2 intrări

30 de definiții

PRIVÍRE, priviri, s. f. Acțiunea de a (se) privi și rezultatul ei. 1. Funcția organică a ochilor, văz; mod de a privi, căutătură, uitătură. ♦ (Concr.) Organul vederii; ochii. 2. Examinare, apreciere, considerare (fugară, de ansamblu). 3. (În loc. prep.) Cu privire la... = referitor la..., în privința..., în ceea ce privește... – V. privi.

PRIVÍRE, priviri, s. f. Acțiunea de a (se) privi și rezultatul ei. 1. Funcția organică a ochilor, văz; mod de a privi, căutătură, uitătură. ♦ (Concr.) Organul vederii; ochii. 2. Examinare, apreciere, considerare (fugară, de ansamblu). 3. (În loc. prep.) Cu privire la... = referitor la..., în privința..., în ceea ce privește... – V. privi.

privíre s. f., g.-d. art. privírii; pl. privíri

privíre s. f., g.-d. art. privírii; pl. privíri

PRIVÍRE s. 1. v. văz. 2. (înv.) vedere. (Are o ~ pătrunzătoare.) 3. ochi. (Își plimba ~ peste...) 4. v. ochire. 5. căutătură, uitătură, (înv.) priveală, priveliște, privitură. (Avea o ~ inteligentă.) 6. (MED.) privire încrucișată v. strabism. 7. v. cercetare.

PRIVÍRE s. v. aspect, atenție, cadru, curiozitate, interes, înfățișare, luare-aminte, peisaj, priveliște, privit, reprezentație, scenă, spectacol, tablou, vedere.

PRIVÍRE ~i f. 1) v. A PRIVI.Cu ~ la referitor la. 2) Fel de a privi al cuiva; căutătură. ~ caldă. ~ răutăcioasă. 3) Examinare cu ochii. ◊ A sorbi cu ~ea a privi cu mult nesaț. A arunca o ~ a privi în fugă. /v. a (se) privi

privire f. 1. acțiunea de a privi și rezultatul ei, aruncătură de ochi: o privire cruntă; 2. ochi: a soarbe cu privirea; 3. privință: sub toate privirile.

privíre f. Acțiunea de a privi. Uĭtătură, căutătură: o privire cruntă. Perspectivă: casa are o privire frumoasă. Fig. Privință: supt toate privirile. A sorbi cu privirea, a mînca cu ochiĭ, a nu te maĭ sătura privind.

PRIVÍ, privesc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. recipr. A-și îndrepta ochii, privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea; a se uita. ◊ Expr. (Tranz.) A nu privi cu ochi buni = a dezaproba, a nu admite. 2. Tranz. și refl. A (se) considera, a (se) socoti, a (se) crede. 3. Tranz. (La pers. 3) A se referi la...; a interesa pe cineva; a fi de competența cuiva. ◊ Expr. În (ceea) ce privește... = în privința..., cu privire la..., relativ la... – Cf. sl. praviti.

PRIVÍ, privesc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. recipr. A-și îndrepta ochii, privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea; a se uita. ◊ Expr. (Tranz.) A nu privi cu ochi buni = a dezaproba, a nu admite. 2. Tranz. și refl. A (se) considera, a (se) socoti, a (se) crede. 3. Tranz. (La pers. 3) A se referi la...; a interesa pe cineva; a fi de competența cuiva. ◊ Expr. În (ceea) ce privește... = în privința..., cu privire la..., relativ la... – Cf. sl. praviti.

PRIVÍ, privesc, vb. IV. Tranz. 1. A-și îndrepta ochii spre cineva sau ceva pentru a vedea; a se uita. Mă gîndeam că am să vin odată să te văd, că am să rămîn seara tîrziu să privim cerul de la fereastră. DEMETRIUS, C. Șoimaru îl privi fără să clipească și fără să zîmbească. SADOVEANU, O. VII 77. Așezat la gura sobei... privesc focul. ALECSANDRI, P. III 19. Tot orașul... se adunase ca să privească alergarea de cai. NEGRUZZI, S. I 35. ◊ Fig. O lumină cenușie, tulbure, privea pe ferestre. REBREANU, I. 43. ◊ (întărit prin «cu ochi») Bătrînul privea cu ochi calzi pe Potcoavă. SADOVEANU, O. I 28. Niciodată n-am să uit cu ce ochi te-a privit, C. PETRESCU, C. V. 106. Cu ochii serei cei dentîi Eu n-o voi mai privi-o. EMINESCU, O. I 188. ◊ (Instrumentul acțiunii devine subiect) Tot sufletul i s-a urcat în ochii care privesc cu nesațiu. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 22. Ochii lui nu se sătura privind luciul mării. DRĂGHICI, R. 88. (Refl. reciproc) Cîteodat’ – deși ararese-ntîlnesc și ochii lor Se privesc. EMINESCU, O. I 51. ◊ (Cu determinări modale) Nevasta administratorului îl privi acru și stătu o clipă fără să răspundă. DUMITRIU, N. 260. L-am privit scurt și fără echivoc. CAMIL PETRESCU, U. N. 31. M-a privit lung, parc-ar fi vrut să-mi spuie ceva. VLAHUȚĂ, O. A. 479. Cu mișcare și cu groază Damele și cavalerii l-au privit. EMINESCU, O. I 166. (Refl. reciproc ) Parnasul și Olimpul cu fală se priviră. ALEXANDRESCU, M. 27. ◊ Expr. A nu privi cu ochi buni = a dezaproba, a nu admite. A privi (pe cineva) cu coada ochiului v. coadă. ◊ (Urmat de propoziții secundare) Vizitiul se întoarse încet și-l privi cum intră pe ușă. DUMITRIU, N. 33. Și privesc cum apa curge și la cotituri se pierde. ALECSANDRI, P. A. 124. ◊ Intranz. L-am ascultat pe Oance, privind la stele și depănînd... firul povestei lui. GALACTION, O. I 67. Stătu în loc și privi dureros și aiurit în juru-i. VLAHUȚĂ, O. A. 136. Să se urce într-un pom... și să privească la lupta lor. ISPIRESCU, L. 28. (Fig.) Soarele galben privea indiferent printre nouri. REBREANU, R. I 195. Rămîne toamna singură pe zare, Privind cu ochiu-i tulbure și mare. D. BOTEZ, P. O. 35. ◊ Refl. Fig. A se oglindi. În preajma unei păduri străvechi se privea în iaz moara lui Călifar. GALACTION, O. I 43. 2. A considera că ceva reprezintă un anumit lucru, că se prezintă într-un anumit fel; a socoti pe cineva sau ceva dintr-un anumit punct de vedere. De-acum poți să-i privești ca ginerii mei. ALECSANDRI, T. I 150. ◊ Refl. pas. (învechit) Mihai-vodă nu se privește în Ardeal decît ca un guvernator. BĂLCESCU, O. II 270. 3. (Numai la pers. 3) A interesa pe cineva, a fi de competința cuiva, a se raporta la cineva sau la ceva. Ce mă privește pe mine cine locuiește aici ori dincolo? C. PETRESCU, C. V. 82. Celelalte [treburi] îl priveau pe subprefect. SLAVICI, O. I 375. ◊ Expr. În (ceea) ce privește... = în privința..., cu privire la... Acum să stăm aici în ceea ce te privește pe dumneata și să luăm pe istalalt la rînd. CREANGĂ, A. 148.

priví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. privésc, imperf. 3 sg. priveá; conj. prez. 3 priveáscă

priví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. privésc, imperf. 3 sg. priveá; conj. prez. 3 sg. și pl. priveáscă

PRIVÍ vb. 1. a scruta, a se uita, (înv.) a cerca. (~ în zare.) 2. a se uita, (pop.) a se căuta. (Se ~ în oglindă.) 3. a urmări, a vedea, a viziona. (A ~ un film la televizor.) 4. v. vedea. 5. v. referi. 6. v. interesa.

PRIVÍ vb. v. analiza, cadra, cădea, cerceta, cuveni, examina, investiga, observa, percepe, remarca, reține, sesiza, studia, trebui, urmări, vedea, zări.

priví (privésc, privít), vb.1. A se uita la ceva. – 2. A considera, a judeca. – 3. A se referi la, a fi în legătură. – - Var. înv. previ, prăvi. Origine incertă. Pare să derive din sl. priviti „a (se) (ră)suci” (Tiktin), cf. bg., sb., slov. priviti „a (se) (ră)suci”, caz în care s-ar înțelege că expresia este eliptică, în loc de „a întoarce privirea”. Celelalte explicații nu sînt mai clare: din sl. prividĕti „a se uita” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 294), dificil fonetic; din sl. praviti „a dirija” (Candrea); din sl. prijaciti „a (se) arăta” (Scriban). Der. priveală (var. Mold. privală), s. f. (uitătură; aruncătură de ochi, vedere; evidență, spectacol, vedenie); priveliște, s. f. (spectacol, vedere, perspectivă); privință, s. f. (punct de vedere, considerație, relație, înv., intenție); privire, s. f. (vedere, uitătură; înv., punct de vedere; înv., spectacol); privitor, adj. (care privește; relativ; s. m., spectator); privitură, s. f. (uitătură).

A PRIVÍ ~ésc 1. tranz. 1) A supune unei examinări cu ajutorul văzului; a se uita. ◊ ~ cu coada ochiului (pe cineva) a se uita pe furiș la cineva. A nu ~ cu ochi buni a dezaproba. 2) A supune unui examen cu ajutorul rațiunii. ~ problema sub toate aspectele. 3) (situații, lucruri, acțiuni etc.) A interpreta într-un anumit fel. 4) numai la pers. 3 A avea în vedere; a interesa. Aceasta te ~ește doar pe dumneata.In ceea ce ~ește (sau cât ~ește) în privința; referitor la. 2. intranz. A-și orienta văzul pentru a percepe; a se uita. /<sl. praviti

A SE PRIVÍ mă ~ésc intranz. A-și reflecta imaginea (ca într-o oglindă); a se oglindi. /<sl. praviti

privì v. 1. a căuta să vază, a-și arunca ochii asupra: a privi la cineva; 2. fig. a avea raport, a ținea de: asta nu te privește. [Cf. slav. PRIVIDĬETI, a privi].

privésc v. tr. (vsl. pri-ĭavitĭ, d. ĭaviti, a arăta; sîrb. pri-javiti, a notifica. V. ivesc). Mă uĭt la: privesc munțiĭ, lupta. Consider: privesc chestiunea din alt punct de vedere. Interesez, am raport cu: asta te privește direct. V. intr. Mă uĭt la: lumea privea la paradă. – Vechĭ și pre- și pră-.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

PRIVIRE s. 1. văz. (Are ~ bună.) 2. (înv.) vedere. (Are o ~ pătrunzătoare.) 3. ochi. (Își plimba ~ peste...) 4. ochire, uitătură. (Dintr-o ~.) 5. căutătură, uitătură, (înv.) priveală, priveliște, privitură. (Avea o ~ blajină.) 6. (MED.) privire încrucișată = strabism. 7. cercetare, examinare. (La o ~ mai adîncă...)

privire s. v. ASPECT. ATENȚIE. CADRU. CURIOZITATE. INTERES. ÎNFĂȚIȘARE. LUARE-AMINTE. PEISAJ. PRIVELIȘTE. PRIVIT. REPREZENTAȚIE. SCENĂ. SPECTACOL. TABLOU. VEDERE.

PRIVIRE. Subst. Privire, privit, priveală (înv. și reg.), căutare, căutătură din ochi, ochitură (rar), uitătură, aruncătură de ochi; privire fixă, fixare, holbare, zgîire, bleojdire (reg. și fam.); privire pătrunzătoare, privire acvilină; privire aspră, încruntare, încruntătură; privire piezișă, privire furișă, ochire, ochit, ocheadă; observare; observație, zărire, scrutare. Ochi, ochișor (dim.), ochiuleț (dim.). Privitor, spectator. Ochelari; monoclu; lunetă; binoclu, ochean; telescop; microscop; lupă. Optică. Optician. Adj. Privitor; scrutător. Holbat, zgîit, bleojdit (reg. și fam.), bulbucat, bolboșat, boldit (reg.), bolboșit (reg.). Optic. Vb. A privi, a vedea, a observa, a remarca, a se uita, a căuta, a căta (pop.), a ochi, a fixa, a scruta, a (se) holba, a (se) zgîi, a (se) boldi (reg.), a (se) bleojdi (reg. și fam.), a bolboșa (pop.), a (se) bulbuca, a holba ochii, a căsca ochii, a(-și) beli ochii (fam.), a face (a deschide) ochii mari (cît cepele), a se uita cu ochii mari, a căsca gura, a admira, a privi cu gura căscată; a-și îndrepta (a-și aținti) privirea, a arunca o privire, a fixa cu privirea, a privi țintă, a țintui cu privirea, a sidera (rar), a devizaja (franțuzism), a contempla, a privi lung; a arunca ochii, a da cu ochii de ceva (de cineva), a avea (a fi) cu ochii pe cineva, a nu pierde pe cineva din vedere; a-i fugi (a-i aluneca) cuiva ochii după cineva, a fura cu ochiul; a nu-i sta cuiva (bine) ochii în cap, a-și face ochii roată, a-și roti ochii (privirea), a se uita jur împrejur; a se uita pe furiș (pe ascuns), a trage cu coada ochiului, a se uita pe sub sprîncene; a face cu ochiul; a privi (a se uita) în gol, a privi (a se uita) fără (de) țintă, a privi (a se uita) aiurea, a sta cu privirea pierdută; a privi cu ochii de piatră; a privi printre gene; a se uita cruciș, a se uita chiorîș, a privi (a măsura) pe cineva de sus în jos. Adv. Boldiș (reg.), chiorîș.

privi vb. v. ANALIZA. CADRA. CĂDEA. CERCETA. CUVENI. EXAMINA. INVESTIGA. OBSERVA. PERCEPE. REMARCA. REȚINE. SESIZA. STUDIA. TREBUI. URMĂRI. VEDEA. ZĂRI.

PRIVI vb. 1. a scruta, a se uita, (înv.) a cerca. (~ în zare.) 2. a se uita, (pop.) a se căuta. (Se ~ în oglindă.) 3. a urmări, a vedea, a viziona. (A ~ un film la televizor.) 4. a se uita, a vedea, (Olt. și Ban.) a se zăuita. (Vino să ~ ce-am cumpărat.) 5. a se raporta, a se referi, (înv.) a se atinge. (Aceste documente ~...) 6. a interesa. (O problemă care vă ~ și pe voi.)

GUARDA E PASSA! (it.) privește și treci (mai departe) – Dante, „Infernul”, III, 51.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

a o cere din priviri expr. (er.) 1. a dori să înceapă un act sexual. 2. (d. femei) a fi ușuratică. 3. (d. femei) a fi nimfomană.

A PRIVI a băga pleoapă, a se binocla, a se bunghi, a-și clăti ochii, a da geană, a se gimbili, a se gini, a se scociorî, a sorbi (pe cineva) din ochi, a trage cu oblonul (la ceva sau cineva), a trage cu ochiul, a se zgâi.

a privi cu ochi buni (pe cineva) expr. a avea o părere bună (despre cineva).

Intrare: privi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • privi
  • privire
  • privit
  • privind
singular plural
  • privește
  • priviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • privesc
(să)
  • privesc
  • priveam
  • privii
  • privisem
a II-a (tu)
  • privești
(să)
  • privești
  • priveai
  • priviși
  • priviseși
a III-a (el, ea)
  • privește
(să)
  • privească
  • privea
  • privi
  • privise
plural I (noi)
  • privim
(să)
  • privim
  • priveam
  • privirăm
  • priviserăm
  • privisem
a II-a (voi)
  • priviți
(să)
  • priviți
  • priveați
  • privirăți
  • priviserăți
  • priviseți
a III-a (ei, ele)
  • privesc
(să)
  • privească
  • priveau
  • privi
  • priviseră
Intrare: privire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • privire
  • privirea
plural
  • priviri
  • privirile
genitiv-dativ singular
  • priviri
  • privirii
plural
  • priviri
  • privirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)