prici² sn [At: LM / Pl: ~uri / E: ger Pritsche] (Reg) 1 Pat rudimentar. 2 (Spc) Pat de scânduri pentru un număr mare de persoane, folosit în dormitoarele comune.

prici¹ a, av [At: CV 1950, nr. 11-12, 40 / Pl: ~, ~ce / E: nct] 1-2 (Buc) (Care este) identic cu ceva sau cu cineva.

prici⁵ vt [At: CIHAC, II, 290 / Pzi: ~icesc / E: srb pričati] (Ban) A povesti.

prici⁴ [At: (cca 1618) GCR I, 49/29 / V: ~itci / Pzi: ~cesc / E: price] 1 vrr (Îrg) A se certa. 2 vrr (Îrg) A se judeca. 3 vt (Îvr) A protesta. 4 vt (Îvr) A provoca.

prici³ sn [At: CHEST. II, 283/229 / A: nct / Pl: ~uri / E: nct] 1 (Reg) Prichici (1). 2 (Mar) Prispă. 3 (Reg) Fiecare dintre leațurile bătute pe partea exterioară a pereților de lemn ai unor case, pe care se fixează lutul sau tencuiala.

PRICI¹, priciuri, s. n. Pat de scînduri comun într-un dormitor, pentru un număr mare de persoane.

PRICI², pricesc, vb. IV. Refl. (Învechit) A se certa. Vulpea și crocodilul au început a se prici pentru nobilitate, care va fi mai de bun neam. ȚICHINDEAL, F. 69.

PRICI ~uri n. Pat de scânduri pentru mai multe persoane, folosit în unele dormitoare comune. /<germ. Pritsche

pricì v. a căuta price.

PRICE, prici, s. f. 1. (Înv.) Neînțelegere, ceartă. ◊ Loc. adj. De price = care se împotrivește; opozant, potrivnic. ◊ Loc. vb. A se pune de price = a se împotrivi cuiva, a contrazice pe cineva. 2. (Pop.; în construcție cu verbul „a face”) Supărare, necaz (pricinuit cuiva). ♦ Acuzare, învinovățire. – Din sl. pritŭča.

pric, ~ă a [At: CADE / Pl: ~ici, ~ice / E: ns cf priu] (Reg) 1 (D. animale și păsări) Bălțat. 2 (D. haine, stofe etc.) Cu multe culori. 3 (D. haine, stofe etc.) Colorat fără gust Si: (pop) bălțat. corectat(ă)

price sf [At: CORESI, EV. 245 / V: (înv) pritce / Pl: ~ici / E: slv прича] 1 (Înv) Pildă. 2 (Îvr; construit cu verbul „a avea”) Dispută. 3 (Pex) Dușmănie. 4 (Înv; îla) De ~ Care constituie prilej de neînțelegere. 5 (Înv; îal) Care este potrivnic. 6 (Înv; îlav) Fără de ~ Cu supunere. 7 (Înv; îlv) A se pune în (sau de, cu) ~ A contrazice pe cineva. 8 (Înv; în jocuri de copii; îlv) A face cu ~a A trișa. 9 (Îvr) Pricină (1). 10 (Reg; construit cu verbul „a face”) Supărare. 11 (Îvr) Întâmplare.

pritce sf vz price

pritci^[1] v vz prici⁴ corectat(ă)

PRICE s. f. 1. (Înv.) Neînțelegere, ceartă. ◊ Loc. adj. De price = care se împotrivește; opozant, potrivnic. ◊ Loc. vb. A se pune de price = a se împotrivi cuiva, a contrazice pe cineva. 2. (Pop.; în construcție cu verbul „a face”) Supărare, necaz (pricinuit cuiva). ♦ Acuzare, învinovățire. – Din sl. pritŭča.

PRIC, -Ă, prici, -e, adj. (Regional, despre vite) Cu pete albe și negre; bălțat. El îi spuse că are un bou pric. ȘEZ. IX 58.

PRICE, prici, s. f. (învechit și arhaizant) 1. Neînțelegere, ceartă, pricină. Ei să-mpricinară, Pricea lor ce-a fost? PĂSCULESCU, L. P. 42. ◊ Loc. adj. De price = cu idei răzvrătitoare; răzvrătit, potrivnic. Porunci se trămiseră... ca să prinză, ori morți, ori cu zile, pe mulți alți boiarnici (= boieri) de price. ODOBESCU, S. A. 150. ◊ Expr. A se pune de price (cu cineva) = a se împotrivi (cuiva), a contrazice (pe cineva). Nu mă pun de price cu lumea. SADOVEANU, P. M. 79. 2. (Popular, în construcție cu verbul «a face») Supărare, necaz, nenorocire. Mica turturea, De veste prindea, Din gură-i zicea: Voinice, voinice, Nu-mi mai face price; Nu mă apuca, Nu mă săgeta. TEODORESCU, P. P. 444. Strînge-ți punga, măi voinice, Că banii ți-or face price. id. ib. 544. ♦ Acuzare, învinovățire. Păcătoșilor va zice Tot cu groază și cu price: Duceți-vă de la mine, Voi cari n-ați știut de bine! ȘEZ. XII 102.

PRIC, -Ă, prici, -ce, adj. (Reg.; despre vite) Cu pete albe și negre, bălțat.

price f. ceartă: ce-mi cați price? [Slav. PRITŬČA, pildă (slovean PRITKA, ceartă)].

pric, -ă adj., pl. f. e și ĭ (sîrb. bg. prek, transversal). Olt. Bălțat (vorbind de boĭ). V. prian.

2) príce și prítce f. (vsl. pritŭča). Vechĭ. (Ev.). Parabolă.

1) price f., pl. ĭ (cr. priča, pedică; ceh. na prič, în curmeziș; bg. prĭečy, nsl. prečiti, a împedeca; nsl. pričati se, ceh. pričiti, a se certa, d. vsl. prĭekŭ, în curmeziș, contrar). Vechĭ. Azĭ vest. Ceartă, pricină: a căuta price cuĭva. Cu pricea, opunîndu-te. De price (loc. adj.), vioĭ, mîndru, falnic: bărbat de price eram eŭ, și fiiĭ luĭ Ammon mă smerea (Bibl. Jud. 12). Fără price, fără pricină, fără opunere, fără zăbavă. A face, a umbla cu pricea, a înșela la joc, a face haram (cu crivda). A te pune de (saŭ în) price cu cineva (saŭ cuĭva), a te opune (a pune opor).

pricésc (mă) v. refl. (d. price; sîrb. pričati, a povesti, pričati se, a se scuza). Vechĭ. Mă cert. V. împțiduĭesc.

prítce, V. price 2.

prici¹ (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă pricesc, 3 sg. se pricește, imperf. 1 sg. mă priceam; conj. prez. 1 sg. să mă pricesc, 3 să se pricească; imper. 2 sg. afirm. pricește-te; ger. pricindu-mă

prici² s. n., pl. priciuri

!prici s. n., pl. priciuri

prici (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricește, imperf. 3 sg. se pricea; conj. prez. 3 să se pricească

prici s. n., pl. priciuri

prici vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricesc, imperf. 3 sg. pricea; conj. prez. 3 sg. și pl. pricească

price (înv.) s. f., g.-d. art. pricii; pl. prici (și: a căuta price)

price (înv.) s. f., g.-d. art. pricii; pl. prici

price s. f., pl. prici

price s. f. – 1. Cauză, ocazie, pretext. – 2. Litigiu, proces. – 3. Ceartă, gîlceavă. – 4. Opoziție, contradicție. Sl. pritĭča „cauză” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 290), cf. slov. pritčati se „a se certa”, cr. priča „obstacol”. Rezultatul rom. arată o reducere normală, cf. *potci › poci, și pritce, s. f. (parabolă), înv., din același cuvînt sl. Tiktin combate această der., din considerente care par insuficiente. – Der. prici, vb. refl. (a se certa, a se bate); pricelnic, adj. (înv., certăreț); pricitor, adj. (arțăgos, scandalagiu); pricină, s. f. (cauză, motiv; pretext, ocazie; ceartă, gîlceavă, litigiu), din sl. (bg., sb., slov., rus.) pričina; pricinui (var. pricini), vb. (a cauza, a da prilejul; a pretexta, a se disculpa; refl., a se certa); pricinaș, s. m. (certăreț; parte dintr-un litigiu; acuzat); pricinuitor, adj. (care pricinuiește); pricinuitoare, s. f. (înv., acuzativ); împricina, vb. (a inculpa); împricinat, s. m. (acuzat).

PRICE [prais], Richard (1723-1791), pastor disident galez. Susținător al tradiției intuiționiste și deontologice în etică, P. a considerat conceptele de drept și obligație ca fiind nu proiectate de oameni, ci obiective și chiar apriorice („O analiză a principalelor chestiuni și dificultăți în morală”). Doctrina sa despre libertate ca autodeterminare a avut o mare influență în epocă („Observații asupra naturii libertății civile”). Alte scrieri: „Reflecții asupra Revoluției din Franța”, „Observații asupra importanței Revoluției americane”.

PRICE [prais], Leontyne (Mary Violet) (n. 1927), soprană americană. Consacrată în urma turneului mondial (1952-1954), când a cântat opera lui Gershwin „Porgy and Bess”. Timbrul ei, cu o culoare particulară, este dublat de o muzicalitate și un stil interpretativ pline de personalitate. Repertoriu amplu: roluri în operele lui Verdi (Leonora din „Trubadurul”, Aida), Mozart, Puccini; prime audiții (Poulenc).

PRICE [prais], Vincent (1911-1994), actor american de film. Interpeet preferat al filmelor de groază din anii ’50-’70 („Laura”, „Castelul dragonului”, „Căderea casei Usher”, „Corbul”, „Masca morții”).

PRICI adv. v. absolut, aidoma, aievea, asemenea, chiar, deopotrivă, exact, identic, întocmai.

PRICI vb. v. certa, învrăjbi, judeca, obiecta, răspunde, replica, reproșa, riposta, spune, supăra, zice.

PRICI s. v. prispă.

prici vb. v. CERTA. ÎNVRĂJBI. JUDECA. OBIECTA. RĂSPUNDE. REPLICA. REPROȘA. RIPOSTA. SPUNE. SUPĂRA. ZICE.

prici adv. v. ABSOLUT. AIDOMA. AIEVEA. ASEMENEA. CHIAR. DEOPOTRIVĂ. EXACT. IDENTIC. ÎNTOCMAI.

prici s. v. PRISPĂ.

PRIC adj. v. bălțat, pătat, pestriț, tărcat.

PRICE s. v. acțiune, animozitate, cauză, ceartă, conflict, considerent, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, dușmănie, gâlceavă, învățătură, învrăjbire, judecată, litigiu, mobil, motiv, necaz, neînțelegere, neplăcere, ostilitate, parabolă, pildă, pornire, pricină, prilej, proces, rațiune, supărare, temei, ură, vrajbă, vrăjmășie, zâzanie.

pric adj. v. BĂLȚAT. PĂTAT. PESTRIȚ. TĂRCAT.

price s. v. ACȚIUNE. ANIMOZITATE. CAUZĂ. CEARTĂ. CONFLICT. CONSIDERENT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUȚIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENȚĂ. DUȘMĂNIE. GÎLCEAVĂ. ÎNVĂȚĂTURĂ. ÎNVRĂJBIRE. JUDECATĂ. LITIGIU. MOBIL. MOTIV. NECAZ. NEÎNȚELEGERE. NEPLĂCERE. OSTILITATE. PILDĂ. PORNIRE. PRICINĂ. PRILEJ. PROCES. RAȚIUNE. SUPĂRARE. TEMEI. URĂ. VRAJBĂ. VRĂJMĂȘIE. ZÎZANIE.

prici³, priciuri, s.n. (reg.) 1. scobitură în zidul pivniței în care se păstrează lucruri; prichici. 2. prispă (la casele țărănești). 3. leaț bătut în exteriorul casei, pe care se fixează tencuiala.

prici², pricesc, vb. IV (reg.) a povesti, a relata.

pricí¹, pricesc, v.r. 1. A se certa. 2. A se bate. – Din price „neînțelegere, ceartă” (DER, DEX, MDA).

príci², priciuri, s.n. (reg.) Pat rudimentar, folosit în dormitoare comune sau în penitenciare: „Pe prici de piatră șăzând, / Și la domni jupân zâcând” (Bârlea, 1924: 64). – Din germ. Pritsche „platformă, paletă; pat simplu de lemn, în garnizoană” (DEX, MDA).

prici², priciuri, s.n. – (reg.) Pat rudimentar, folosit în dormitoare comune sau în penitenciare: „Pe prici de piatră șăzând, / Și la domni, jupân zâcând” (Bârlea, 1924: 64). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei. – Din germ. Pritsche „platformă, paletă; pat simplu de lemn în garnizoană” (Țurcanu, 2005; DEX, MDA).

prici¹, vb. refl. – A se certa, a se bate (Papahagi, 1925; Săcel). – Din price „neînțelegere, ceartă” (DER, DEX, MDA) < sl. pritĭca „cauză”, cf. slov. pritčati se „a se certa”.

prici², -uri, s.n. – Pat rudimentar, folosit în dormitoare comune sau în penitenciare: „Pe prici de piatră șăzând, / Și la domni, jupân zâcând” (Bârlea 1924: 64). – Din germ. Pritsche „platformă, paletă; pat simplu de lemn în garnizoană” (Țurcanu 2005).

prici¹, vb. refl. – A se certa, a se bate (Papahagi 1925; Săcel). – Din price „neînțelegere, ceartă” (< sl. pritĭca „cauză”, cf. slov. pritčati se „a se certa”).

príce, prici, s.f. (înv.) Neînțelegere, ceartă: „Și pentru această price / Să-i tai capu lui Cerbice” (Bilțiu, David, 2007: 124). – Din sl. pritǔča „cauză” (DEX).