Din totalul de 23 sunt afișate 20 definiții pentru pricopsi, pricopsit   conjugări / declinări

PRICOPSÍT, -Ă, pricopsiți, -te, adj. (Pop.) 1. Ajuns la o situație materială bună, îmbogățit (fără muncă); ajuns, căpătuit. ♦ (Substantivat) Epitet dat unei persoane nechibzuite, care nu e bună de nimic. 2. Instruit, învățat2. [Var.: procopsít, -ă adj.] – V. pricopsi.

PRICOPSÍT, -Ă, pricopsiți, -te, adj. (Pop.) 1. Ajuns la o situație materială bună, îmbogățit (fără muncă); ajuns, căpătuit. ♦ (Substantivat) Epitet dat unei persoane nechibzuite, care nu e bună de nimic. 2. Instruit, învățat2. [Var.: procopsít, -ă adj.] – V. pricopsi.

PRICOPSÍT, -Ă adj. v. procopsit.

PRICOPSÍT adj. v. bogat.

PRICOPSÍT adj. v. abil, ager, citit, deștept, dibaci, erudit, ingenios, inteligent, iscusit, isteț, îndemânatic, învățat, meșter, priceput, savant.

pricopsit a. 1. parvenit; 2. (mai mult ironic) instruit.

PRICOPSÍ, pricopsesc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. A ajunge la o situație (materială) bună, a realiza un câștig (fără a munci); a se îmbogăți. ♦ Tranz. A face pe cineva bogat, fericit. 2. A învăța, a se instrui. [Var.: procopsí vb. IV] – Din ngr. prokópso (viit. lui prokópto).

PRICOPSÍ, pricopsesc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. A ajunge la o situație (materială) bună, a realiza un câștig (fără a munci); a se îmbogăți. ♦ Tranz. A face pe cineva bogat, fericit. 2. A învăța, a se instrui. [Var.: procopsí vb. IV] – Din ngr. prokópso (viit. lui prokópto).

PRICOPSÍ vb. IV v. procopsi.

!pricopsí/procopsí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricopsésc/procopsésc, imperf. 3 sg. pricopseá/procopseá; conj. prez. 3 să pricopseáscă/să procopseáscă

PRICOPSÍ vb. v. îmbogăți.

PRICOPSÍ vb. v. avansa, dezvolta, evolua, instrui, înainta, învăța, progresa, propăși, studia.

pricopsì v. Mold. 1. a se procopsi (mai ales sub raportul material): oameni procopsiți și mai ales pricopsiți AL.; 2. fig. (și ironic) a păți rău ceva. [Diferențiare, fonetică și semantică, dela procopsì].

procopsì v. 1. a învăța: s’a procopsit la școală; 2. a căpătui: vrea să-și procopsească pe toți veneticii lui ISP.; 3. (ironic) a glorifica: l´a lăudat de l´a procopsit ! PANN; 4. a se alege cu ceva, a se folosi: dacă e așa, apoi ne-am procopsit ! [Gr. mod. PROKOPTO (aorist PROKOPSA), a profita, a face progrese, a se perfecționa (de unde și forma paralelă Mold. pricopsì)].

procopsésc și (est) pricopsésc v. tr. (ngr. pro-kópto, progresez, aor. prókopsa, de unde și sîrb. prokopsati). Fam. Căpătuĭesc, pun într´o situațiune bună: acest tată șĭ-a procopsit toțĭ copiiĭ. L-a lăudat de l-a procopsit !, expresiune ironică față de o laudă care face maĭ mult răŭ de cît [!] bine. V. refl. Ajung bine, mă înțolesc, mă aleg cu ceva bun: omu harnic se procopsește. Ne-am procopsit ! (ngr. tó prokópsamen), expresiune ironică față de un fĭasco, ca și halal !

procopsít și (est) pricopsít, -ă adj. Fam. Care s´a procopsit, a ajuns într´o situațiune fericită. Măĭ procopsitule ! Procopsitu cela !, expresiunĭ ironice adresate unuĭ neprocopsit, unuĭ păcătos.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

pricopsít adj. v. ABIL. AGER. CITIT. DEȘTEPT. DIBACI. ERUDIT. INGENIOS. INTELIGENT. ISCUSIT. ISTEȚ. ÎNDEMÎNATIC. ÎNVĂȚAT. MEȘTER. PRICEPUT. SAVANT.

PRICOPSÍT adj. bogat, căpătuit, chivernisit, îmbogățit, înavuțit, înstărit, (pop. și depr.) ajúns. (Un om ~.)

PRICOPSÍ vb. a se ajunge, a se căpătui, a se chivernisi, a se îmbogăți, a se înavuți, a se înstări, a parveni. (S-a ~ prin mijloace necinstite.)