preocupare sf [At: GHICA, S. 87 / P: pre-o~ / Pl: ~pări / E: preocupa] 1 Interes deosebit pentru ceva sau pentru cineva Si: (înv) preocupație (1). 2 (Pex) Activitate constantă într-un anumit domeniu Si: îndeletnicire, ocupație, (înv) ocupare, (înv) preocupație (2). 3 Stare de neliniște, de teamă, provocată de ceva Si: (înv) preocupație (3). 4 Ceea ce constituie un motiv de neliniște Si: (înv) preocupație (4).

PREOCUPARE, preocupări, s. f. Faptul de a preocupa; interes deosebit, grijă pentru... Am înțeles și eu totdeauna prin intelectuali, sau «cărturari», cum spuneau părinții noștri, pe acei oameni cultivați, care își caută argument vieții în preocupările nobile ale spiritului. SADOVEANU, E. 30. Fiecare își deapănă preocupările personale, ca și cum viața lor ar fi eternă. RALEA, O. 72. Preocuparea noastră de atunci, a Bălcescului și a mea, era înțelegerea cu ungurii și cu Iancu și formarea legiunii. GHICA, A. 191.

PREOCUPARE s.f. Acțiunea de a (se) preocupa și rezultatul ei; preocupație. [< preocupa].

PREOCUPARE s. f. 1. faptul de a (se) preocupa; interes deosebit, grijă pentru ceva sau cineva; (p. ext.) activitate susținută într-un anumit domeniu. 2. stare de îngrijorare, de neliniște. (< preocupa)

preocupa [At: I. GOLESCU, C / P: pre-o~ / Pzi: preocup / E: fr préoccuper] 1 vt (D. idei, sentimente etc.) A pune stăpânire pe cineva Si: a absorbi, a domina, a obseda, a stăpâni. 2 vt (Pex; d. idei, sentimente etc.) A produce o stare de încordare Si: a frământa, a îngrijora, a neliniști, a tulbura. 3 vt A reține atenția. 4 vt (Înv) A atrage de partea sa Si: a câștiga. 5 vt A deștepta interesul, în vederea unei rezolvări adecvate. 6 vr A se interesa în mod deosebit de cineva sau de ceva Si: a păsa¹, a se sinchisi. 7 vt (Spc) A deștepta interesul, curiozitatea de a pătrunde înțelesul unei probleme.

PREOCUPA, preocup, vb. I. Tranz. A interesa îndeaproape, a reține atenția în mod deosebit; p. ext. a îngrijora, a neliniști. Istoricul Bălcescu știe să dea seama de faptele trecutului cu o exactitate a trăsăturii rămasă necunoscută lui Heliade, preocupat totdeauna să găsească sub evenimentele istorice semnificația lor generală. VIANU, A. P. 29. Neîntrerupt preocupată de ființa ei, se uita la Dan cu ochi din ce în ce mai osteniți, aproape indiferenți. VLAHUȚĂ, O. AL. II 195. O vorbă, un vis, o preocupa zile întregi. EMINESCU, N. 41. ◊ (Rar, urmat de determinări introduse prin prep. «cu») Bărbații erau preocupați cu politica nouă. BOLINTINEANU, O. 416.

PREOCUPA vb. I. tr., refl. A (se) interesa (de ceva); (p. ext.) a (se) îngrijora, a (se) neliniști. [Pron. pre-o-, p. i. preocup. / < fr. préoccuper, cf. lat. praeoccupare].

PREOCUPA vb. I. tr. 1. (despre idei, probleme etc.) a stărui neîntrerupt în minte, a obseda. ◊ a îngrijora, a neliniști. 2. a face să fie în centrul atenției, a trezi interesul, curiozitatea. II. refl. a se interesa în mod deosebit de cineva sau ceva. (< fr. préoccuper, lat. praeoccupare)

A PREOCUPA preocup tranz. 1) (despre gânduri, idei, sentimente etc.) A urmări în permanență și complet; a obseda; a stăpâni. 2) A face să se preocupe. [Sil. pre-o-] /<fr. préoccuper, lat. praeoccupare

A SE PREOCUPA mă preocup intranz. A se interesa îndeaproape. [Sil. pre-o-] /<fr. préoccuper, lat. praeoccupare

preocupà v. 1. a absorbi ca totul mintea: această idee mă preocupă; 2. a preveni în favoarea cuiva; 3. a se ocupa exclusiv.

*preocúp, a -á v. tr. (lat. praeóccupo, -áre. V. ocup). Umplu de grijă saŭ de interes: această idee mă preocupă. V. refl. Îmĭ pasă, mă îngrijesc de: nu mă preocup eŭ de asemenea lucrurĭ!

*preocupațiúne f. (lat. prae-occupátio). Acțiunea de a preocupa. Starea omuluĭ gînditor, absorbit. Îngrijorare, neliniște; preocupațiunile uneĭ mame. – Și -áție și -áre.

preocupare (desp. pre-o-) s. f., g.-d. art. preocupării; pl. preocupări

preocupare (pre-o-) s. f., g.-d. art. preocupării; pl. preocupări

preocupare s. f. (sil. pre-o-); pl. preocupări

preocupare, -pări.

preocupa¹ (a ~) (a îngrijora) (desp. pre-o-) vb., ind. prez. 3 preocupă, imperf. 3 pl. preocupau; conj. prez. 3 să preocupe

+preocupa² (a se ~) (a se interesa) (desp. pre-o-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă preocup, 3 se preocupă; conj. prez. 1 sg. să mă preocup, 3 să se preocupe; imper. 2 sg. afirm. preocupă-te; ger. preocupăndu-mă

preocupa (a ~) (pre-o-) vb., ind. prez. 3 preocupă

preocupa vb. (sil. pre-o-), ind. prez. 1 sg. preocup, 3 sg. și pl. preocupă

PREOCUPĂRI LITERARE, revistă a societății „Prietenii istorie literare”, apărută lunar, la București, de la 1 ian. 1936 până în oct.-nov. 1943 (din apr.-mai 1943 sub titlul „Kalende”), sub conducerea lui Petre V. Haneș, apoi a lui Vl. Streinu. Colaboratori: Ș. Ciuculescu, E. Lovinescu, G. Călinescu, Al. Philippide, T. Vianu.

PREOCUPARE s. 1. v. grijă. 2. v. activitate.

PREOCUPARE s. 1. atenție, grijă, interes, sinchiseală, sinchisire, sinchisit, (pop.) păsare, (înv., în Ban. și Transilv.) cîștigă. (Fără nici o ~ pentru...) 2. activitate, îndeletnicire, lucru, muncă, ocupație, treabă, (livr.) travaliu, (înv.) ocupare, preocupație. (Își vede de ~ lui.)

PREOCUPA vb. 1. v. interesa. 2. v. îngriji. 3. v. căuta. 4. v. absorbi. 5. v. obseda.

PREOCUPA vb. 1. a-l interesa. (L-a ~ această problemă.) 2. a se interesa, a se îngriji, a se ocupa, a vedea. (~-te tu de asta.) 3. a căuta, a se interesa, a se ocupa. (Te rog să te ~ de treaba ta!) 4. a absorbi, a domina, a stăpîni. (Îl ~ rezolvarea unei probleme.) 5. a chinui, a frămînta, a obseda, a persecuta, a tortura, a urmări, (fig.) a roade, a tiraniza. (Îl ~ necontenit un gînd.)