2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRIPÁS, pripasuri, s. n. 1. (Înv. și pop.) Pui de animal domestic. 2. (Pop.; în loc. adj.) De pripas = a) (despre animale domestice) care rătăcește de colo până colo, fără stăpân; p. ext. luat drept zălog, drept garanție (până la recuperarea pagubei produse în semănături străine); b) (despre copii) părăsit, abandonat; p. ext. nelegitim; c) (despre oameni) venit din altă parte; străin, venetic. 3. (Reg.) Despăgubire plătită pentru o vită care a produs stricăciuni în semănături străine. – Din sl. pripasŭ.

PRIPÁS, pripasuri, s. n. 1. (Înv. și pop.) Pui de animal domestic. 2. (Pop.; în loc. adj.) De pripas = a) (despre animale domestice) care rătăcește de colo până colo, fără stăpân; p. ext. luat drept zălog, drept garanție (până la recuperarea pagubei produse în semănături străine); b) (despre copii) părăsit, abandonat; p. ext. nelegitim; c) (despre oameni) venit din altă parte; străin, venetic. 3. (Reg.) Despăgubire plătită pentru o vită care a produs stricăciuni în semănături străine. – Din sl. pripasŭ.

pripas1 [At: PARACLIS (1639), 258 / V: (îrg) ~aș, (înv) prepaș / Pl: ~uri, (înv) ~e, ~ure, (1-5) ~ași / E: slv припасъ] 1 smn (Îvp) Pui de animal domestic. 2 smn (Pex) Copil. 3 smn (D. vaci; îla) Bun de ~ Prolific, fatând în fiecare an. 4 a (Trs) Sprinten ca un animal tânăr sau ca un copil. 5 sm (Înv) Persoană străină care s-a pripășit pe lângă casa cuiva sau undeva. 6-7 sn (Fam; d. animale domestice, mai ales d. câini; îla) De ~ (Care este sau) care a rămas fără stăpân. 8 sn (Fam; d. copii; îal) Care a fost abandonat și rătăcește de colo până colo. 9 sn (Pex; d. copii; îal) Din flori Si: nelegitim. 10 sn (Dep; d. oameni; îal) Venetic. 11 sn (Rar; îe) A lăsa pe cineva de ~ A abandona pe cineva într-un moment dificil. 12 sn (Îvr) Lucru găsit. 13 sn (Înv) Vită rătăcită rămasă fără stăpân. 14 sn (Înv) Vită prinsă în semănături străine. 15 sn (în legătură cu verbe ca „a lua”, „a prinde”, „a cădea”; îlav) De ~ Drept zălog până la răscumpărarea pagubelor cauzate de vita altuia în semănăturile proprii. 16 sn (Pex) Despăgubire sau amendă plătită pentru o vită prinsă în semănături străine. 17 sn (Buc) Loc îngrădit unde se țin vitele prinse în semănături străine.

pripas2 sn [At: TOMESCU, GL. / Pl: ~uri / E: cf păsui1] (Mun) 1-2 (Înlesnire sau) păsuire1 în plata unei datorii. 3 (Pex) Odihnă.

PRIPÁS, pripasuri, s. n. 1. Pui de animal domestic (miel, ied, vițel, mînz). Cînd s-a fura mieii, n-ai parte de pripas. ȘEZ. II 194. ◊ (De obicei în loc. adj.) De pripas = fără stăpîn, rătăcind de colo pînă colo, al nimănui. Cu priviri de cîine de pripas, se uita numai la gura lui. REBREANU, R. I 126. Auzi telegari? două mîrțoage de pripas. ALECSANDRI, T. 1584. (Fig.) Sărmanul Stoicea crescuse pe la pragurile tuturorcopil din flori și de pripas. GALACTION, O. I 45. Băiat din flori și de pripas, Dar îndrăzneț cu ochii. EMINESCU, O. I 173. ◊ Expr. A lua o vită de pripas = a lua o vită rătăcită în semănături ca zălog, pînă la răscumpărarea stricăciunii făcute. Vitele de pe moșiile lui a călcat hotarele altei moșii și sînt luate de pripas. ISPIRESCU, L. 394. ♦ Despăgubire plătită pentru o vită intrată în semănături străine. Sătenii toți cum aflară Cu mari cu mici alergară, Să se plîngă fiecare Spuind păsul său ce-l are... de ispasuri, De pierderi și de pripasuri. PANN, P. V. III 45. 2. (Neobișnuit) Avut, avere (în vite). Ciocoii cei mari sînt cinsprezece familii cu tot pripasul lor. BOLLIAC, O. 236.

PRIPÁS ~uri n. pop. Pui de animal domestic. ◊ De ~ fără stăpân. /<sl. pripasu

pripas m. 1. mânz; 2. vită de pripas, fără stăpân, găsită prin holde și pe drumuri; băiat de pripas, rătăcind pe drumuri: băiat din flori și de pripas EM. [Slav. PRIPASŬ, făt].

pripás n., pl. urĭ (vsl. pripasŭ, puĭ, copil, producțiune, d. pripasti, a se întîmpla, pasti, a cădea; bg. pripas, proviziune, munițiune. V. năpădesc). Prăsilă, puĭ de vită: pripasurile uneĭ vacĭ, vacă bună de pripas. De pripas, pripășit, care s’a depărtat de undeva și a venit din întîmplare pe aĭurea, vorbind de vite și (iron.) și de oamenĭ: o vită, un Jidan de pripas. Fig. Fam. Rătăcit, în mică cantitate: maĭ am doĭ gologanĭ de pripas.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pripás (înv., pop.) s. n., pl. pripásuri


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pripás (pripásuri), s. n.1. (Rar) Pui de animal. – 2. (În expresia de pripas) Fără stăpîn, rătăcitor, se spune mai ales despre animale; abandonat, părăsit. – Var. Banat, Trans., pripaș. Sl. pripasŭ „făt” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 211; Conev 68). – Der. pripăși, vb. (a adopta, a crește un copil abandonat; refl., a se adăposti, a se oploși; refl., a se stabili, a se fixa). Cf. Pintea, Cercetări istorice, XIII, 155.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pripás2, pripásuri, s.n. (reg.) înlesnire, păsuire (în plata unei datorii); răgaz, odihnă, tihnă.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: Pripas
Pripas nume propriu
nume propriu (I3)
  • Pripas
Intrare: pripas
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pripas
  • pripasul
  • pripasu‑
plural
  • pripasuri
  • pripasurile
genitiv-dativ singular
  • pripas
  • pripasului
plural
  • pripasuri
  • pripasurilor
vocativ singular
plural
prepaș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pripaș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)