filomelă sf [At: PANN, E. I, 5/21 / V: (înv) ~milă / Pl: ~le / E: fr philomèle] (Om; înv) Privighetoare (Luscinia).

FILOMELĂ, filomele, s. f. (Poetic, învechit) Privighetoare. Văd nopți ce-ntind deasupră-mi oceanele de stele, Zile cu trei sori în frunte, verzi dumbrăvi cu filomele. EMINESCU, O. I 31. Eu nu sînt filomelă, dar cat singurătate. ALEXANDRESCU, P. 25.

FILOMELĂ s.f. (Liv.) Privighetoare. [< fr. philomèle, cf. gr. Philomela – fiica lui Pandion, regele Atenei].

FILOMELĂ s. f. privighetoare. (< fr. philomèle)

FILOMELĂ ~e f. poet. Pasăre migratoare de talie mică, cu penajul brun-cafeniu, care produce sunete foarte melodioase; privighetoare. /<fr. philomele

filomelă f. (poetic) privighetoare: verzi dumbrăvi cu filomele EM.

*filomélă f., pl. e (vgr. philoméla, d. phílos, amic, și mêlon, măr, îld. mélos, cîntec, melodie). Poet. Privighetoare.

filomilă sf vz filomelă

filomelă s. f., g.-d. art. filomelei; pl. filomele

filomelă s. f., g.-d. art. filomelei; pl. filomele

filomelă s. f., g.-d. art. filomelei; pl. filomele

FILOMELĂ s. v. privighetoare.

filomelă s. v. PRIVIGHETOARE.

filomelă (filomele), s. f. – Privighetoare. Gr. φιλομήλη, prin intermediul fr. philomèle. Sec. XIX, cuvînt poetic din epoca romantică.