11 definiții pentru contemplare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONTEMPLÁRE, contemplări, s. f. Acțiunea de a (se) contempla. ♦ Atitudine de meditație sau de observare pasivă a fenomenelor, opusă atitudinii active. ◊ Contemplare vie = percepere nemijlocită, concretă a lucrurilor și a fenomenelor naturii, care apare în procesul interacțiunii dintre om și lumea înconjurătoare; intuire vie. – V. contempla.

contemplare sf [At: SANDU-ALDEA, SĂM. VI, 469 / Pl: ~lări / E: contempla] 1 Atitudine de meditație sau de observare pasivă a fenomenelor, opusă atitudinii active Si: contemplație. 2 (Îs) ~ vie Percepere nemijlocită, concretă a lucrurilor și a fenomenelor naturii.

CONTEMPLÁRE, contemplări, s. f. Acțiunea de a (se) contempla. ♦ Atitudine de meditație sau de privire, de observare pasivă a fenomenelor, opusă atitudinii active. ◊ Contemplare vie = percepere nemijlocită, concretă a lucrurilor și a fenomenelor naturii, care apare în procesul interacțiunii dintre om și lumea înconjurătoare și care dă oamenilor, pe baza practicii, o justă reflectare a însușirilor obiectelor; intuire vie. – V. contempla.

CONTEMPLÁRE, contemplări, s. f. Acțiune de a contempla. Punînd pentru prima oară oamenii față în față cu propria lor imagine, apele le-au adresat o mare invitație la contemplare. BOGZA, C. O. 236. ◊ Contemplare vie = percepere nemijlocită, concretă, a. lucrurilor și fenomenelor naturii, care apare în procesul interacțiunii dintre om și lumea înconjurătoare (dînd, pe baza practicii, o justă reflectare a însușirilor obiectelor percepute de oameni).

CONTEMPLÁRE s.f. Acțiunea de a (se) contempla. ◊ Contemplare vie = percepere senzorială nemijlocită, concretă a lucrurilor și a fenomenelor, care apare în procesul interacțiunii dintre om și lumea înconjurătoare. [< contempla].

CONTEMPLÁRE s. f. acțiunea a de (se) contempla. ◊ (fig.) atitudine de meditație, de observare pasivă a fenomenelor. (< contempla)

CONTEMPLÁRE ~ări f. 1) v. A CONTEMPLA. 2) Atitudine de observație pasivă a fenomenelor, opusă atitudinii active. /v. a contempla

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

contemplare s. f., g.-d. art. contemplării; pl. contemplări

contempláre s. f., g.-d. art. contemplării; pl. contemplări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONTEMPLARE VÍE s. v. intuiție.

CONTEMPLARE VIE s. (PSIH.) intuiție.

Intrare: contemplare
contemplare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contemplare
  • contemplarea
plural
  • contemplări
  • contemplările
genitiv-dativ singular
  • contemplări
  • contemplării
plural
  • contemplări
  • contemplărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

contemplare, contemplărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) contempla. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Punînd pentru prima oară oamenii față în față cu propria lor imagine, apele le-au adresat o mare invitație la contemplare. BOGZA, C. O. 236. DLRLC
    • 1.1. Atitudine de meditație sau de observare pasivă a fenomenelor, opusă atitudinii active. DEX '09 MDN '00
      • 1.1.1. Contemplare vie = percepere nemijlocită, concretă a lucrurilor și a fenomenelor naturii, care apare în procesul interacțiunii dintre om și lumea înconjurătoare; intuire vie. DEX '09 DLRLC DN
        sinonime: intuiție
etimologie:
  • vezi contempla DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.