privită sf [At: R. POPESCU, ap. CM I, 406 / V: (îrg) ~iță, pliviță / Pl: ~te, ~ti / E: nct] 1 (Îrg) Nuia flexibilă, răsucită, cu care se leagă o sarcină de lemn, de fân etc. 2 (Îe) A pune în ~ A strânge laolaltă fânul, vreascurile etc. și a lega cu nuiele. 3 (Olt; pex) Sarcină, legătură de lemne, de fân etc., legată cu o privită (1), care poate fi dusă în spinare. 4 (Pes; reg) Fiecare dintre cele două nuiele flexibile, puse cruciș, pe care se fixează prăjina și plasa crâsnicului. 5 (Pes; Olt) Parte inferioară, în formă de greblă, a ramei metalice pe care este fixat sacul pentru pescuitul scoicilor. 6 (Reg) Prinzătoare de păsări confecționată din lațuri fixate pe un cerc de nuiele. 7 (Olt) Nuia îndoită cu care se lărgesc mațele de porc pentru a putea fl umplute. 8 (Mun; îf priviță) Bețișor pus în putină, deasupra verzei, ca s-o țină scufundată în saramură. 9 (Reg; îf priviță) Stinghie la cotețul găinilor, pe care acestea se suie. 10 (Reg) Piesă formată din mai multe nuiele de salcie cu care se fixează, la roata morii, aripile de colaci. 11 (Trs) Piesă metalică ce îmbracă partea de jos a leucii carului. 12 (Reg) Inel de fier sau lanț scurt care leagă două tânjale la plug când sunt folosite două sau mai multe perechi de animale. 13 (Reg) Parte inferioară a tocului unei ferestre la casele țărănești, adesea zidită și folosită ca poliță. 14 (Reg; pex) Firidă. 15 (Reg; pex; îf priviță) Etajeră mică Si: raft.