platcă¹ sf [At: DDRF / V: (reg) plapcă, pleapcă, preatcă / Pl: plătci / E: bg платка] Parte de sus a unei cămăși bărbătești, a unei bluze, a unei rochii etc., croită separat și de care se prinde gulerul.

PLATCĂ³, plătei, s. f. Partea de sus a unei cămăși bărbătești (uneori și a unei rochii) croită separat, de care se prinde de obicei gulerul.

PLATCĂ plătci f. Fâșie îngustă de metal, croită separat, care constituie partea de sus a unor obiecte de îmbrăcăminte (de care se prinde gulerul). /<rus. platka

platcă f. bandă îndoită între gulerul, umerii și spatele cămășii. [Rus. PLATKA, petec mic].

1) plátcă f., pl. e și plătcĭ (rut. platk, cîrpă, rus. platók, gen. plátka, basma care se poartă și pe umerĭ în prejuru gîtuluĭ, dim. d. plat, ștergar; pol. platek, gen. platka, cîrpă). Bandă de pînză orĭ stofă care acopere partea de sus a peptuluĭ, umeriĭ și spatele la o cămașă orĭ la o bluză.

plapcă sf vz platcă¹

pleapcă sf vz platcă¹

preatcă¹ sf vz platcă¹

platcă² (parte la îmbrăcăminte) s. f., g.-d. art. plătcii; pl. plătci

platcă² (la îmbrăcăminte) s. f., g.-d. art. plătcii; pl. plătci

platcă (la haine) s. f., g.-d. art. plătcii; pl. plătci

platcă, pl. plătci

PLATCĂ s. (Transilv.) speteală. (~ la o cămașă.)

PLATCĂ s. (Transilv.) speteală. (~ la o cămașă.)

platcă (plătci), s. f. – Partea de sus a unei cămăși. Sl. platŭ „bucată de pînză”, dim., cf. rus. platka, pol. platek, sb., cr. platka (Cihac, II, 261).