13 definiții pentru instabil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

instabil, ~ă a [At: IORGA, L. I 335 / A și: ~sta~ / Pl: ~i, ~e / E: lat instabilis, fr instable, it instabile] 1 (D. sisteme fizice, tehnice, d. obiecte) Care își modifică starea de echilibru Si: nestabil. 2 (Fig) Variabil. 3 (Chm; d. substanțe) Care reacționează rapid și are tendința de a se transforma în altă substanță.

INSTABÍL, -Ă, instabili, -e, adj. 1. (Despre sisteme fizico-chimice, tehnice, despre obiecte) Care nu prezintă stabilitate, nestabil. 2. Fig. Variabil; schimbător; nestatornic. – Din fr. instable, lat. instabilis.

INSTABÍL, -Ă, instabili, -e, adj. 1. (Despre sisteme fizico-chimice, tehnice, despre obiecte) Care nu este stabil, care nu prezintă stabilitate, nestabil. 2. Fig. Variabil; schimbător; nestatornic. – Din fr. instable, lat. instabilis.

INSTABÍL, -Ă, instabili, -e, adj. Care nu este stabil; nestatornic, schimbător. Echilibru instabil. Timp instabil. – Accentuat și: instábil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

instabíl adj. m., pl. instabíli; f. instabílă, pl. instabíle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INSTABÍL adj. 1. v. mișcător. 2. nestabil, precar. (Echilibru ~.) 3. v. neregulat. 4. v. schimbător. 5. v. inconsecvent. 6. v. fluctuant.

Instabil ≠ constant, invariabil, stabil, nevariabil, neschimbător, nelabil, statornic

INSTABÍL, -Ă adj. Nestabil; schimbător, nestatornic. [Cf. lat. instabilis].

INSTABÍL, -Ă adj. 1. (despre sisteme fizico-chimice sau tehnice) care nu prezintă stabilitate. 2. (fig.) nestatornic, schimbător. (< fr. instable, lat. instabilis)

INSTABÍL ~ă (~i, ~e) 1) Care nu este stabil; schimbător; nestabil; variabil. 2) (despre persoane) Care nu este consecvent; lipsit de consecvență (în păreri, atitudini etc.); nestabil; nestatornic; schimbător; inconsecvent; neconsecvent; inconstant. [Sil. in-sta-] /<fr. instable, lat. instabilis

*instabíl, -ă adj. (lat. in-stábilis). Fără stabilitate, nestatornic, nesigur: pace, soartă instabilă. Chim. Combinațiune instabilă, care se distruge ușor. Mec. Echilibru instabil, acela pe care un corp, scos din pozițiunea sa, îl părăsește și se pune în echilibru în altă pozițiune. Adv. În mod instabil.

INSTABIL adj. 1. mișcător, nestatornic, schimbător, variabil. (Dune ~.) 2. nestabil, precar. (Echilibru ~.) 3. neregulat, nestabil, schimbător, variabil. (Vînturi ~.) 4. capricios, inconstant, neconstant, nestabil, nestatornic, schimbăcios, schimbător, variabil, (reg.) tonatic, tonos, (fig.) năzuros, (pop. fig.) bălțat. (O vreme ~.) 5. capricios, flușturatic, fluturatic, inconsecvent, inconstant, neconsecvent, neconstant, neserios, nestabil, nestatornic, schimbăcios, schimbător, (livr.) labil. (Un om tare ~.) 6. fluctuant, schimbător, variabil, (fig.) oscilant. (Atitudine ~.)

Intrare: instabil
instabil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • instabil
  • instabilul
  • instabilu‑
  • instabi
  • instabila
plural
  • instabili
  • instabilii
  • instabile
  • instabilele
genitiv-dativ singular
  • instabil
  • instabilului
  • instabile
  • instabilei
plural
  • instabili
  • instabililor
  • instabile
  • instabilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

instabil

etimologie: