2 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRII, pers. 3 priește, vb. IV. Intranz. unipers. (Construit cu dativul) A-i fi cuiva prielnic, favorabil, a-i fi de folos, a-i cădea bine; a-i tihni; a face să prospere. – Din sl. prijati.

PRII, pers. 3 priește, vb. IV. Intranz. unipers. (Construit cu dativul) A-i fi cuiva prielnic, favorabil, a-i fi de folos, a-i cădea bine; a-i tihni; a face să prospere. – Din sl. prijati.

prii1 [At: PSALT. 78 / V: (înv) prei / Pzi: ~esc / E: slv прѣльстити] 1 vi (Înv; ccd) A(-i) fi binevoitor, îngăduitor, protector etc. Si: a favoriza, a proteja. 2 vt (Înv; c. i. „sănătate”, „fericire” etc.) A dori cuiva. 3 vt (Înv) A vrea un lucru bun pentru cineva sau pentru sine. 4 vi (Ccd) A-i fi favorabil, folositor. 5 vi (Ccd) A se simți bine. 6 vi (Îvr; ccd) A se dezvolta bine.

PRII, pers. 3 priește, vb. IV. lntranz. (Construit cu subiectul logic în dativ) A-i fi cuiva prielnic, favorabil, a i se potrivi, a-i fi de folos. Ce bine îi priește omului munca atunci cînd e mulțumit de ea, cînd simte că o împlinește bine. DEMETRIUS, V. 96. Nu-i pria aerul capitalei, nici noul domiciliu, cocoțat la al doilea etaj, fără curte și fără grădină. C. PETRESCU, C. V. 84. Pămîntul gras priește spinoaselor urzici. alecsandri, T. II 149. ◊ (Cu subiectul gramatical neexprimat) Să mîncăm în tăcere la masă, ca să ne priască. SADOVEANU, P. H. 78.

A PRII pers. 3 ~ește intranz. A fi de folos. Îi ~ește odihna la mare. /<sl. prijati

priì v. a fi favorabil, a conveni. [Slav. PRIĬATI, a fi favorabil].

priu, ~ie a [At: GHEȚIE, R. M. / Pl: ~ii / E: ns cf prian] (Reg; d. animale) Prian.

prián, -ă adj., pl. prienĭ, priene (cp. cu sîrb. prijan, prieten). La păr porumb cu pete albe, vorbind de boĭ. – În Gorj priŭ, prie (cp. cu lat. privus, deosebit). V. pric.

priésc v. intr. (vsl. priĭati, a prevedea, a îngriji, sîrb. prijati, a prii. V. prieten). Vechĭ. Îs favorabil, îs prieten cuĭva. Azĭ. Fac bine, folosesc cuĭva: aeru curat priește sănătățiĭ, laptele îmĭ priește mie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!prii (a-i ~) vb., ind. prez. 3 sg. [îmi etc.] priește (desp. pri-eș-), 3 pl. [îmi etc.] priesc, imperf. 3 sg. [îmi etc.] pria (desp. pri-a); conj. prez. 3 [îmi/să-mi etc.] priască; ger. priindu-mi [etc.] (desp. pri-in-)

prii (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. priește (pri-eș-), imperf. 3 sg. pria; conj. prez. 3 să priască (pri-as-); ger. priind

prii vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. priesc, 3 sg. priește (sil. pri-eș-), imperf. 3 sg. pria (sil. pri-a); conj. prez. 3 sg. și pl. priască; ger. priind

prii (ind. prez. 3 sg. priește, conj. priască)

priesc, priește 3, priam 1 imp., priască 3 conj.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRII vb. 1. (pop.) a-i prinde, (prin Ban.) a-i ponosi, (Mold. și Transilv.) a-i suferi (Nu-i ~ mâncarea)) 2. a-i ajuta, a-i folosi, (înv.) a-i spori. (Nici aerul nu i-a ~.) 3. (reg.) a-i primi. (Copacului nu-i ~ acest pământ.) 4. v. tihni.

PRII vb. v. dori, favoriza, pofti, proteja, ura.

prii vb. v. DORI. FAVORIZA. POFTI. PROTEJA. URA.

PRII vb. 1. (pop.) a-i prinde, (prin Ban.) a-i ponosi, (Mold. și Transilv.) a-i suferi. (Nu-i ~ mîncarea.) 2. a-i ajuta, a-i folosi, (înv.) a-i spori. (Nici aerul nu i-a ~.) 3. (reg.) a-i primi. (Copacului nu-i ~ acest pămînt.) 4. a-i tihni. (Nu i-a ~ șederea lui acolo.)

PRIU adj. v. bălțat, pătat, pestriț, tărcat.

priu adj. v. BĂLȚAT. PĂTAT. PESTRIȚ. TĂRCAT.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

prii (-iesc, priit), vb. – A conveni, a folosi, a se simți bine. Sl. prijati „a prevedea” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 291; Iordan, Dift., 139), cf. sb., cr. prijati „a prospera”. – Der. prielnic, adj. (favorabil); prielnicie, s. f. (amabilitate, blîndețe); neprielnic, adj. (defavorabil); priincios, adj. (favorabil); nepriincios, adj. (potrivnic); priință, s. f. (amabilitate, folosire, prosperitate; profit); nepriință, s. f. (rea-voință); priitor, adj. (favorabil).

priu (-ie), adj. – (Bou) pătat cu alb. Origine incertă. Ar putea fi vorba de lat. prῑvus „caracteristic” (Tiktin), dar semantismul nu este clar. – Der. prian (var. prior), adj. (tărcat cu alb), pe care Cihac, II, 290 îl punea în legătură în mod puțin convingător cu slov. prižan „pestriț” și Scriban cu sb. prijan „prieten”. Pric, adj. (Olt., pătat cu altă culoare), pare a fi var. a aceluiași cuvînt; a fost pus în legătură de Diculescu, Elementele, 457, cu gr. ποιϰίλος „pestriț”. Pentru prior, Pascu, Arch. Rom., VI, 264, propunea un lat. *priulus.

Intrare: prii
verb (V409)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prii
  • priire
  • priit
  • priitu‑
  • priind
  • priindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • priește
(să)
  • priască
  • pria
  • prii
  • priise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • priesc
(să)
  • priască
  • priau
  • prii
  • priiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prei
  • preire
  • preit
  • preitu‑
  • preind
  • preindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • preiește
(să)
  • preiască
  • preia
  • prei
  • preise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • preiesc
(să)
  • preiască
  • preiau
  • prei
  • preiseră
Intrare: priu
priu adjectiv
adjectiv (A108)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • priu
  • priul
  • priu‑
  • prie
  • pria
plural
  • prii
  • priii
  • prii
  • priile
genitiv-dativ singular
  • priu
  • priului
  • prii
  • priei
plural
  • prii
  • priilor
  • prii
  • priilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

priiverb

  • 1. (Construit cu dativul) A-i fi cuiva prielnic, favorabil, a-i fi de folos, a-i cădea bine; a-i tihni; a face să prospere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ce bine îi priește omului munca atunci cînd e mulțumit de ea, cînd simte că o împlinește bine. DEMETRIUS, V. 96. DLRLC
    • format_quote Nu-i pria aerul capitalei, nici noul domiciliu, cocoțat la al doilea etaj, fără curte și fără grădină. C. PETRESCU, C. V. 84. DLRLC
    • format_quote Pămîntul gras priește spinoaselor urzici. ALECSANDRI, T. II 149. DLRLC
    • format_quote Să mîncăm în tăcere la masă, ca să ne priască. SADOVEANU, P. H. 78. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.