AIDOMA adv. 1. La fel, ca și; identic. 2. (Rar) Aievea, într-adevăr. – A³ + sl. vidomŭ „vizibil”.

aidoma av [At: DOSOFTEI, V. S. 230/1 / V: (îvr) avidomă, aghidomă,^[1] agi~,^[2] idoma / P: a-i- / E: a³ + vsl видома] 1 În văzul tuturor. 2 În mod evident. 3 În mod real. 4 La fel.

AIDOMA adv. 1 La fel, asemenea, întocmai, chiar așa: peste noapte născu și roaba un copil, ~ ca al împărătesei (ISP.) ¶ 2 Mold. Aievea: ai fi jurat că le-a văzut ~ (VLAH.) [👉 AVIDOMA].

AIDOMA adv. 1. La fel, ca și. 2. (Rar) Aievea, într-adevăr. – A³ + sl. vidomŭ „vizibil”.

AIDOMA adv. 1. (De obicei urmat de un termen de comparație în dativ sau introdus prin prep. «cu» sau «ca») La fel, asemenea, întocmai, exact, leit. Arătă... o scrisoare de amenințare aidoma celeilalte. DUMITRIU, N. 172. Sfîntul Mercorie al lor e aidoma Mercur... zugrăvit în icoană. SADOVEANU, N. F. 40. Născu și roaba un copil, aidoma ca al împărătesei. ISPIRESCU, L. 381. Află că la arăpoaica cutare se găsește un petec de mătăsărie, aidoma celeia ce căuta. ISPIRESCU, L. 399. 2. Aievea, într-adevăr, în realitate. Trîntit pe spate, roșcovanul asculta cu luare-aminte... Vedea aidoma, printre constelații, oști din vechime mergînd împotriva turcului, și vedea în frunte generali strunindu-și ducipalii și sunînd din goarne aurite. GALAN, Z. R. 378. Nu cred să mai fie cineva pe lume care să poată povesti ca ea: tot ce auzim din gura ei ni se pare că vedem aidoma. VLAHUȚĂ, CL. 111. Peste noapte, aidoma ai să-ți vezi ursitul. SEVASTOS, N. 9.

AIDOMA adv. 1. La fel, asemenea, exact, întocmai. Arată... o scrisoare de amenințare aidoma celeilalte (DUMITRIU). 2. Aievea, într-adevăr. Tot ce auzim din gura ei, ni se pare că vedem aidoma (VLAHUȚĂ). – Din a³ + v. sl. vidomŭ „vizibil”.

AIDOMA adv. 1) La fel; întocmai; egal. A fi ~ la chip. 2) În realitate; aievea; într-adevăr. /a + sl. vidomu

aidoma adv. deplin asemenea, întocmai așa: aidoma la chip; născu și roaba un copil aidoma cu al împărătesei ISP. În Mold. vorba sună avidoma. [Slav. VIDOMŬ, vizibil].

aídoma și (vechĭ) avídoma adv. (a 4 și vsl. vidomŭ, vizibil. V. vedenie). Întocmaĭ, identic: aidoma tată-su, aidoma cu tată-su. – Și agĭúduma (Suc. Șez. 33,26). V. leit, liștaĭ, aĭevea.

avidoma av vz aidoma

avidomă av vz aidoma

idoma av vz aidoma

†AVIDOMA adv. Mold. = AIDOMA: parcă-i văd ~ ș’acum alergînd pe uliți (ALECS.) [a³ + vsl. vidomŭ]. învechit

avidoma adv. Mol. V. aidoma: parcă-i aud avidoma și acum AL.

avídoma, V. aidoma.

!aidoma adj. invar., adv. (gemeni ~, îmbrăcați ~; ~ mie/cu mine)

aidoma adv., prep.

aidoma adv. (sil. a-i-)

aidoma

AIDOMA adv. v. întocmai.

AIDOMA adv. absolut, aievea, asemenea, chiar, deopotrivă, exact, identic, întocmai, (înv. și pop.) așijderea, (Mold. și Bucov.) liștai, (prin Bucov.) prici, (Transilv.) tistaș, (prin nord-estul Olt.) tixlim, (înv.) atocma, tij, tocmai. (Este ~ ca tatăl său.)

aidoma, adv. – 1. Aievea, într-adevăr. – 2. La fel, ca și; identic. – Var. (av)idoma, ag(h)idoma. Sl. vidomŭ „vizibil”, tratat ca adv., deci, cu a- protetic și cu a- paragogic (Cihac; DAR).