12 definiții pentru avut (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AVÚT, -Ă, (1) avuți, -te, adj., (2) avuturi, s. n. 1. Adj. Care are o stare materială foarte bună; bogat. 2. S. n. Avere. – V. avea.

avut1 sn [At: COD. VOR. 8/9 / Pl: ~uri / E: avea] 1 Posedare. 2 Deținere. 3-5 Avere (3-4). 6 (Ccr) Bani. 7-9 (Rar) Avere (14-15, 22). 10 (Rar; pex) Câștig. 11 (Rar; pex) Dar. 12 (Rar; pex) Avere (27). 13 (Rar; pex) Componență. 14 (Rar; pex) Avere (32). 15 (Rar; fig) Senzație. 16 (Rar; fig) Sentiment. 17 (Rar; fig) Boală. 18 (Rar; fig) Independență. 19 (Îvr; fig) Existență. 20 (Îvr; fig) Stare. 21 (Îvr; fig) Menire. 22 (Îvr; fig) Voință. 23 (Îvr; fig) Necesitate. 24 (Îvr; fig) Posibilitate. 25 (Îvr; fig) Destinație. 26 (Îvr; fig) Scop.

AVÚT, -Ă, (1) avuți, -te, adj. (2) avuturi s. n. 1. Adj. Care are o stare materială foarte bună; bogat. 2. S. n. Avere. – V. avea.

AVÚT1, avuturi, s. n. Ceea ce posedă cineva la un moment dat (reprezentînd o valoare economică). V. avere. Avut obștesc.Tot avutul ei este o găină, un cățel și o pisică. ISPIRESCU, L. 395. Au umblat mai multă vreme, fără să se atingă de avutul oamenilor. ȘEZ. VII 106. Tot avutul din bordei Mi-e pe vatră, un cotei. ALECSANDRI, P. P. 285.

AVÚT1, avuturi s. n. Avere, avuție. – V. avea.

AVÚT2 ~uri n. Totalitate a bunurilor care aparțin cuiva; avere. /v. a avea

avut a. care are mult, bogat. ║ n. avere: arunc pe a ta carte întregul meu avut AL. [V. avere].

avút, -ă adj. (d. am, a avea). Bogat (Rar). S. n., pl. urĭ. Avere, bogăție: ce maĭ de avut!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AVUT s. avere, avuție, bogăție, bun, mijloace (pl.), situație, stare, (înv. și reg.) bogătate, prilej, prindere, (reg.) blagă, prinsoare, (prin Transilv.) apucătură, (Transilv.) iosag, (Olt., Ban. și Transilv.) vlagă, (înv.) bucate (pl.), periusie, (fam.) parale (pl.), (fig.) cheag, seu. (Are ceva ~.)

Intrare: avut (s.n.)
avut2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avut
  • avutul
  • avutu‑
plural
  • avuturi
  • avuturile
genitiv-dativ singular
  • avut
  • avutului
plural
  • avuturi
  • avuturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

avut, avuturisubstantiv neutru

  • 1. Avere, avuție. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Avut obștesc. DLRLC
    • format_quote Tot avutul ei este o găină, un cățel și o pisică. ISPIRESCU, L. 395. DLRLC
    • format_quote Au umblat mai multă vreme, fără să se atingă de avutul oamenilor. ȘEZ. VII 106. DLRLC
    • format_quote Tot avutul din bordei Mi-e pe vatră, un cotei. ALECSANDRI, P. P. 285. DLRLC
etimologie:
  • vezi avea DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.