20 de definiții pentru aievea aieve


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aievea av [At: VARLAAM, C. II, 66 / P: a-ie- / E: vsl зави, bg жаве] 1 Fățiș. 2 Public. 3 Evident. 4 În mod real. 5 În stare de veghe.

AIÉVEA adv., adj. I. Adv. 1. În realitate. ♦ Cu adevărat, într-adevăr 2. Lămurit; clar, limpede. 3. (Înv.) În văzul tuturor, pe față; deschis. II. Adj. Real; palpabil, concret. [Var: aiéve adv.] – Din sl. javĕ, bg. jave.

AIÉVEA adv., adj. I. Adv. 1. În realitate. ♦ Cu adevărat, într-adevăr. 2. Lămurit; clar, limpede. 3. (Înv.) În văzul tuturor, pe față; deschis. II. Adj. Real; palpabil, concret. [Pr.: a-ie-.Var.: aiéve adv.] – Din sl. javĕ, bg. jave.

AIÉVEA adv. 1. (În opoziție cu în închipuire) În realitate, de fapt. Să se arate mai albă și mai rumenă de cum era aievea. ISPIRESCU, U. 21. Ceea ce spune [un vînător] nu a fost niciodată și nici se poate aievea întimpla. ODOBESCU, S. III 48. ♦ Într-adevăr, cu adevărat. Pe-atunci credeam aievea în basmul Cosînzenii. BENIUC, V. 23. ♦ Ca și cum ar fi sau s-ar întîmpla în realitate. Închise ochii și-l văzu pe Mitrea aievea în față. SADOVEANU, M. C. 194. ♦ (Adjectival, invar.) Real, concret, palpabil. Soarele, abia ridicat deasupra, îi răsfrînge în ochii lui, de pe acoperiș, de pe pereți, de pe ferestre, din tot cuprinsul lui, atîta lumină și în atîtea culori, încît nici nu-i vine a crede un moment că poate fi vorba despre un lucru aievea. SP. POPESCU, M. G. 54. Atunci lumea cea gîndită pentru noi avea ființă, Și, din contra, cea aievea ne părea cu neputință. EMINESCU, O. I 141. 2. (În opoziție cu pe ascuns, în secret) În văzul tuturor, pe față; deschis. Ei nu-i venea la socoteală să se arate lui aievea. ISPIRESCU, L. 184. ♦ (Pleonastic) Deși nu mai vorbeau de rău aievea, în fața împăratului, pe din dos însă... își dădeau coate de rîdeau. ISPIRESCU, L. 37. ♦ Limpede, lămurit. Iarăși văd aievea ce nu este, Dincolo de negurile sure. BENIUC, V. 49. O șoaptă de sus Aievea mi-a spus ALECSANDRI, P. P. 188. – Variantă: aiéve (HOGAȘ, M. N. 14, COȘBUC, P. I 205) adv.

AIÉVEA adv. I. Adv. 1. În realitate. Înțelese... că... tot ce i se întâmpla nu-i în vis, ci aievea (CARAGIALE) ♦ Cu adevărat, într-adevăr. Credeam aievea în basmul Cosânzenei (BENIUC) ♦ Ca și cum ar fi sau s-ar întâmpla în realitate. Închise ochii și-l văzu pe Mitrea aievea în față (SADOVEANU) ♦ (Adjectival) Real, palpabil, concret. 2. În văzul tuturor, pe față; deschis. ♦ Limpede, lămurit. [Var.: aiéve adv.] – Slav (v. sl. javĕ, bg. jave).

AIÉVEA1 adv. În realitate; aidoma. E mai frumoasă decât este ~. /a + sl. javé

AIÉVEA2 adj. invar. Care este real./a + sl. javĕ

aievea adv. pe față, invederat, în realitate: să se încredințeze de sunt aievea cele ce-i se înfățișa ISP. [Slav. IAVE, cu a protetic, ca în aidoma].

aĭévea (ea dift.) și aĭáve (vechĭ) adv. (a 4 și vsl. ĭavĭe. V. ivesc). Vechĭ. Pe față, fățiș. Azĭ. În realitate, chear în ființă: o șoaptă de sus aĭevea mĭ-a spus (P. P.). Vechĭ. A face aĭevea, a da pe față, a da în vileag. V. aidoma.

AIÉVE adv. v. aievea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AIÉVEA adv. v. clar, deschis, deslușit, direct, explicit, expres, fățiș, franc, lămurit, limpede, răspicat, sincer.

AIÉVEA adv., adj. 1. adv. v. întocmai. 2. adj. v. adevărat. 3. adv. v. real. 4. adj. concret, palpabil, pipăibil. (O realitate ~.)

aievea adv. v. CLAR. DESCHIS. DESLUȘIT. DIRECT. EXPLICIT. EXPRES. FĂȚIȘ. FRANC. LĂMURIT. LIMPEDE. RĂSPICAT. SINCER.

AIEVEA adv., adj. 1. adv. absolut, aidoma, asemenea, chiar, deopotrivă, exact, identic, întocmai, (înv. și pop.) așijderea, (Mold. și Bucov.) liștai, (prin Bucov.) prici, (Transilv.) tistaș, (prin nord-estul Olt.) tixlim, (înv.) atocma, tij, tocmai. (Este ~ ca tatăl său.) 2. adj. adevărat, autentic, cert, nescornit, netăgăduit, pozitiv, real, sigur, veridic, veritabil. (Un lucru ~.) 3. adv. real. (Tot ce ți-a spus este ~.) 4. adj. concret, palpabil, pipăibil. (O realitate ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

aiéve, adv.1. Deschis, fățiș. 2. Într-adevăr, efectiv. – Var. a(i)eve(a), îndeaieve(a). Sl. jave „deschis”, cu a- caracteristic adv.; cf. sb. na jave (Cihac, II, 163; Berneker 34).

Intrare: aievea
aievea adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • aievea
aieve adverb
adverb (I8)
  • aieve

aievea aieve

  • 1. În realitate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: aidoma 2 exemple
    exemple
    • Să se arate mai albă și mai rumenă de cum era aievea. ISPIRESCU, U. 21.
      surse: DLRLC
    • Ceea ce spune [un vânător] nu a fost niciodată și nici se poate aievea întîmpla. ODOBESCU, S. III 48.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Cu adevărat, într-adevăr.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Pe-atunci credeam aievea în basmul Cosînzenii. BENIUC, V. 23.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Ca și cum ar fi sau s-ar întâmpla în realitate.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Închise ochii și-l văzu pe Mitrea aievea în față. SADOVEANU, M. C. 194.
        surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Iarăși văd aievea ce nu este, Dincolo de negurile sure. BENIUC, V. 49.
      surse: DLRLC
    • O șoaptă de sus Aievea mi-a spus. ALECSANDRI, P. P. 188.
      surse: DLRLC
  • 3. învechit În văzul tuturor, pe față.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: deschis 2 exemple
    exemple
    • Ei nu-i venea la socoteală să se arate lui aievea. ISPIRESCU, L. 184.
      surse: DLRLC
    • pleonastic Deși nu mai vorbeau de rău aievea, în fața împăratului, pe din dos însă... își dădeau coate de rîdeau. ISPIRESCU, L. 37.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Soarele, abia ridicat deasupra, îi răsfrînge în ochii lui, de pe acoperiș, de pe pereți, de pe ferestre, din tot cuprinsul lui, atîta lumină și în atîtea culori, încît nici nu-i vine a crede un moment că poate fi vorba despre un lucru aievea. SP. POPESCU, M. G. 54.
      surse: DLRLC
    • Atunci lumea cea gîndită pentru noi avea ființă, Și, din contra, cea aievea ne părea cu neputință. EMINESCU, O. I 141.
      surse: DLRLC

etimologie: