2 intrări

42 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRIVÍRE, priviri, s. f. Acțiunea de a (se) privi și rezultatul ei. 1. Funcția organică a ochilor, văz; mod de a privi, căutătură, uitătură. ♦ (Concr.) Organul vederii; ochii. 2. Examinare, apreciere, considerare (fugară, de ansamblu). 3. (În loc. prep.) Cu privire la... = referitor la..., în privința..., în ceea ce privește... – V. privi.

PRIVÍRE, priviri, s. f. Acțiunea de a (se) privi și rezultatul ei. 1. Funcția organică a ochilor, văz; mod de a privi, căutătură, uitătură. ♦ (Concr.) Organul vederii; ochii. 2. Examinare, apreciere, considerare (fugară, de ansamblu). 3. (În loc. prep.) Cu privire la... = referitor la..., în privința..., în ceea ce privește... – V. privi.

privire sf [At: N. TEST. 1648 / V: (înv) prăv~, prev~ / Pl: ~ri / E: privi1] 1 Îndreptare a ochilor spre cineva sau ceva, pentru a vedea (1) Si: privit1 (1), (îrg) privință1 (1). 2 (Pex) Câmp vizual. 3 Funcție fiziologică a ochilor Si: văz, vedere, privit1 (2). 4 Mod de a-și îndrepta ochii spre cineva sau ceva, pentru a vedea Si: căutătură, uitătură, (înv) priveală (1), privit1 (3), privitură (1), (asr) priveliște (1). 5 (Reg; îs) ~a cea rea Deochi. 6 (Îlav) Dintr-o ~ Imediat ce s-a uitat. 7 (Îal) Cât a putut vedea uitându-se repede. 8 (Înv; îlpp) În (sau la) ~ a (cuiva) În văzul cuiva. 9 (Ccr) Ochi1 (1). 10 Expresie a ochilor1 (1) Si: privit1 (4). 11 (Spc) Contemplare. 12 (Înv) Perspectivă vizuală Si: privit1 (5). 13 (Înv) Observație (1). 14 Punct de vedere Si: considerent. 15 (Îlav) În această ~ Din acest punct de vedere. 16 (Îlav) Într-o (oarecare) ~ Dintr-un anumit punct de vedere. 17 (Îlav) În unele ~ri Din unele puncte de vedere. 18 (Îlav) În multe ~ri Din multe puncte de vedere. 19 (Îlav) În toate ~rile Din toate punctele de vedere. 20 (Îlpp) Cu ~ la... Referitor la... 21-22 (Îlpp) În (sau din) ~a În privința1 (11-12). 23 Examinare, cercetare, apreciere, cu ajutorul văzului sau cu ajutorul minții Si: privit1 (6). 24 (Înv; îe) A avea ~ la... A ține seamă de... 25 (Îvr) Luare-aminte Si: grijă, atenție. 26 (Înv) Reprezentație teatrală, de circ, de bâlci etc. Si: spectacol, privit1 (7). 27 (Pex) Loc unde se desfășura această reprezentație Si: privit1 (8). 28 (Înv) Priveliște (18).

PRIVÍRE, priviri, s. f. 1. Faptul de a privi; funcțiunea organică a ochilor, văz, uitătură, căutătură. Tomșa se încredință dintr-o privire că răzășii lui sînt de față. SADOVEANU, O. VII 109. Florica îl măsură din cap pînă-n picioare cu o privire veselă și luătoare în rîs. BUJOR, S. 56. Or să vie pe-a ta urmă în convoi de-nmormîntare, Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare. EMINESCU, O. I 134. ♦ Contemplare. Aerul curat, privirea naturei, deșteptară în inima mea suvenirea doamnei B. NEGRUZZI, S. I 60. ♦ (Concretizat) Organul vederii; ochii. Avea o privire blîndă, albastră, deși în slujba lui... i se încruntau deseori sprîncenele. SADOVEANU, O. VIII 7. Ileana și simțește Că-i arde plînsul în priviri. COȘBUC, P. I 124. 2. Examinare, apreciere, considerare. La o privire superficială, s-ar părea că Eminescu este un junimist. IBRĂILEANU, SP. CR. 174. ◊ Expr. (învechit) A avea (sau a lua) în privire = a avea în vedere, a lua în considerare, a ține seama de... Luînd în privire nădejdea viitoarelor lor venituri, li se puse condiții ca să aibă a ținea fiecare cîte 1000 soldați cu cheltuiala lor. BĂLCESCU, O. II 67. 3. (În locuțiuni) Loc. prep. Cu privire la... (sau, învechit, în privirea...) = referitor la... în privința... Loc. adv. (Rar) În această privire = privind respectiva problemă. Nu te pot sfătui în această privire. EMINESCU, N. 55. (Popular) Într-o privire = pe cît se poate, după posibilitate. Cînd mă uitam în oglindă, barbă și mustețe ca în palmă; și doar le și pîrleam eu într-o privire și le ungeam în toată sara cu său amestecat cu muc de lumînare și alună arsă. CREANGĂ, A. 86. 4. (Învechit) Priveliște, aspect. Crunt război! Privire cruntă! ALECSANDRI, P. II 16. Trii polcuri de dragoni... îmbrăcați în roșu... Această îmbrăcăminte are o privire foarte frumoasă. KOGĂLNICEANU, S. 44. Fulgerele cele necontenite înfățoșau o privire ca cum ar arde ceriul. DRĂGHICI, R. 112.

PRIVÍRE ~i f. 1) v. A PRIVI.Cu ~ la referitor la. 2) Fel de a privi al cuiva; căutătură. ~ caldă. ~ răutăcioasă. 3) Examinare cu ochii. ◊ A sorbi cu ~ea a privi cu mult nesaț. A arunca o ~ a privi în fugă. /v. a (se) privi

privire f. 1. acțiunea de a privi și rezultatul ei, aruncătură de ochi: o privire cruntă; 2. ochi: a soarbe cu privirea; 3. privință: sub toate privirile.

privíre f. Acțiunea de a privi. Uĭtătură, căutătură: o privire cruntă. Perspectivă: casa are o privire frumoasă. Fig. Privință: supt toate privirile. A sorbi cu privirea, a mînca cu ochiĭ, a nu te maĭ sătura privind.

PRIVÍ, privesc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. recipr. A-și îndrepta ochii, privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea; a se uita. ◊ Expr. (Tranz.) A nu privi cu ochi buni = a dezaproba, a nu admite. 2. Tranz. și refl. A (se) considera, a (se) socoti, a (se) crede. 3. Tranz. (La pers. 3) A se referi la...; a interesa pe cineva; a fi de competența cuiva. ◊ Expr. În (ceea) ce privește... = în privința..., cu privire la..., relativ la... – Cf. sl. praviti.

PRIVÍ, privesc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. recipr. A-și îndrepta ochii, privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea; a se uita. ◊ Expr. (Tranz.) A nu privi cu ochi buni = a dezaproba, a nu admite. 2. Tranz. și refl. A (se) considera, a (se) socoti, a (se) crede. 3. Tranz. (La pers. 3) A se referi la...; a interesa pe cineva; a fi de competența cuiva. ◊ Expr. În (ceea) ce privește... = în privința..., cu privire la..., relativ la... – Cf. sl. praviti.

privi1 [At: PSALT. HUR. 27r/12 / V: (îvr) prăvi, (înv) previ, (reg) ~iivi / Pzi: ~vesc / E: slv правити] 1-2 vti (D. ființe) A-și îndrepta ochii spre cineva sau ceva, pentru a vedea Si: a se uita, (reg; fam) a ochi2. 3 vr (D. ochi, privire) A se îndrepta spre cineva sau spre ceva pentru a vedea Si: a se uita, (reg; fam) a ochi2. 4 vi (D. clădiri; îe) A ~ spre (sau către) ceva A fi cu fațada spre ceva. 5 vt A aprecia. 6 vt (Înv; îf prăvi) A trăi fiind martorul a ceva. 7-8 vti (Înv) A observa. 9-10 vtr A (se) cerceta cu privirea sau cu mintea Si: a (se) examina, a (se) scruta. 11 vr (Spc) A-și cerceta propria imagine într-o oglindă. 12 vt (Îvr; îf prăvi) A pândi. 13 vt (Udp „ca”) A considera într-un anumit fel Si: a crede, a socoti. 14 vt A lua în considerație. 15 vt (Îvr) A aprecia. 16 vt A se referi. 17 vt A implica. 18 vt A fi de competența cuiva. 19 vt A intra în obligația cuiva. 20 vt (Îlpp) În (ceea) ce (sau cât, înv, întrucât, încât) ~vește (ori, rar, ~vea)... Referitor la... 21 vt (Îal) Din punct de vedere. 22 vi (Înv; udp „la”, „către”) A tinde. 23 vi (Înv) A se cuveni.

PRIVÍ, privesc, vb. IV. Tranz. 1. A-și îndrepta ochii spre cineva sau ceva pentru a vedea; a se uita. Mă gîndeam că am să vin odată să te văd, că am să rămîn seara tîrziu să privim cerul de la fereastră. DEMETRIUS, C. Șoimaru îl privi fără să clipească și fără să zîmbească. SADOVEANU, O. VII 77. Așezat la gura sobei... privesc focul. ALECSANDRI, P. III 19. Tot orașul... se adunase ca să privească alergarea de cai. NEGRUZZI, S. I 35. ◊ Fig. O lumină cenușie, tulbure, privea pe ferestre. REBREANU, I. 43. ◊ (întărit prin «cu ochi») Bătrînul privea cu ochi calzi pe Potcoavă. SADOVEANU, O. I 28. Niciodată n-am să uit cu ce ochi te-a privit, C. PETRESCU, C. V. 106. Cu ochii serei cei dentîi Eu n-o voi mai privi-o. EMINESCU, O. I 188. ◊ (Instrumentul acțiunii devine subiect) Tot sufletul i s-a urcat în ochii care privesc cu nesațiu. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 22. Ochii lui nu se sătura privind luciul mării. DRĂGHICI, R. 88. (Refl. reciproc) Cîteodat’ – deși ararese-ntîlnesc și ochii lor Se privesc. EMINESCU, O. I 51. ◊ (Cu determinări modale) Nevasta administratorului îl privi acru și stătu o clipă fără să răspundă. DUMITRIU, N. 260. L-am privit scurt și fără echivoc. CAMIL PETRESCU, U. N. 31. M-a privit lung, parc-ar fi vrut să-mi spuie ceva. VLAHUȚĂ, O. A. 479. Cu mișcare și cu groază Damele și cavalerii l-au privit. EMINESCU, O. I 166. (Refl. reciproc ) Parnasul și Olimpul cu fală se priviră. ALEXANDRESCU, M. 27. ◊ Expr. A nu privi cu ochi buni = a dezaproba, a nu admite. A privi (pe cineva) cu coada ochiului v. coadă. ◊ (Urmat de propoziții secundare) Vizitiul se întoarse încet și-l privi cum intră pe ușă. DUMITRIU, N. 33. Și privesc cum apa curge și la cotituri se pierde. ALECSANDRI, P. A. 124. ◊ Intranz. L-am ascultat pe Oance, privind la stele și depănînd... firul povestei lui. GALACTION, O. I 67. Stătu în loc și privi dureros și aiurit în juru-i. VLAHUȚĂ, O. A. 136. Să se urce într-un pom... și să privească la lupta lor. ISPIRESCU, L. 28. (Fig.) Soarele galben privea indiferent printre nouri. REBREANU, R. I 195. Rămîne toamna singură pe zare, Privind cu ochiu-i tulbure și mare. D. BOTEZ, P. O. 35. ◊ Refl. Fig. A se oglindi. În preajma unei păduri străvechi se privea în iaz moara lui Călifar. GALACTION, O. I 43. 2. A considera că ceva reprezintă un anumit lucru, că se prezintă într-un anumit fel; a socoti pe cineva sau ceva dintr-un anumit punct de vedere. De-acum poți să-i privești ca ginerii mei. ALECSANDRI, T. I 150. ◊ Refl. pas. (învechit) Mihai-vodă nu se privește în Ardeal decît ca un guvernator. BĂLCESCU, O. II 270. 3. (Numai la pers. 3) A interesa pe cineva, a fi de competința cuiva, a se raporta la cineva sau la ceva. Ce mă privește pe mine cine locuiește aici ori dincolo? C. PETRESCU, C. V. 82. Celelalte [treburi] îl priveau pe subprefect. SLAVICI, O. I 375. ◊ Expr. În (ceea) ce privește... = în privința..., cu privire la... Acum să stăm aici în ceea ce te privește pe dumneata și să luăm pe istalalt la rînd. CREANGĂ, A. 148.

A PRIVÍ ~ésc 1. tranz. 1) A supune unei examinări cu ajutorul văzului; a se uita. ◊ ~ cu coada ochiului (pe cineva) a se uita pe furiș la cineva. A nu ~ cu ochi buni a dezaproba. 2) A supune unui examen cu ajutorul rațiunii. ~ problema sub toate aspectele. 3) (situații, lucruri, acțiuni etc.) A interpreta într-un anumit fel. 4) numai la pers. 3 A avea în vedere; a interesa. Aceasta te ~ește doar pe dumneata.In ceea ce ~ește (sau cât ~ește) în privința; referitor la. 2. intranz. A-și orienta văzul pentru a percepe; a se uita. /<sl. praviti

A SE PRIVÍ mă ~ésc intranz. A-și reflecta imaginea (ca într-o oglindă); a se oglindi. /<sl. praviti

privì v. 1. a căuta să vază, a-și arunca ochii asupra: a privi la cineva; 2. fig. a avea raport, a ținea de: asta nu te privește. [Cf. slav. PRIVIDĬETI, a privi].

privésc v. tr. (vsl. pri-ĭavitĭ, d. ĭaviti, a arăta; sîrb. pri-javiti, a notifica. V. ivesc). Mă uĭt la: privesc munțiĭ, lupta. Consider: privesc chestiunea din alt punct de vedere. Interesez, am raport cu: asta te privește direct. V. intr. Mă uĭt la: lumea privea la paradă. – Vechĭ și pre- și pră-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

privire s. f., g.-d. art. privirii; pl. priviri

privire s. f., g.-d. art. privirii; pl. priviri

privíre s. f., g.-d. art. privírii; pl. privíri

+cât privește adv. + vb. (+ s. sg. / pl.: ~ condițiile)

+în (ceea) ce privește prep. + pr. + vb. (+ s. sg. / pl.: ~ condițiile)

privi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. privesc, imperf. 1 priveam; conj. prez. 1 sg. să privesc, 3 să privească

privi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. privesc, imperf. 3 sg. privea; conj. prez. 3 privească

priví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. privésc, imperf. 3 sg. priveá; conj. prez. 3 sg. și pl. priveáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRIVÍRE s. 1. v. văz. 2. (înv.) vedere. (Are o ~ pătrunzătoare.) 3. ochi. (Își plimba ~ peste...) 4. v. ochire. 5. căutătură, uitătură, (înv.) priveală, priveliște, privitură. (Avea o ~ inteligentă.) 6. (MED.) privire încrucișată v. strabism. 7. v. cercetare.

PRIVÍRE s. v. aspect, atenție, cadru, curiozitate, interes, înfățișare, luare-aminte, peisaj, priveliște, privit, reprezentație, scenă, spectacol, tablou, vedere.

privire s. v. ASPECT. ATENȚIE. CADRU. CURIOZITATE. INTERES. ÎNFĂȚIȘARE. LUARE-AMINTE. PEISAJ. PRIVELIȘTE. PRIVIT. REPREZENTAȚIE. SCENĂ. SPECTACOL. TABLOU. VEDERE.

PRIVIRE s. 1. văz. (Are ~ bună.) 2. (înv.) vedere. (Are o ~ pătrunzătoare.) 3. ochi. (Își plimba ~ peste...) 4. ochire, uitătură. (Dintr-o ~.) 5. căutătură, uitătură, (înv.) priveală, priveliște, privitură. (Avea o ~ blajină.) 6. (MED.) privire încrucișată = strabism. 7. cercetare, examinare. (La o ~ mai adîncă...)

PRIVÍ vb. v. analiza, cadra, cădea, cerceta, cuveni, examina, investiga, observa, percepe, remarca, reține, sesiza, studia, trebui, urmări, vedea, zări.

PRIVÍ vb. 1. a scruta, a se uita, (înv.) a cerca. (~ în zare.) 2. a se uita, (pop.) a se căuta. (Se ~ în oglindă.) 3. a urmări, a vedea, a viziona. (A ~ un film la televizor.) 4. v. vedea. 5. v. referi. 6. v. interesa.

privi vb. v. ANALIZA. CADRA. CĂDEA. CERCETA. CUVENI. EXAMINA. INVESTIGA. OBSERVA. PERCEPE. REMARCA. REȚINE. SESIZA. STUDIA. TREBUI. URMĂRI. VEDEA. ZĂRI.

PRIVI vb. 1. a scruta, a se uita, (înv.) a cerca. (~ în zare.) 2. a se uita, (pop.) a se căuta. (Se ~ în oglindă.) 3. a urmări, a vedea, a viziona. (A ~ un film la televizor.) 4. a se uita, a vedea, (Olt. și Ban.) a se zăuita. (Vino să ~ ce-am cumpărat.) 5. a se raporta, a se referi, (înv.) a se atinge. (Aceste documente ~...) 6. a interesa. (O problemă care vă ~ și pe voi.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

priví (privésc, privít), vb.1. A se uita la ceva. – 2. A considera, a judeca. – 3. A se referi la, a fi în legătură. – - Var. înv. previ, prăvi. Origine incertă. Pare să derive din sl. priviti „a (se) (ră)suci” (Tiktin), cf. bg., sb., slov. priviti „a (se) (ră)suci”, caz în care s-ar înțelege că expresia este eliptică, în loc de „a întoarce privirea”. Celelalte explicații nu sînt mai clare: din sl. prividĕti „a se uita” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 294), dificil fonetic; din sl. praviti „a dirija” (Candrea); din sl. prijaciti „a (se) arăta” (Scriban). Der. priveală (var. Mold. privală), s. f. (uitătură; aruncătură de ochi, vedere; evidență, spectacol, vedenie); priveliște, s. f. (spectacol, vedere, perspectivă); privință, s. f. (punct de vedere, considerație, relație, înv., intenție); privire, s. f. (vedere, uitătură; înv., punct de vedere; înv., spectacol); privitor, adj. (care privește; relativ; s. m., spectator); privitură, s. f. (uitătură).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PRIVIRE. Subst. Privire, privit, priveală (înv. și reg.), căutare, căutătură din ochi, ochitură (rar), uitătură, aruncătură de ochi; privire fixă, fixare, holbare, zgîire, bleojdire (reg. și fam.); privire pătrunzătoare, privire acvilină; privire aspră, încruntare, încruntătură; privire piezișă, privire furișă, ochire, ochit, ocheadă; observare; observație, zărire, scrutare. Ochi, ochișor (dim.), ochiuleț (dim.). Privitor, spectator. Ochelari; monoclu; lunetă; binoclu, ochean; telescop; microscop; lupă. Optică. Optician. Adj. Privitor; scrutător. Holbat, zgîit, bleojdit (reg. și fam.), bulbucat, bolboșat, boldit (reg.), bolboșit (reg.). Optic. Vb. A privi, a vedea, a observa, a remarca, a se uita, a căuta, a căta (pop.), a ochi, a fixa, a scruta, a (se) holba, a (se) zgîi, a (se) boldi (reg.), a (se) bleojdi (reg. și fam.), a bolboșa (pop.), a (se) bulbuca, a holba ochii, a căsca ochii, a(-și) beli ochii (fam.), a face (a deschide) ochii mari (cît cepele), a se uita cu ochii mari, a căsca gura, a admira, a privi cu gura căscată; a-și îndrepta (a-și aținti) privirea, a arunca o privire, a fixa cu privirea, a privi țintă, a țintui cu privirea, a sidera (rar), a devizaja (franțuzism), a contempla, a privi lung; a arunca ochii, a da cu ochii de ceva (de cineva), a avea (a fi) cu ochii pe cineva, a nu pierde pe cineva din vedere; a-i fugi (a-i aluneca) cuiva ochii după cineva, a fura cu ochiul; a nu-i sta cuiva (bine) ochii în cap, a-și face ochii roată, a-și roti ochii (privirea), a se uita jur împrejur; a se uita pe furiș (pe ascuns), a trage cu coada ochiului, a se uita pe sub sprîncene; a face cu ochiul; a privi (a se uita) în gol, a privi (a se uita) fără (de) țintă, a privi (a se uita) aiurea, a sta cu privirea pierdută; a privi cu ochii de piatră; a privi printre gene; a se uita cruciș, a se uita chiorîș, a privi (a măsura) pe cineva de sus în jos. Adv. Boldiș (reg.), chiorîș.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GUARDA E PASSA! (it.) privește și treci (mai departe) – Dante, „Infernul”, III, 51.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a o cere din priviri expr. (er.) 1. a dori să înceapă un act sexual. 2. (d. femei) a fi ușuratică. 3. (d. femei) a fi nimfomană.

A PRIVI a băga pleoapă, a se binocla, a se bunghi, a-și clăti ochii, a da geană, a se gimbili, a se gini, a se scociorî, a sorbi (pe cineva) din ochi, a trage cu oblonul (la ceva sau cineva), a trage cu ochiul, a se zgâi.

a privi cu ochi buni (pe cineva) expr. a avea o părere bună (despre cineva).

Intrare: privire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • privire
  • privirea
plural
  • priviri
  • privirile
genitiv-dativ singular
  • priviri
  • privirii
plural
  • priviri
  • privirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prăvire
  • prăvirea
plural
  • prăviri
  • prăvirile
genitiv-dativ singular
  • prăviri
  • prăvirii
plural
  • prăviri
  • prăvirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • previre
  • previrea
plural
  • previri
  • previrile
genitiv-dativ singular
  • previri
  • previrii
plural
  • previri
  • previrilor
vocativ singular
plural
Intrare: privi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • privi
  • privire
  • privit
  • privitu‑
  • privind
  • privindu‑
singular plural
  • privește
  • priviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • privesc
(să)
  • privesc
  • priveam
  • privii
  • privisem
a II-a (tu)
  • privești
(să)
  • privești
  • priveai
  • priviși
  • priviseși
a III-a (el, ea)
  • privește
(să)
  • privească
  • privea
  • privi
  • privise
plural I (noi)
  • privim
(să)
  • privim
  • priveam
  • privirăm
  • priviserăm
  • privisem
a II-a (voi)
  • priviți
(să)
  • priviți
  • priveați
  • privirăți
  • priviserăți
  • priviseți
a III-a (ei, ele)
  • privesc
(să)
  • privească
  • priveau
  • privi
  • priviseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prăvi
  • prăvire
  • prăvit
  • prăvitu‑
  • prăvind
  • prăvindu‑
singular plural
  • prăvește
  • prăviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prăvesc
(să)
  • prăvesc
  • prăveam
  • prăvii
  • prăvisem
a II-a (tu)
  • prăvești
(să)
  • prăvești
  • prăveai
  • prăviși
  • prăviseși
a III-a (el, ea)
  • prăvește
(să)
  • prăvească
  • prăvea
  • prăvi
  • prăvise
plural I (noi)
  • prăvim
(să)
  • prăvim
  • prăveam
  • prăvirăm
  • prăviserăm
  • prăvisem
a II-a (voi)
  • prăviți
(să)
  • prăviți
  • prăveați
  • prăvirăți
  • prăviserăți
  • prăviseți
a III-a (ei, ele)
  • prăvesc
(să)
  • prăvească
  • prăveau
  • prăvi
  • prăviseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • previ
  • previre
  • previt
  • previtu‑
  • prevind
  • previndu‑
singular plural
  • prevește
  • previți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prevesc
(să)
  • prevesc
  • preveam
  • previi
  • previsem
a II-a (tu)
  • prevești
(să)
  • prevești
  • preveai
  • previși
  • previseși
a III-a (el, ea)
  • prevește
(să)
  • prevească
  • prevea
  • previ
  • previse
plural I (noi)
  • previm
(să)
  • previm
  • preveam
  • previrăm
  • previserăm
  • previsem
a II-a (voi)
  • previți
(să)
  • previți
  • preveați
  • previrăți
  • previserăți
  • previseți
a III-a (ei, ele)
  • prevesc
(să)
  • prevească
  • preveau
  • previ
  • previseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • priivi
  • priivire
  • priivit
  • priivitu‑
  • priivind
  • priivindu‑
singular plural
  • priivește
  • priiviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • priivesc
(să)
  • priivesc
  • priiveam
  • priivii
  • priivisem
a II-a (tu)
  • priivești
(să)
  • priivești
  • priiveai
  • priiviși
  • priiviseși
a III-a (el, ea)
  • priivește
(să)
  • priivească
  • priivea
  • priivi
  • priivise
plural I (noi)
  • priivim
(să)
  • priivim
  • priiveam
  • priivirăm
  • priiviserăm
  • priivisem
a II-a (voi)
  • priiviți
(să)
  • priiviți
  • priiveați
  • priivirăți
  • priiviserăți
  • priiviseți
a III-a (ei, ele)
  • priivesc
(să)
  • priivească
  • priiveau
  • priivi
  • priiviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

privire, privirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) privi și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Funcția organică a ochilor; mod de a privi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Tomșa se încredință dintr-o privire că răzășii lui sînt de față. SADOVEANU, O. VII 109. DLRLC
      • format_quote Florica îl măsură din cap pînă-n picioare cu o privire veselă și luătoare în rîs. BUJOR, S. 56. DLRLC
      • format_quote Or să vie pe-a ta urmă în convoi de-nmormîntare, Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare. EMINESCU, O. I 134. DLRLC
      • 1.1.1. Contemplare. DLRLC
        sinonime: contemplare
        • format_quote Aerul curat, privirea naturei, deșteptară în inima mea suvenirea doamnei B. NEGRUZZI, S. I 60. DLRLC
      • 1.1.2. concretizat Organul vederii; ochii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        sinonime: ochi
        • format_quote Avea o privire blîndă, albastră, deși în slujba lui... i se încruntau deseori sprîncenele. SADOVEANU, O. VIII 7. DLRLC
        • format_quote Ileana și simțește Că-i arde plînsul în priviri. COȘBUC, P. I 124. DLRLC
    • 1.2. Examinare, apreciere, considerare (fugară, de ansamblu). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote La o privire superficială, s-ar părea că Eminescu este un junimist. IBRĂILEANU, SP. CR. 174. DLRLC
      • chat_bubble învechit A avea (sau a lua) în privire = a avea în vedere, a lua în considerare, a ține seama de... DLRLC
        • format_quote Luînd în privire nădejdea viitoarelor lor venituri, li se puse condiții ca să aibă a ținea fiecare cîte 1000 soldați cu cheltuiala lor. BĂLCESCU, O. II 67. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune prepozițională Cu privire la... (sau, învechit, în privirea...) = referitor la..., în privința..., în ceea ce privește... DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială rar În această privire = privind respectiva problemă. DLRLC
      • format_quote Nu te pot sfătui în această privire. EMINESCU, N. 55. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială popular Într-o privire = pe cât se poate, după posibilitate. DLRLC
      • format_quote Cînd mă uitam în oglindă, barbă și mustețe ca în palmă; și doar le și pîrleam eu într-o privire și le ungeam în toată sara cu său amestecat cu muc de lumînare și alună arsă. CREANGĂ, A. 86. DLRLC
  • 2. învechit Aspect, priveliște. DLRLC
    • format_quote Crunt război! Privire cruntă! ALECSANDRI, P. II 16. DLRLC
    • format_quote Trii polcuri de dragoni... îmbrăcați în roșu... Această îmbrăcăminte are o privire foarte frumoasă. KOGĂLNICEANU, S. 44. DLRLC
    • format_quote Fulgerele cele necontenite înfățoșau o privire ca cum ar arde ceriul. DRĂGHICI, R. 112. DLRLC
etimologie:
  • vezi privi DEX '98 DEX '09

privi, privescverb

  • 1. tranzitiv intranzitiv reflexiv reciproc A-și îndrepta ochii, privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea; a se uita. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: uita
    • format_quote Mă gîndeam că am să vin odată să te văd, că am să rămîn seara tîrziu să privim cerul de la fereastră. DEMETRIUS, C. 25. DLRLC
    • format_quote Șoimaru îl privi fără să clipească și fără să zîmbească. SADOVEANU, O. VII 77. DLRLC
    • format_quote Așezat la gura sobei... privesc focul. ALECSANDRI, P. III 19. DLRLC
    • format_quote Tot orașul... se adunase ca să privească alergarea de cai. NEGRUZZI, S. I 35. DLRLC
    • format_quote figurat O lumină cenușie, tulbure, privea pe ferestre. REBREANU, I. 43. DLRLC
    • format_quote Bătrînul privea cu ochi calzi pe Potcoavă. SADOVEANU, O. I 28. DLRLC
    • format_quote Niciodată n-am să uit cu ce ochi te-a privit, C. PETRESCU, C. V. 106. DLRLC
    • format_quote Cu ochii serei cei dentîi Eu n-o voi mai privi-o. EMINESCU, O. I 188. DLRLC
    • format_quote Tot sufletul i s-a urcat în ochii care privesc cu nesațiu. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 22. DLRLC
    • format_quote Ochii lui nu se sătura privind luciul mării. DRĂGHICI, R. 88. DLRLC
    • format_quote Cîteodat’ – deși arare – se-ntîlnesc și ochii lor Se privesc. EMINESCU, O. I 51. DLRLC
    • format_quote Nevasta administratorului îl privi acru și stătu o clipă fără să răspundă. DUMITRIU, N. 260. DLRLC
    • format_quote L-am privit scurt și fără echivoc. CAMIL PETRESCU, U. N. 31. DLRLC
    • format_quote M-a privit lung, parc-ar fi vrut să-mi spuie ceva. VLAHUȚĂ, O. A. 479. DLRLC
    • format_quote Cu mișcare și cu groază Damele și cavalerii l-au privit. EMINESCU, O. I 166. DLRLC
    • format_quote Parnasul și Olimpul cu fală se priviră. ALEXANDRESCU, M. 27. DLRLC
    • format_quote Vizitiul se întoarse încet și-l privi cum intră pe ușă. DUMITRIU, N. 33. DLRLC
    • format_quote Și privesc cum apa curge și la cotituri se pierde. ALECSANDRI, P. A. 124. DLRLC
    • format_quote L-am ascultat pe Oance, privind la stele și depănînd... firul povestei lui. GALACTION, O. I 67. DLRLC
    • format_quote Stătu în loc și privi dureros și aiurit în juru-i. VLAHUȚĂ, O. A. 136. DLRLC
    • format_quote Să se urce într-un pom... și să privească la lupta lor. ISPIRESCU, L. 28. DLRLC
    • format_quote figurat Soarele galben privea indiferent printre nouri. REBREANU, R. I 195. DLRLC
    • format_quote figurat Rămîne toamna singură pe zare, Privind cu ochiu-i tulbure și mare. D. BOTEZ, P. O. 35. DLRLC
    • 1.1. reflexiv figurat A se oglindi. DLRLC
      sinonime: oglindi
      • format_quote În preajma unei păduri străvechi se privea în iaz moara lui Călifar. GALACTION, O. I 43. DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A (se) considera, a (se) socoti, a (se) crede. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote De-acum poți să-i privești ca ginerii mei. ALECSANDRI, T. I 150. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv învechit Mihai-vodă nu se privește în Ardeal decît ca un guvernator. BĂLCESCU, O. II 270. DLRLC
  • 3. tranzitiv unipersonal A se referi la...; a interesa pe cineva; a fi de competența cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ce mă privește pe mine cine locuiește aici ori dincolo? C. PETRESCU, C. V. 82. DLRLC
    • format_quote Celelalte [treburi] îl priveau pe subprefect. SLAVICI, O. I 375. DLRLC
    • chat_bubble În (ceea) ce privește... = în privința..., cu privire la..., relativ la... DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Acum să stăm aici în ceea ce te privește pe dumneata și să luăm pe istalalt la rînd. CREANGĂ, A. 148. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.