preatcă (pretce), s. f. – Ac, bețișor care susține fagurele în stup. – Var. pretcă. Sb. pritka < sl. pritĭkŭ (Tiktin; Conev 67). Este dubletul lui pritcă, s. f. (Banat, spiță la roată); preotcă (var. preutcă), s. f. (urdiniș); preoacă, s. f. (roi); pretcar, s. m. (sfredel).