procopsésc și (est) pricopsésc v. tr. (ngr. pro-kópto, progresez, aor. prókopsa, de unde și sîrb. prokopsati). Fam. Căpătuĭesc, pun într’o situațiune bună: acest tată șĭ-a procopsit toțĭ copiiĭ. L-a lăudat de l-a procopsit!, expresiune ironică față de o laudă care face maĭ mult răŭ de cît bine. V. refl. Ajung bine, mă înțolesc, mă aleg cu ceva bun: omu harnic se procopsește. Ne-am procopsit! (ngr. tó prokópsamen), expresiune ironică față de un fĭasco, ca și halal!