pretce pl. Mold; bețele dinăuntrul stupului pe care se clădesc fagurii. [Serb. PRITKA, țăruș].

PRETCĂ, pretce, s. f. (Reg.) Fiecare dintre bețișoarele care susțin fagurii, în interiorul stupului. [Var.: preatcă s. f.] – Din sb. pritka.

plapcă sf vz platcă¹

platcă¹ sf [At: DDRF / V: (reg) plapcă, pleapcă, preatcă / Pl: plătci / E: bg платка] Parte de sus a unei cămăși bărbătești, a unei bluze, a unei rochii etc., croită separat și de care se prinde gulerul.

pleapcă sf vz platcă¹

preapcă sf vz pretcă

preașcă sf vz pretcă

preatcă¹ sf vz platcă¹

preatcă² sf vz pretcă

precii sfp vz pretcă

preotcă sf vz pretcă

pretcă sf [At: I. IONESCU, M. 379 / V: (reg) ~eapcă, ~eașcă, ~eat~, ~ecii, ~eot~, ~eut~, prit~, treapcă, trepcă, trepță, tripcă / Pl: ~tce, ~tci / E: bg притка, srb pritka] 1 (Mpl) Fiecare dintre bețișoarele așezate în formă de cruce care susțin fagurii în interiorul stupului Si: (reg) palțău (1), primbluță. 2 (Reg) Urdiniș al stupului. 3 (Pan; pop) Fiecare dintre bețele înfipte în drugii de lemn ai căruței, care servesc la alcătuirea corlatei. 4 (Reg; pan; îf pritcă) Fuscel la o scară de lemn. 5 (Reg; pan; îf trepță) Balustradă la scară. 6 (Trs; pan; îf preașcă) Fiecare dintre bucățile de lemn care se prind pe căpriorii casei pentru a le mări rezistența sau care se fixează pe pereții de lemn pentru a fixa lutul sau tencuiala. 7 (Reg; îe) L-o da el dracu-n preatcă O va păți el o dată și o dată. 8 (Reg; îe) A trece peste preatcă A depăși orice măsură. 9 (Reg) Parte a viorii nedefinită mai îndeaproape.

preutcă sf vz pretcă

pritcă sf vz pretcă

treapcă¹ sf vz pretcă

trepcă sf vz pretcă

trepță sf vz pretcă

tripcă sf vz pretcă

URDINIȘ (pl. -ișuri, -ișe) sn. 🐙 Gaura din stup pe unde ies și intră albinele (👉 🖼 4674): Harap-alb... găsește un buștihan putregăios, îl scobește cu ce poate și-l face ~ (CRG.) [urdina].

PRETCĂ, pretce, s. f. (Reg.) Fiecare dintre bețișoarele care susțin fagurii, în interiorul stupului. [Var.: preatcă s. f.] – Din scr. pritka.

PLATCĂ³, plătei, s. f. Partea de sus a unei cămăși bărbătești (uneori și a unei rochii) croită separat, de care se prinde de obicei gulerul.

PREATCĂ, pretce și pretci, s. f. (Regional) 1. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre bețișoarele așezate cruciș înăuntrul unui stup, în două sau mai multe rînduri, pe care albinele își clădesc fagurii. ◊ Expr. A trece peste preatcă = a depăși limita. 2. Gaura stupului pe unde intră și ies albinele; urdiniș.

PRETCĂ, pretce, s. f. Fiecare dintre bețișoarele dinăuntrul stupului pe care albinele își clădesc fagurii.

PLATCĂ plătci f. Fâșie îngustă de metal, croită separat, care constituie partea de sus a unor obiecte de îmbrăcăminte (de care se prinde gulerul). /<rus. platka

platcă f. bandă îndoită între gulerul, umerii și spatele cămășii. [Rus. PLATKA, petec mic].

preatcă f. V. pretce.

trepce f. pl. V. pretce.

1) plátcă f., pl. e și plătcĭ (rut. platk, cîrpă, rus. platók, gen. plátka, basma care se poartă și pe umerĭ în prejuru gîtuluĭ, dim. d. plat, ștergar; pol. platek, gen. platka, cîrpă). Bandă de pînză orĭ stofă care acopere partea de sus a peptuluĭ, umeriĭ și spatele la o cămașă orĭ la o bluză.

preátcă f., pl. etcĭ (sîrb. pritka, harag, bețișor sprijinitor, d. vsl. pritŭkŭ, inel, verigă, cataramă, d. tŭknonti, a înfige. V. potcă, poticnesc). Bețișor pe care albinele clădesc faguriĭ în stup. – Și treapcă, pl. epcĭ (est). V. preotcă.

preótcă (eo dift.) f., pl. e (slav). Ilf. Urdiniș. – CL. 1910, 4, 436 (Chir.) preútcă: aduceaŭ mereŭ la magazie, ca albinele la preutca uleĭelor. V. preatcă.

preŭtcă, V. preotcă.

treápcă, V. preatcă.

urdiníș n., pl. urĭ și e (d. a urdina, a trepăda, a umbla mult, ca acoperiș d. a acoperi. Cp. cu urcelnic). Găurica pin care albinele intră în stup. – Și ord- (Vs.). În Ilf. preotcă (eo dift.). V. captar.

platcă² (parte la îmbrăcăminte) s. f., g.-d. art. plătcii; pl. plătci

pretcă (reg.) s. f., g.-d. art. pretcei; pl. pretce

urdiniș s. n., pl. urdinișuri

platcă² (la îmbrăcăminte) s. f., g.-d. art. plătcii; pl. plătci

pretcă (reg.) s. f., g.-d. art. pretcei; pl. pretce

platcă (la haine) s. f., g.-d. art. plătcii; pl. plătci

pretcă s. f., g.-d. art. pretcei; pl. pretce

platcă, pl. plătci

platcă (plătci), s. f. – Partea de sus a unei cămăși. Sl. platŭ „bucată de pînză”, dim., cf. rus. platka, pol. platek, sb., cr. platka (Cihac, II, 261).

preatcă (pretce), s. f. – Ac, bețișor care susține fagurele în stup. – Var. pretcă. Sb. pritka < sl. pritĭkŭ (Tiktin; Conev 67). Este dubletul lui pritcă, s. f. (Banat, spiță la roată); preotcă (var. preutcă), s. f. (urdiniș); preoacă, s. f. (roi); pretcar, s. m. (sfredel).

PREÁTCĂ (PRÉTCĂ) (< scr.) s. f. Fiecare dintre bețișoarele din interiorul stupului, pe care albinele construiesc fagurii.

PLATCĂ s. (Transilv.) speteală. (~ la o cămașă.)

PRETCĂ s. v. fuscel, spiță, treaptă, urdiniș.

PLATCĂ s. (Transilv.) speteală. (~ la o cămașă.)

pretcă s. v. FUSCEL. SPIȚĂ. TREAPTĂ. URDINIȘ.