10 definiții pentru prici (s.n.; -uri)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRÍCI1, priciuri, s. n. Pat rudimentar; spec. pat (de scânduri) pentru un număr mare de persoane, folosit în dormitoarele comune. – Din germ. Pritsche.

PRÍCI1, priciuri, s. n. Pat rudimentar; spec. pat (de scânduri) pentru un număr mare de persoane, folosit în dormitoarele comune. – Din germ. Pritsche.

PRICI1, priciuri, s. n. Pat de scînduri comun într-un dormitor, pentru un număr mare de persoane.

PRICI ~uri n. Pat de scânduri pentru mai multe persoane, folosit în unele dormitoare comune. /<germ. Pritsche


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!prici s. n., pl. príciuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

prici3, príciuri, s.n. (reg.) 1. scobitură în zidul pivniței în care se păstrează lucruri; prichici. 2. prispă (la casele țărănești). 3. leaț bătut în exteriorul casei, pe care se fixează tencuiala.

príci2, priciuri, s.n. – (reg.) Pat rudimentar, folosit în dormitoare comune sau în penitenciare: „Pe prici de piatră șăzând, / Și la domni, jupân zâcând” (Bârlea, 1924: 64). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei. – Din germ. Pritsche „platformă, paletă; pat simplu de lemn în garnizoană” (Țurcanu, 2005; DEX, MDA).

príci2, -uri, s.n. – Pat rudimentar, folosit în dormitoare comune sau în penitenciare: „Pe prici de piatră șăzând, / Și la domni, jupân zâcând” (Bârlea 1924: 64). – Din germ. Pritsche „platformă, paletă; pat simplu de lemn în garnizoană” (Țurcanu 2005).

Intrare: prici (s.n.; -uri)
prici (s.n.; -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N60)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prici
  • priciul
  • priciu‑
plural
  • priciuri
  • priciurile
genitiv-dativ singular
  • prici
  • priciului
plural
  • priciuri
  • priciurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)