Definiția cu ID-ul 505051:
Etimologice
platcă (plătci), s. f. – Partea de sus a unei cămăși. Sl. platŭ „bucată de pînză”, dim., cf. rus. platka, pol. platek, sb., cr. platka (Cihac, II, 261).
Exemple de pronunție a termenului „platcă” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1