2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRIÍ, pers. 3 priește, vb. IV. Intranz. unipers. (Construit cu dativul) A-i fi cuiva prielnic, favorabil, a-i fi de folos, a-i cădea bine; a-i tihni; a face să prospere. – Din sl. prijati.

PRIÍ, pers. 3 priește, vb. IV. Intranz. unipers. (Construit cu dativul) A-i fi cuiva prielnic, favorabil, a-i fi de folos, a-i cădea bine; a-i tihni; a face să prospere. – Din sl. prijati.

prii1 [At: PSALT. 78 / V: (înv) prei / Pzi: ~esc / E: slv прѣльстити] 1 vi (Înv; ccd) A(-i) fi binevoitor, îngăduitor, protector etc. Si: a favoriza, a proteja. 2 vt (Înv; c. i. „sănătate”, „fericire” etc.) A dori cuiva. 3 vt (Înv) A vrea un lucru bun pentru cineva sau pentru sine. 4 vi (Ccd) A-i fi favorabil, folositor. 5 vi (Ccd) A se simți bine. 6 vi (Îvr; ccd) A se dezvolta bine.

PRIÍ, pers. 3 priește, vb. IV. lntranz. (Construit cu subiectul logic în dativ) A-i fi cuiva prielnic, favorabil, a i se potrivi, a-i fi de folos. Ce bine îi priește omului munca atunci cînd e mulțumit de ea, cînd simte că o împlinește bine. DEMETRIUS, V. 96. Nu-i pria aerul capitalei, nici noul domiciliu, cocoțat la al doilea etaj, fără curte și fără grădină. C. PETRESCU, C. V. 84. Pămîntul gras priește spinoaselor urzici. alecsandri, T. II 149. ◊ (Cu subiectul gramatical neexprimat) Să mîncăm în tăcere la masă, ca să ne priască. SADOVEANU, P. H. 78.

A PRIÍ pers. 3 ~éște intranz. A fi de folos. Îi ~ește odihna la mare. /<sl. prijati

priì v. a fi favorabil, a conveni. [Slav. PRIĬATI, a fi favorabil].

priu, ~ie a [At: GHEȚIE, R. M. / Pl: ~ii / E: ns cf prian] (Reg; d. animale) Prian.

prián, -ă adj., pl. prienĭ, priene (cp. cu sîrb. prijan, prieten). La păr porumb cu pete albe, vorbind de boĭ. – În Gorj priŭ, prie (cp. cu lat. privus, deosebit). V. pric.

priésc v. intr. (vsl. priĭati, a prevedea, a îngriji, sîrb. prijati, a prii. V. prieten). Vechĭ. Îs favorabil, îs prieten cuĭva. Azĭ. Fac bine, folosesc cuĭva: aeru curat priește sănătățiĭ, laptele îmĭ priește mie.

priŭ, -íe adj. Gorj. Prian.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prií (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. priéște (pri-eș-), imperf. 3 sg. priá; conj. prez. 3 să priáscă (pri-as-); ger. priínd

prií vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. priésc, 3 sg. priéște (sil. pri-eș-), imperf. 3 sg. priá (sil. pri-a); conj. prez. 3 sg. și pl. priáscă; ger. priínd

prii (ind. prez. 3 sg. priește, conj. priască)

priesc, priește 3, priam 1 imp., priască 3 conj.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRIÍ vb. v. dori, favoriza, pofti, proteja, ura.

PRIÍ vb. 1. (pop.) a-i prinde, (prin Ban.) a-i ponosi, (Mold. și Transilv.) a-i suferi (Nu-i ~ mâncarea)) 2. a-i ajuta, a-i folosi, (înv.) a-i spori. (Nici aerul nu i-a ~.) 3. (reg.) a-i primi. (Copacului nu-i ~ acest pământ.) 4. v. tihni.

prii vb. v. DORI. FAVORIZA. POFTI. PROTEJA. URA.

PRII vb. 1. (pop.) a-i prinde, (prin Ban.) a-i ponosi, (Mold. și Transilv.) a-i suferi. (Nu-i ~ mîncarea.) 2. a-i ajuta, a-i folosi, (înv.) a-i spori. (Nici aerul nu i-a ~.) 3. (reg.) a-i primi. (Copacului nu-i ~ acest pămînt.) 4. a-i tihni. (Nu i-a ~ șederea lui acolo.)

arată toate definițiile

Intrare: prii
verb (V409)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prii
  • priire
  • priit
  • priitu‑
  • priind
  • priindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • priește
(să)
  • priască
  • pria
  • prii
  • priise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • priesc
(să)
  • priască
  • priau
  • prii
  • priiseră
prei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: priu
priu adjectiv
adjectiv (A108)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • priu
  • priul
  • priu‑
  • prie
  • pria
plural
  • prii
  • priii
  • prii
  • priile
genitiv-dativ singular
  • priu
  • priului
  • prii
  • priei
plural
  • prii
  • priilor
  • prii
  • priilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)