A interpreta într-un anumit fel. 4) numai la pers. 3 A avea în vedere; a interesa. Aceasta te ~ește doar pe dumneata. ◊ In ceea ce ~ește (sau cât ~ește) în privința; referitor la. 2. intranz. A-și orienta văzul pentru a percepe; a se uita. /<sl. praviti

privì v. 1. a căuta să vază, a-și arunca ochii asupra: a privi la cineva; 2. fig. a avea raport, a ținea de: asta nu te privește. [Cf. slav. PRIVIDĬETI, a privi].

prăvésc, V. privesc.

prevésc, V. privesc.

privésc v. tr. (vsl. pri-ĭavitĭ, d. ĭaviti, a arăta; sîrb. pri-javiti, a notifica. V. ivesc). Mă uĭt la: privesc munțiĭ, lupta. Consider: privesc chestiunea din alt punct de vedere. Interesez, am raport cu: asta te privește direct. V. intr. Mă uĭt la: lumea privea la paradă. – Vechĭ și pre- și pră-.

privit s. n.

privit s. n.

privit s. n.

+cât privește adv. + vb. (+ s. sg. / pl.: ~ condițiile)

+în (ceea) ce privește prep. + pr. + vb. (+ s. sg. / pl.: ~ condițiile)

privi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. privesc, imperf. 1 priveam; conj. prez. 1 sg. să privesc, 3 să privească

privi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. privesc, imperf. 3 sg. privea; conj. prez. 3 să privească

privi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. privesc, imperf. 3 sg. privea; conj. prez. 3 sg. și pl. privească

privi (privesc, privit), vb. – 1. A se uita la ceva. – 2. A considera, a judeca. – 3. A se referi la, a fi în legătură. – - Var. înv. previ, prăvi. Origine incertă. Pare să derive din sl. priviti „a (se) (ră)suci” (Tiktin), cf. bg., sb., slov. priviti „a (se) (ră)suci”, caz în care s-ar înțelege că expresia este eliptică, în loc de „a întoarce privirea”. Celelalte explicații nu sînt mai clare: din sl. prividĕti „a se uita” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 294), dificil fonetic; din sl. praviti „a dirija” (Candrea); din sl. prijaciti „a (se) arăta” (Scriban). Der. priveală (var. Mold. privală), s. f. (uitătură; aruncătură de ochi, vedere; evidență, spectacol, vedenie); priveliște, s. f. (spectacol, vedere, perspectivă); privință, s. f. (punct de vedere, considerație, relație, înv., intenție); privire, s. f. (vedere, uitătură; înv., punct de vedere; înv., spectacol); privitor, adj. (care privește; relativ; s. m., spectator); privitură, s. f. (uitătură).

privită (-te), s. f. – 1. Legătură de nuia. – 2. Piesă metalică ce îmbracă leuca de la car. – Var. (3) priviță. Sl. previti „a lega”, cf. sb. previjati „a lega” (Candrea). În Olt. și Trans. Cu ultimul sens indică o contaminare cu pleviță.

GUARDA E PASSA! (it.) privește și treci (mai departe) – Dante, „Infernul”, III, 51.

A PRIVI a băga pleoapă, a se binocla, a se bunghi, a-și clăti ochii, a da geană, a se gimbili, a se gini, a se scociorî, a sorbi (pe cineva) din ochi, a trage cu oblonul (la ceva sau cineva), a trage cu ochiul, a se zgâi.

a privi cu ochi buni (pe cineva) expr. a avea o părere bună (despre cineva).

PRIVIT s. v. reprezentație, spectacol.

PRIVIT s. (înv. și reg.) priveală, privință, (înv.) privire. (~ul celor din jur.)

PRIVIT s. (înv. și reg.) priveală, privință, (înv.) privire. (~ celor din jur.)

privit s. v. REPREZENTAȚIE. SPECTACOL.

PRIVI vb. v. analiza, cadra, cădea, cerceta, cuveni, examina, investiga, observa, percepe, remarca, reține, sesiza, studia, trebui, urmări, vedea, zări.

PRIVI vb. 1. a scruta, a se uita, (înv.) a cerca. (~ în zare.) 2. a se uita, (pop.) a se căuta. (Se ~ în oglindă.) 3. a urmări, a vedea, a viziona. (A ~ un film la televizor.) 4. v. vedea. 5. v. referi. 6. v. interesa.

PRIVI vb. 1. a scruta, a se uita, (înv.) a cerca. (~ în zare.) 2. a se uita, (pop.) a se căuta. (Se ~ în oglindă.) 3. a urmări, a vedea, a viziona. (A ~ un film la televizor.) 4. a se uita, a vedea, (Olt. și Ban.) a se zăuita. (Vino să ~ ce-am cumpărat.) 5. a se raporta, a se referi, (înv.) a se atinge. (Aceste documente ~...) 6. a interesa. (O problemă care vă ~ și pe voi.)

privi vb. v. ANALIZA. CADRA. CĂDEA. CERCETA. CUVENI. EXAMINA. INVESTIGA. OBSERVA. PERCEPE. REMARCA. REȚINE. SESIZA. STUDIA. TREBUI. URMĂRI. VEDEA. ZĂRI.

Guarda e passa! (it. „Privește și treci!”) – emistih celebru al lui Dante din Infernul (cînt. III, vers. 51). E scena în care Dante, poet-cetățean, însoțindu-l pe Vergiliu, zărește în iad pe „nenorociții care niciodată n-au fost vii”, n-au avut nici un drum în viață: indiferenții. Dante își manifestă tot disprețul față de cei ce nu fac nimic. La care Vergiliu răspunde la fel de disprețuitor: „Nici drept nici milă pentru ei în veci, nici unu-n lume nici o faimă n-are. Prea mult vorbim de ei; tu-i vezi și treci”. (Trad. lui George Coșbuc). „Guarda e passa” e o expresie care, pornind de la inactivi, a ajuns să înfiereze tot ceea ce nu merită vreo considerație. LIT.

PRIVITĂ s.f. (ȚR) Nuia flexibilă (în care se leagă o sarcină de lemne, de fîn. L-au pus într-un car cu 2 boi, numai cu antiriul și cu nădragii, și au pus niște privit la car. R. POPESCU. Etimologie: cf. bg. previja, scr. previti.

privită, privite, s.f. (înv. și reg.) 1. nuia flexibilă, răsucită, cu care se leagă o sarcină de lemne, de fân. 2. numele mai multor obiecte, piese, părți ale unor unelte, construcții etc. (de lemn sau de metal) care au, în general, rolul de a fixa, de a lega (cele două nuiele puse cruciș la plasa crâsnicului; grebla ramei metalice pentru pescuitul scoicilor; prinzătoare de păsări; nuia pentru lărgirea mațelor de porc; băț pus peste varză în butoi; stinghia din coteț pe care se urcă găinile; piesă metalică ce îmbracă partea de jos a leucii carului; inel de fier sau lanț scurt care leagă două tânjale; nuiele de salcie care fixează, la roata morii, aripile de colaci). 3. partea inferioară a tocului unei ferestre la casele țărănești. 4. etajeră mică.