16 definiții pentru provizoriu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROVIZÓRIU, -IE, provizorii, adj. (Adesea adverbial) Care durează sau este destinat să dureze un timp limitat, după care urmează să fie înlocuit; temporar, vremelnic, tranzitoriu. ♦ (Substantivat, n.; înv.) Provizorat. – Din lat. provisorius, fr. provisoire.

PROVIZÓRIU, -IE, provizorii, adj. (Adesea adverbial) Care durează sau este destinat să dureze un timp limitat, după care urmează să fie înlocuit; temporar, vremelnic, tranzitoriu. ♦ (Substantivat, n.; înv.) Provizorat. – Din lat. provisorius, fr. provisoire.

PROVIZÓRIU, -IE, provizorii, adj. (Și în forma provizor) Care durează numai un anumit timp; temporar, vremelnic. Astă șosea și alee este unul din suvenirile cele multe și frumoase ce ne-a lăsat generalul Kiseleff în guvernarea sa provizorie. BOLLIAC, O. 214. ◊ Guvern provizoriu = guvern chemat să conducă temporar (pînă la elaborarea unei constituții). Revoluția s-a stins în mijlocul neconsecvențelor și neînțelegerilor guvernului provizoriu. SADOVEANU, E. 50. Atunci noi am întocmit un guvern provizoriu. GHICA, A. 39. ♦ (Substantivat) Provizorat. Cît pentru ambasadă, aceasta s-a amînat pînă la încetarea provizoriului și alegerea unui cap definitiv al Germaniei. GHICA, A. 167. ♦ (Adverbial) Pe un timp oarecare, deocamdată. I-a închiriat provizor și cîteva camere în palatul său, pentru redacție. C. PETRESCU, C. V. 159. – Variantă: provizór adj. m.

PROVIZÓRIU, -IE adj. Temporar, vremelnic. ♦ Nedefinitiv. // adv. Deocamdată. [Pron. -riu, var. provizor, -ie adj. / cf. fr. provisoire, it. provvisorio].

PROVIZÓRIU, -IE I. adj. temporar, vremelnic. ◊ nedefinitiv. II. adv. deocamdată. (< lat. provisorius, fr. provisoire)

PROVIZÓRIU ~e (~i) și adverbial Care nu durează mult timp și urmează să fie înlocuit; vremelnic; temporar. /<lat. provisorius, fr. provisoire

provizoriu a. 1. dat prealabil: sentință provizorie; 2. ce se face în așteptare de altceva: instalațiune provizorie; 3. temporar: guvern provizoriu; 4. se zice de un profesor înainte de a fi căpătat numirea-i definitivă.

*provizóriŭ, -ie adj. (lat. provisorius, d. providére, -visum, a prevedea, a îngriji; fr. provisoire). Temporar, dat orĭ făcut numaĭ pe un timp pînă ce va deveni definitiv orĭ stabil, permanent: instalațiune, locuință provizorie, guvern provizoriŭ. Preliminar, prealabil: sentență, judecată provizorie. Se zice despre un profesor reușit la examin orĭ la concurs și numit cu acest titlu în ainte de a fi numit definitiv. Adv. În mod provizoriŭ, pe un timp.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

provizóriu1 [riu pron. rĭu] adj. m., f. provizórie (-ri-e); pl. m. și f. provizórii

provizóriu2 [riu pron. rĭu] s. n., art. provizóriul

provizóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. provizórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. provizórii

provizóriu s. n. [-riu pron. -riu], art. provizóriul


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROVIZÓRIU adj., adv. 1. adj. v. temporar. 2. adj. v. temporar. 3. adv. v. temporar. 4. adj. v. interimar. 5. adj. momentan, temporar, trecător, vremelnic, (înv.) momental, momentos. (E doar o măsură ~.) 6. adv. v. deocamdată.

PROVIZÓRIU s. v. provizorat.

PROVIZORIU adj., adv. 1. adj. nedefinitiv, temporar, trecător, vremelnic, (livr.) tranzitoriu, (înv.) provizoric, provizornic. (O situație ~.) 2. adj. temporar, vremelnic, (înv.) precariu, vremelnicesc. (O slujbă, o ocupație ~.) 3. adv. temporar, (înv.) vremelnicește. (Ocupa ~ demnitatea de...) 4. adj. interimar, temporar. (Comisie ~.) 5. adj. momentan, temporar, trecător, vremelnic, (înv.) momental, momentos. (E doar o măsură ~.) 6. adv. deocamdată. (~ vei locui la mine.)

Intrare: provizoriu
  • pronunție: -riu pr. -rĭu
adjectiv (A109)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • provizoriu
  • provizoriul
  • provizoriu‑
  • provizorie
  • provizoria
plural
  • provizorii
  • provizoriii
  • provizorii
  • provizoriile
genitiv-dativ singular
  • provizoriu
  • provizoriului
  • provizorii
  • provizoriei
plural
  • provizorii
  • provizoriilor
  • provizorii
  • provizoriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)