2 intrări

35 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

PRICOPSÍT, -Ă, pricopsiți, -te, adj. (Pop.) 1. Ajuns la o situație materială bună, îmbogățit (fără muncă); ajuns, căpătuit. ♦ (Substantivat) Epitet dat unei persoane nechibzuite, care nu e bună de nimic. 2. Instruit, învățat2. [Var.: procopsít, -ă adj.] – V. pricopsi.

PRICOPSÍT, -Ă, pricopsiți, -te, adj. (Pop.) 1. Ajuns la o situație materială bună, îmbogățit (fără muncă); ajuns, căpătuit. ♦ (Substantivat) Epitet dat unei persoane nechibzuite, care nu e bună de nimic. 2. Instruit, învățat2. [Var.: procopsít, -ă adj.] – V. pricopsi.

PRICOPSÍT, -Ă adj. v. procopsit.

PRICOPSÍT adj. v. bogat.

PRICOPSÍT adj. v. abil, ager, citit, deștept, dibaci, erudit, ingenios, inteligent, iscusit, isteț, îndemânatic, învățat, meșter, priceput, savant.

pricopsit a. 1. parvenit; 2. (mai mult ironic) instruit.

PRICOPSÍ, pricopsesc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. A ajunge la o situație (materială) bună, a realiza un câștig (fără a munci); a se îmbogăți. ♦ Tranz. A face pe cineva bogat, fericit. 2. A învăța, a se instrui. [Var.: procopsí vb. IV] – Din ngr. prokópso (viit. lui prokópto).

PROCOPSÍ vb. IV v. pricopsi.

PROCOPSÍT, -Ă adj. v. pricopsit.

PRICOPSÍ, pricopsesc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. A ajunge la o situație (materială) bună, a realiza un câștig (fără a munci); a se îmbogăți. ♦ Tranz. A face pe cineva bogat, fericit. 2. A învăța, a se instrui. [Var.: procopsí vb. IV] – Din ngr. prokópso (viit. lui prokópto).

PROCOPSÍ vb. IV v. pricopsi.

PROCOPSÍT, -Ă adj. v. pricopsit.

PRICOPSÍ vb. IV v. procopsi.

PROCOPSÍ, procopsesc, vb. IV. Refl. 1. A se alege cu un profit, a ajunge la o situație bună; a se îmbogăți, a realiza un cîștig (pe nemuncite). Îi zise să se ducă la curtea împăratului... că acolo are să se procopsească. ISPIRESCU, L. 231. M-am săturat să mă chinuiesc atîtea ceasuri pe zi și să nu mă procopsesc toată viața. CARAGIALE, O. II 27. Pețitori, neguțitori.. Ea să se căsătorească, Să se procopsească. PĂSCULESCU, L. P. 167. ◊ Fig. S-a procopsit ca dracu-n spini (= a pățit-o rău). ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să ajungă la o situație bună, a face pe cineva fericit, bogat. Am venit să te procopsesc Să-ți dau galbeni cît oi vrea. PĂSCULESCU, L. P. 298. ◊ (Glumeț) Pe chir Behehe, împăratul... îl lăsă pe seama lupului, ca dînsul să-l procopsească cum va ști. ODOBESCU, S. III 242. L-a lăudat, de l-a procopsit. PANN, P. V. I 166. 2. (Rar) A învăța, a se instrui. (Atestat în forma pricopsi) Venise la Fălticeni să se pricopsească de învățătură. CREANGĂ, A. 83. – Variantă: pricopsí vb. IV.

PROCOPSÍT, -Ă, procopsiți, -te, adj. 1. Îmbogățit (mai ales fără muncă); ajuns. Acest bun prieten. nerăbdător să mă vază și pe mine procopsit. GALACTION, O. I 30. A primit întîia arvună din mîinile grase și roșii ale lui Struțescu, pielar angrosist din Severin, procopsit în afaceri. BASSARABESCU, S. N. 130. 2. Instruit, priceput, învățat. Voia țiganul să se arate că adică e procopsit, știe cîntece străine. GANE, N. III 173. În vreme de o lună soborul s-a adunat... toți oameni cuvioși foarte procopsiți. NEGRUZZI, S. I 226. ◊ (Ironic) Ce? tu socoți că ești mai procopsită decît noi? SBIERA, P. 45. (Substantivat) Aș fi voit s-o citesc, se oțărî Stanca supărată de glumă. Să cunosc și eu ce ascunzișuri are procopsită. SADOVEANU, M. C. 163. – Variantă: pricopsít, -ă adj.

!pricopsí/procopsí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricopsésc/procopsésc, imperf. 3 sg. pricopseá/procopseá; conj. prez. 3 să pricopseáscă/să procopseáscă

procopsí/pricopsí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. procopsésc/pricopsésc, imperf. 3 sg. procopseá/pricopseá; conj. prez. 3 sg. și pl. procopseáscă/pricopseáscă

PRICOPSÍ vb. v. îmbogăți.

Intrare: pricopsit
pricopsit
adjectiv (A2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pricopsit pricopsitul pricopsi pricopsita
plural pricopsiți pricopsiții pricopsite pricopsitele
genitiv-dativ singular pricopsit pricopsitului pricopsite pricopsitei
plural pricopsiți pricopsiților pricopsite pricopsitelor
vocativ singular
plural
procopsit
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular procopsit procopsitul procopsi procopsita
plural procopsiți procopsiții procopsite procopsitele
genitiv-dativ singular procopsit procopsitului procopsite procopsitei
plural procopsiți procopsiților procopsite procopsitelor
vocativ singular
plural
Intrare: pricopsi
pricopsi
verb (VT401) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) pricopsi pricopsire pricopsit pricopsind singular plural
pricopsește pricopsiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) pricopsesc (să) pricopsesc pricopseam pricopsii pricopsisem
a II-a (tu) pricopsești (să) pricopsești pricopseai pricopsiși pricopsiseși
a III-a (el, ea) pricopsește (să) pricopsească pricopsea pricopsi pricopsise
plural I (noi) pricopsim (să) pricopsim pricopseam pricopsirăm pricopsiserăm, pricopsisem*
a II-a (voi) pricopsiți (să) pricopsiți pricopseați pricopsirăți pricopsiserăți, pricopsiseți*
a III-a (ei, ele) pricopsesc (să) pricopsească pricopseau pricopsi pricopsiseră
procopsi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) procopsi procopsire procopsit procopsind singular plural
procopsește procopsiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) procopsesc (să) procopsesc procopseam procopsii procopsisem
a II-a (tu) procopsești (să) procopsești procopseai procopsiși procopsiseși
a III-a (el, ea) procopsește (să) procopsească procopsea procopsi procopsise
plural I (noi) procopsim (să) procopsim procopseam procopsirăm procopsiserăm, procopsisem*
a II-a (voi) procopsiți (să) procopsiți procopseați procopsirăți procopsiserăți, procopsiseți*
a III-a (ei, ele) procopsesc (să) procopsească procopseau procopsi procopsiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)