pripás n., pl. urĭ (vsl. pripasŭ, puĭ, copil, producțiune, d. pripasti, a se întîmpla, pasti, a cădea; bg. pripas, proviziune, munițiune. V. năpădesc). Prăsilă, puĭ de vită: pripasurile uneĭ vacĭ, vacă bună de pripas. De pripas, pripășit, care s’a depărtat de undeva și a venit din întîmplare pe aĭurea, vorbind de vite și (iron.) și de oamenĭ: o vită, un Jidan de pripas. Fig. Fam. Rătăcit, în mică cantitate: maĭ am doĭ gologanĭ de pripas.