pligetoare^[1] sf vz privighetoare

plivigitoare sf vz privighetoare

prevăcătoare sf vz privighetoare

prevăgătoare sf vz privighetoare

prevechitoare sf vz privighetoare

preveditoare sf vz privighetoare

prevegătoare sf vz privighetoare

prevegetoare sf vz privighetoare

preveghetoare sf vz privighetoare

preveghitoare sf vz privighetoare

prevegitor sm vz privighetor¹

previchitoare sf vz privighetoare

previditoare sf vz privighetoare

previgătoare sf vz privighetoare

previgătoriu a vz priveghetor

previghitoare sf vz privighetoare

previgitoare sf vz privighetoare

prigăvitoare sf vz privighetoare

prigiitoare sf vz privighetoare

prigivitoare sf vz privighetoare

privegătoare sf vz privighetoare

privegetoare sf vz privighetoare

priveghetor, ~oare [At: MOXA, 370/4 / V: (reg) ~iu, ~eghit~, ~eghitoriu, ~vighe~, ~vighit~, ~vighitoriu, (îvr) previgătoriu / Pl: ~i, ~oare / E: priveghea + -tor] 1-2 smf, a (Înv; șîf privighetor) (Persoană) care veghează. 3 smf (Trs; îf previghetor) Persoană care veghează noaptea la un mort Si: (reg) privegieș. 4 sf (Trs; pex) Lumânare care arde la capul unui mort și care are, de obicei, lungimea acestuia Si: (reg) toiag. 5 sm (Asr) Paznic. 6 a (Înv) Păzitor. 7 a (Înv) Străjuitor. 8 a (Înv) Pânditor. 9 a (Înv) Urmăritor. 10 a (Înv) Atent. 11 (Mol; înv) Subprefect.

priveghetoriu, ~oare smf, a vz priveghetor

priveghitoare sf vz privighetoare

priveghitor, ~oare smf, a vz priveghetor

priveghitoriu, ~oare smf, a vz priveghetor

privegitoare sf vz privighetoare

privicătoare sf vz privighetoare

privichetoare sf vz privighetoare

privichitoare sf vz privighetoare

privigatoare sf vz privighetoare

privigătoare sf vz privighetoare

privigător sm vz privighetor¹

privigetoare sf vz privighetoare

privighetoare sf [At: PRAV. GOV. 49^r/9 / V: (îrg) pligit~^[1], plivigit~, prevăcăt~, prevăgăt~, prevechit~, prevedit~, prevegăt~, preveget~, preveghet~, preveghit~, previchit~, previdit~, previgăt~, previghit~, previgit~, ~igăvit~, ~igiit~, ~igivit~, ~irigit~, ~vegăt~, ~veget~, ~veghit~, ~vegit~, ~icăt~, ~ichet~, ~ichit~, ~igat~, ~igăt~, ~iget~, ~ighit~, ~igit~ / Pl: ~ori, (rar) ~ / E: priveghea + -toare] 1 (Șîc ~-mare, ~-filomelă, ~-proprie) Pasăre călătoare, insectivoră, de talie mijlocie, cu spinarea brună-sură-roșcată închis, cu gâtul alb mărginit de un gri șters, cu partea superioară a pieptului sură închis, care cântă foarte frumos Si: filomelă, (reg) presură (Luscinia luscinia). 2 (Șîc ~-roșie, ~-mică, ~-sură) Pasăre călătoare, insectivoră, de talie mijlocie, cu spinarea sură-roșcată-gălbuie, cu gâtul și mijlocul pieptului albe, cu coada ruginie Si: (reg) pituluș², minunea, mierloi, mierlă-gulerată (Luscinia megarhynchos) 3 (Șîc ~-albastră) Pasăre de culoarea brună-măslinie-sură, cu coada predominant ruginie-roșcată Si: (reg) gât-vânăt, gușu-vânăt (Luscinia svecica). 4 (Orn; îc) ~a-bălților (sau ~a-tamariscului, ~a-tamarinului), ori ~-de- stuf (sau ~-cu-mustăți-negre) Lăcar (Lusciniola melanopogon). 5 (Îc) ~-de-stuf, ~-de-stufărie, ~-de-trestii, ~-greușel, ~-de-trestie-fluvială Pasăre cu spinarea de culoare brună-verzuie, cu gâtul alb cu pete sure Si: (reg) lăcar-de-țărm, silvie- greușel, silvie-de-țărne (Locustela fluviatilis). 6 (Îc) ~-de-stuf, ~-de-stufărie, ~-de-trestii) Pasăre cu spinarea brună-măslinie-roșcată, cu gâtul și mijlocul pântecelui alb-brun, cu restul pântecelui galben-brun-ruginiu (Locustella luscinoides). 7 (Îc) ~-de-stuf, ~-de-stufărie, ~-de-trestii, ~-pătată, ~-de-stuf-pătată) Pasăre cu spinarea de culoare măslinie-sură cu striuri brune, cu gâtul și mijlocul pântecelui albe, cu laturile pântecelui și picioarele galbene (Locustella naevia). 8 (Orn; reg; îc) ~-de-stuf, ~-de-stuf-ruginie, ~-de-baltă) Caracateț mare Si: lăcar mare (Acrocephalus arundinaceus). 9 (Orn; reg; îac) Lăcar (Acrocephalus palustris). 10 (Orn; reg; îc) ~-de-stuf, ~-de-stuf-ruginie, ~-de-baltă, ~-de-lac Țârâiac Si: lăcar mic (Acrocephalus scirpaceus). 11 (Orn; reg; îc) ~-de-stuf, ~-de-stuf-ruginie, ~-de-baltă, ~-de-lac, (reg) ~-cu-cap-negru (sau ~-neagră) Purcelușă-neagră (Sylvia atricapilla). 12 (Orn; reg; îc) ~-de-grădină Silvie-de-grădină Si: scrofiță (Sylvia borin). 13 (Reg; îac) Pasărea Sylvia hortensis. 14 (Orn; reg; îc) ~-cenușie Grieluș Si: silvie-de-câmpie (Sylvia communis). 15 (Îac) Păsărică de culoare cafenie-roșcată, cu capul cenușiu, care trăiește prin livezi și prin grădini (Sylvia cinerea). 16 (Orn; reg; îc) ~-cafenie (sau ~-pitică) Purceluș (Sylvia curruca). 17 (Orn; reg; îc) ~-porumbacă (sau ~-vărgată) Țârâitoare (Sylvia nisoria). 18 (Orn; reg; îc) ~-de-stânci Urzicar (Saxicola rubetra).

privighetor², ~oare a, sm vz priveghetor^[1] corectat(ă)

privighetor¹ sm [At: CR (1846), 180¹/10 / V: (reg) prevegit~, ~igăt~, ~igitoriu / E: privighetoare] 1-2 Bărbătuș al privighetoarei (1-2) Si: (reg) privighetoroi (1-2).

privighitoare sf vz privighetoare

privighitor, ~oare smf, a vz priveghetor

privighitoriu, ~oare sn, a vz priveghetor

privigitoare sf vz privighetoare

privigitoriu sm vz privighetor¹ corectat(ă)

privirigitoare sf vz privighetoare

privitoare^[1] sf vz privighetoare

PRIVEGHETOR, -OARE, priveghetori, -oare, s. m. și f. (Și în forma privighitor) 1. Supraveghetor. Cînd se năpustea ploaia, întorcea calul și o zbughea la conac, iar priveghetorii aveau droșca pe cîmp și se urcau în ea și-o luau la sănătoasa. PAS, L. I 262. Punînd așa priveghetor, care nu s-a putut lua după măria-ta, nici eu n-am vrut să știu mai mult. SADOVEANU, Z. C. 180. 2. (Mold., învechit) Subprefect. Beciul privighitorului Pîrvu din Tîrgul Neamțului putea să tăinuiască, la nevoie, o domniță. CREANGĂ, A. 74. – Variante: privighetor, -oare, privighitor, -oare s. m. și f.

PRIVIGHETOARE, privighetori, s. f. Pasăre călătoare, de talie mică, de culoare brună-roșcată, care cîntă foarte frumos (Luscinia megarhynchos megarhynchos); filomelă. Privighetoarea, cîntăreața nopților ș-a iubirii, tăcuse. SADOVEANU, O. VI 335. În nopțile cu lună asculți, privighetoarea, te incintă; ajungi să crezi că pentru tine își varsă în gîlgîiri ploaia de mărgăritare. GÎRLEANU, L. 12. ♦ Fig. Aud glasul cucoanei Caliopi... Ea-i! privighetoarea mea. ALECSANDRI, T. I 349. – Variantă: privighitoare (GOGA, P. 125, ALECSANDRI, P. I 4) s. f.

PRIVIGHETOR, -OARE s. m. și f. v. priveghetor. corectat(ă)

PRIVEGHETOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. pop. Persoană care priveghează. /a priveghea + suf. ~tor

PRIVIGHETOARE ~ori f. Pasăre migratoare de talie mică, cu penaj brun-cafeniu, care cântă foarte plăcut; filomelă. /a priveghea + suf. ~toare

priveghetoare f. 1. păsărică cu penișul cenușiu și cu cântecul foarte plăcut (Luscinia philomela); 2. făclie ce se pune în mâna mortului pe piept. [Numele păsării e de origină tradițională: ea priveghează, după legendă, mai toată noaptea].

priveghetor m. 1. cel ce priveghează; 2. od. în Moldova subprefect: nu vă temeți, că doar nu-s priveghetor AL.

priveghetór și (ob.) -ighitor, -oáre s., pl. orĭ, oare. Persoană care priveghează, supraveghetor. Vechĭ. Suprefect. S. f., pl. orĭ. O păsărică cenușie (luscinia philoméla) care cîntă și noaptea. Lumînare care arde la capu unuĭ mort (V. veghetoare). – Vechĭ pre-.

privighetór și -itór, -oáre, V. priveghetor.

priveghetor (pop.) s. m., pl. priveghetori

privighetoare (pasăre) s. f., g.-d. art. privighetorii; pl. privighetori

priveghetor (pop.) s. m., pl. priveghetori

privighetoare (pasăre) s. f., g.-d. art. privighetorii; pl. privighetori

priveghetor s. m., pl. priveghetori

privighetoare (pasăre) s. f., g.-d. art. privighetorii; pl. privighetori

privighetoare

privighetoare.

privighetoare, privighetori s. f. (intl.) informator deconspirat.

PRIVEGHETOR s. v. pază, paznic, păzitor, strajă, străjer, subprefect, supraveghetor.

PRIVEGHETOR adj. v. atent, circumspect, grijuliu, precaut, prevăzător, prudent, vigilent.

PRIVIGHETOARE s. (ORNIT.) 1. (Luscinia) (rar) filomelă, (prin Transilv.) presură. 2. privighetoare-de-stuf (Acrocephalus) = lăcar.

PRIVIGHETOR s. (ORNIT.) (reg.) privighetoroi. (Bărbătușul privighetoarei se numește și ~.)

priveghetor s. v. PAZĂ. PAZNIC. PĂZITOR. STRAJĂ. STRĂJER. SUBPREFECT. SUPRAVEGHETOR.

priveghetor adj. v. ATENT. CIRCUMSPECT. GRIJULIU. PRECAUT. PREVĂZĂTOR. PRUDENT. VIGILENT.

PRIVIGHETOARE s. (ORNIT.) 1. (Luscinia) (rar) filomelă, (prin Transilv.) presură. 2. privighetoare-de-stuf (Acrocephalus) = lăcar.

*PRIVIGHETOR s. (ORNIT.) (reg.) privighetoroi. (Bărbătușul privighetoarei se numește ~.)

privighetór, -oare, privighetori, -oare, s.m.f. 1. Supraveghetor. 2. Persoană care stă de veghe noaptea, la capul mortului: „Când era la cântători, / La Vălean, privighetori, / De la fete și feciori…” (Bilțiu, 2015: 260). – Din priveghea „a păzi” + suf. -tor.