2 intrări

29 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRECÁRIA s. f. (În Antichitate și în Evul Mediu, în Apusul Europei) Drept de posesiune asupra unui lot de pământ, primit în schimbul prestării unor obligații față de proprietarul funciar. [Pr.: -ri-a] – Din lat. precaria.

precaria sf [At: DER / P: ~ri-a / E: lat precaria] (În Antichitate și în Evul Mediu) Drept de posesiune asupra unui lot de pământ, primit în schimbul prestării unor obligații față de proprietarul funciar.

PRECÁRIA s. f. (În antichitate și în evul mediu, în apusul Europei) Drept de posesiune asupra unui lot de pământ, primit în schimbul prestării unor obligații față de proprietarul funciar. [Pr.: -ri-a] – Din lat. precaria.

PRECÁRIA s.f. (În antichitate și evul mediu) Drept de posesiune asupra unui lot de pământ primit în schimbul prestării unor obligații față de proprietarul funciar. [Cf. it., lat. precaria].

PRECÁRIA s. f. (ant. și evul mediu) drept de posesiune asupra unui lot de pământ primit în schimbul prestării unor obligații față de proprietarul funciar. (< lat. precaria)

PRECÁR, -Ă, precari, -e, adj. 1. Lipsit de siguranță, de trăinicie, dependent de voința cuiva sau de împrejurări imprevizibile; nesigur, nestabil. ♦ (Rar; despre un edificiu, o clădire) Lipsit de rezistență; șubred. 2. Fig. Lipsit de consistență, de profunzime, de temei, de valoare. – Din fr. précaire, it. precario.

precar, ~ă a [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~iu, ~ie / Pl: ~i, ~e / E: fr précaire, lat precarius] 1 Lipsit de siguranță, de trăinicie Si: nesigur. 2 Al cărui viitor nu poate fi asigurat. 3 Dependent de voința cuiva, de împrejurări neprevăzute etc. 4 (Pex) Nesatisfăcător. 5 (Pex) Necorespunzător. 6 (Pex) Redus. 7 (Pex) Sumar. 8 (Rar; d. construcții) Șubred. 9 (Rar) Improvizat. 10 (Rar) Lipsit de importanță, de profunzime și de sens. 11 (Jur) Provizoriu. 12 (Jur) Care deține ceva în mod provizoriu.

PRECÁR, -Ă, precari, -e, adj. (Livr.) 1. Lipsit de siguranță, de trăinicie, dependent de voința cuiva sau de împrejurări imprevizibile; nesigur, nestabil. ♦ (Rar; despre un edificiu, o clădire) Lipsit de rezistență; șubred. 2. Fig. Lipsit de consistență, de profunzime, de temei, de valoare. – Din fr. précaire, it. precario.

PRECÁR, -Ă, precari, -e, adj. (Despre situații, împrejurări, condiții de viață) Lipsit de siguranță, dependent de voința cuiva sau. de împrejurări nestatornice; nesigur. Ministrul de atunci al instrucțiunii publice l-a scos din învățămînt... Viața scriitorului a devenit cu totul precară. SADOVEANU, E. 93. Radu simte cît de precară este victoria obținută. CAMIL PETRESCU, T. II 141. ♦ (Rar, despre o construcție) Lipsit de rezistență; șubred. Ajuns la adunarea aceasta de construcții precare, de corturi vinete și de căruți cu crucea roșie pe pînze, ochii se turburau deodată. C. PETRESCU, Î. II 42. – Variantă: (învechit) precáriu, -ie (ODOBESCU, S. III 343) adj.

PRECÁRIU, -IE adj. v. precar.

PRECÁRIU, -IE adj. v. precar.

PRECÁR, -Ă adj. Care poate fi revocat, anulat; nesigur, fără bază solidă. ♦ (Rar; despre construcții) Șubred. [Var. precariu, -ie adj. / cf. fr. précaire, lat. precarius].

PRECÁR, -Ă adj. care depinde de voința cuiva sau de împrejurări neprevăzute; nesigur, instabil. ◊ lipsit de rezistență; șubred, fragil. (< fr. précaire, lat. precarius)

PRECÁR ~ă (~i, ~e) livr. 1) (despre stări de lucruri, situații etc.) Care depinde de anumite condiții nesigure; lipsit de siguranță. Sănătate ~ă. 2) (despre construcții) Care este lipsit de trăinicie; șubred. 3) fig. Care vădește lipsă de valoare. /<fr. précaire, lat. precarius

precar a. care depinde de voința altuia, ce n’are durată sigură: existență precară.

*precár, -ă adj. (lat. precarius, d. prex, precis, rugăcĭune. V. imprecațiune). Obținut pin rugăminte saŭ din mila altuĭa. Fig. Slab, expus izbirilor soarteĭ: sănătate precară. Adv. În mod precar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

precar adj. m., pl. precari; f. preca, pl. precare

precar adj. m., pl. precari; f. precară, pl. precare

precár adj. m., pl. precári; f. sg. precáră, pl. precáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRECÁR adj. 1. v. instabil. 2. v. nesigur.

PRECÁR adj. v. nerezistent, nesolid, netrainic, slab, șubred.

PRECÁRIU adj. v. provizoriu, temporar, vremelnic.

precar adj. v. NEREZISTENT. NESOLID. NETRAINIC. SLAB. ȘUBRED.

PRECAR adj. 1. instabil, nestabil. (Echilibru ~.) 2. nesigur, (fig.) șubred. (O situație ~.)

precariu adj. v. PROVIZORIU. TEMPORAR. VREMELNIC.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PRECÁRIA (cuv. lat.) s. f. (În Antichitate și în Evul Mediu timpuriu, în apusul Europei) Drept de posesiune asupra unui lot de pământ, primit în schimbul prestării unor obligații față de proprietarul funciar. ◊ P. data = formă de aservire constând în obținerea de la stăpânul feudal a unui lot de pământ în folosință de către țăranii lipsiți de pământ, pentru care aceștia plăteau rentă. ◊ P. oblata = formă de aservire prin care țăranul ceda lotul său stăpânului feudal, pentru a-și asigura protecția, primind de la acesta un lot în folosință pe viață.

Intrare: precaria
  • silabație: pre-ca-ri-a info
substantiv feminin (F162)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • precaria
  • precaria
plural
genitiv-dativ singular
  • precarii
  • precariei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: precar
precar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • precar
  • precarul
  • precaru‑
  • preca
  • precara
plural
  • precari
  • precarii
  • precare
  • precarele
genitiv-dativ singular
  • precar
  • precarului
  • precare
  • precarei
plural
  • precari
  • precarilor
  • precare
  • precarelor
vocativ singular
plural
precariu adjectiv
adjectiv (A109)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • precariu
  • precariul
  • precariu‑
  • precarie
  • precaria
plural
  • precarii
  • precariii
  • precarii
  • precariile
genitiv-dativ singular
  • precariu
  • precariului
  • precarii
  • precariei
plural
  • precarii
  • precariilor
  • precarii
  • precariilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

precariasubstantiv feminin

  • 1. (În Antichitate și în Evul Mediu, în Apusul Europei) Drept de posesiune asupra unui lot de pământ, primit în schimbul prestării unor obligații față de proprietarul funciar. DEX '09 DEX '98 DN MDN '00
etimologie:

precar, precaadjectiv

  • 1. Lipsit de siguranță, de trăinicie, dependent de voința cuiva sau de împrejurări imprevizibile. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Ministrul de atunci al instrucțiunii publice l-a scos din învățămînt... Viața scriitorului a devenit cu totul precară. SADOVEANU, E. 93. DLRLC
    • format_quote Radu simte cît de precară este victoria obținută. CAMIL PETRESCU, T. II 141. DLRLC
    • format_quote Sănătate precară. NODEX
    • 1.1. rar (Despre un edificiu, o clădire) Lipsit de rezistență. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX
      • format_quote Ajuns la adunarea aceasta de construcții precare, de corturi vinete și de căruți cu crucea roșie pe pînze, ochii se turburau deodată. C. PETRESCU, Î. II 42. DLRLC
    • diferențiere Care poate fi revocat, anulat; fără bază solidă. DN MDN '00
  • 2. figurat Lipsit de consistență, de profunzime, de temei, de valoare. DEX '09 DEX '98 NODEX
    sinonime: șubred
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.