PRIVIGHETOARE, privighetori, s. f. Pasăre călătoare, de talie mică, de culoare brună-roșcată, care cîntă foarte frumos (Luscinia megarhynchos megarhynchos); filomelă. Privighetoarea, cîntăreața nopților ș-a iubirii, tăcuse. SADOVEANU, O. VI 335. În nopțile cu lună asculți, privighetoarea, te incintă; ajungi să crezi că pentru tine își varsă în gîlgîiri ploaia de mărgăritare. GÎRLEANU, L. 12. ♦ Fig. Aud glasul cucoanei Caliopi... Ea-i! privighetoarea mea. ALECSANDRI, T. I 349. – Variantă: privighitoare (GOGA, P. 125, ALECSANDRI, P. I 4) s. f.