presură¹ sf [At: ANON. CAR / V: (reg) ~eșu~^[1] / Pl: ~ri, (înv) ~re / E: nct] 1 Pasăre din familia fringilidelor, de mărimea vrabiei, cu aripile bombate, cu coada lungă și bifurcată și cu ciocul conic, scurt și ascuțit. 2 (Îc) ~-aurie, ~-aurie-orientală, ~-de-câmp, ~-de-câmpii, ~-de-fân, ~-de-holdă, ~-galbenă Pasăre cântătoare cu capul și pântecele de culoare galbenă-aurie, cu coada și vârful aripilor negre Si: (reg) gălbioară (Emberiza citrinella). 3 (Îc) ~-mare, ~-sură Pasăre migratoare cu partea superioară a corpului de culoare ruginie și cu pântecele galben, presărat cu pete cafenii Si: (reg) alion (Emberiza calandra). 4 (Îc) ~-cu-mustăți, ~-mustăcioasă, ~-perciunată Pasăre cu ciocul albastru-sur, cu corpul brun cu striații negre (Emberiza cia). 5 (Îc) ~-bărboasă, ~-cu-barbă Pasăre cu partea superioară a corpului de culoare măslinie, cu spatele roșcat (Emberiza cirlus). 6 (Îc) ~ra-lui-Stresemann, ~-de-stuf, ~-de-trestie, ~-dobrogeană, ~-mijlocie-de-trestie, ~-vuitoare-de-stuh Pasăre migratoare cu capul și gușa de culoare neagră și cu aripile dungate în negru, ruginiu și alb Si: (reg) vrabie-de-stuf, vrabie-de-trestie (Emberiza schoeniclus). 7 (îc) ~-de-grindină, ~-de-vară Pasăre migratoare cu penele de culoare brună-roșcată, cu capul cenușiu-gălbui, cu gușa gălbuie Si: ortolan (Emberiza hortulana). 8 (Îc) ~-căciulată, ~-cu-cap-negru Pasăre cu gușa, pieptul și pântecele de culoare galbenă și cu capul și aripile de culoare neagră (Emberiza melanocephala). 9 (Reg; îc) ~-de-omăt (sau ~-de-iarnă) Pasărea-omătului (Plectrophenax nivalis). 10 (Orn; reg) Codobatură (Motacilla alba). 11 (Orn; reg) Prigoare (Merops apiaster). 12 (Orn; Trs) Privighetoare (Luscinia luscinia). corectat(ă)

PRESURĂ, presuri, s. f. Nume dat mai multor păsări din aceeași familie, cu ciocul scurt și gros, cu penele de culori variate, dintre care unele sînt migratoare (Emberiza). Iar prin cuhnii sfat și vorbă, Asta s-o vedeți! Prepelița face ciorbă, Presurile fac friptură. COȘBUC, P. II 35. Cucul cîntă, mierle, presuri – Cine știe să le-asculte? Ale păsărilor neamuri Ciripesc pitite-n ramuri. EMINESCU, O. I 121. Stigleți, presuri, macalendri, ce prin tufe se alungă, Și duioase turturele cu dor lung, cu jale lungă. ALECSANDRI, P. A. 125. – Pl. și: (rar) presure (ODOBESCU, S. III 181).

PRESURĂ ~e f. Pasăre migratoare cântătoare, de talie mică, cu cioc scurt și gros, cu aripi bombate și cu coadă lungă, bifurcată. /Orig. nec.

prèsură f. pasăre mare cu ciocul scurt și tare (Emberiza). [Origină necunoscută].

présură f., pl. ĭ (cp. cu lat. praesul, prezident, prelat, ca rom. împărătuș, numele uneĭ păsărele, și fr. poineau, călugăraș = vrabie). O păsărică pestriță cu puncte gălbuĭ pe pept, mare cît cĭocîrlanu (emberiza). Sînt cîte-va varietățĭ.

preșură sf vz presură¹

presură² (pasăre) s. f., g.-d. art. presurii; pl. presuri

presură s. f., g.-d. art. presurii; pl. presuri

presură s. f., g.-d. art. presurii; pl. presuri

presură (presuri), s. f. – 1. Gen de păsări cîntătoare (Emberiza citrinella, hortulana, miliaria). – 2. Par care se așază deasupra stogului, pentru a-i mări rezistența la vînt. Origine îndoielnică. După opinia mai plauzibilă (Cihac, II, 286; Tiktin), legat de sl. prŭsi „piept”, datorită petelor de culoare purtate pe piept, cf. presin. S-ar putea porni de la un *pres, pl. *presuri, de unde noul sing. analogic. Legătura cu gr. πυρρούλας, prin intermediul unui doric *πυρσούλας (Diculescu, Elementele, 487), cu lat. pressula (Densusianu, GS, V, 173) sau cu lat. praesŭl (Scriban) este dubioasă.

PRESURĂ s. (ORNIT.) 1. (Emberiza hortulana) (rar) ortolan. 2. (Emberiza calandra) (reg.) alion. 3. (Emberiza citrinella) (reg.) gălbioară, scatiu.

PRESURĂ s. (ORNIT.) 1. (Emberiza hortulana) (rar) ortolan. 2. (Emberiza calandra) (reg.) alion. 3. (Emberiza citrinella) (reg.) gălbioară, scatiu.

PRESURĂ-DE-OMĂT s. v. pasărea-omătului.

presură-de-omăt s. v. PASĂREA-OMĂTULUI.

presură¹, presure, s.f. (reg.) fiecare dintre prăjinile care se leagă la unul din capete și se așază pe vârful clăii de fân; martac, panză, păuză.