12 definiții pentru vremelnic vremealnic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VREMÉLNIC, -Ă, vremelnici, -ce, adj. De scurtă durată; temporar, trecător; instabil; efemer; vremelnicesc. ♦ Spec. Care are o viață efemeră. – Vreme + suf. -elnic.

VREMÉLNIC, -Ă, vremelnici, -ce, adj. De scurtă durată; temporar, trecător; instabil; efemer; vremelnicesc. ♦ Spec. Care are o viață efemeră. – Vreme + suf. -elnic.

vremelnic, ~ă a [At: (a. 1648) NĂSTUREL, GCR I, 131, ap. TDRG / Pl: ~ici, ~ice / E: vreme + -elnic] 1 De scurtă durată Si: efemer (3), temporar, trecător, (înv)vremelnicesc. 2 Instabil. 3 (Spc) Care are o viață efemeră (1).

VREMÉLNIC, -Ă, vremelnici, -e, adj. De scurtă durată, trecător, temporar, provizoriu; instabil; efemer. [Răzeșii] veneau pentru vechi procese, cu multă îndoială față de judecățile vremelnice. SADOVEANU, Z. C. 81. Mă uitam în toate părțile ca să fac mai de aproape cunoștință cu locul hărăzit mie de întîmplare pentru vremelnicul meu popas. HOGAȘ, M. N. 161. [Mihai-Viteazul] își schimbă hotărîrea, orînduind o comisie vremelnică de cîrmuire pentru Moldova. BĂLCESCU, O. II 286. ◊ (Adverbial) La ce dar să mai arate și Anei un vis urît, prin care trec vremelnic? VLAHUȚĂ, O. A. III 82. Luna de sub nouri ieșind ca să te vază... vremelnic sta de pază. BELDICEANU, P. 133. ♦ Care are o viață efemeră. (Substantivat; învechit, atestat în forma vremealnic) Să ne vedem ca niște vremealnici și muritori pre pămînt. ȚICHINDEAL, P. 188. – Variantă: (învechit) vremeálnic, -ă adj.

VREMÉLNIC ~că (~ci, ~ce) Care durează puțină vreme; de durată scurtă; temporar; provizoriu. /vreme + suf. ~elnic

vremelnic a. temporar. [Slav. VRIEMENÌNŬ].

vremélnic, -ă adj. (vsl. vrĭemenĭnŭ cu sufixu -ic). Temporar, pe cîtva timp. Adv. A trăit vremelnic în străinătate. – Maĭ rar și -icesc (adj.)

VREMEÁLNIC,-Ă adj. v. vremelnic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vremélnic adj. m., pl. vremélnici; f. vremélnică, pl. vremélnice

vremélnic adj. m., pl. vremélnici; f. sg. vremélnică, pl. vremélnice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VREMÉLNIC adj., adv. 1. adj. v. temporar. 2. adv. v. temporar. 3. momentan, provizoriu, v. temporar. 4. v. trecător.

VREMELNIC adj. 1. nedefinitiv, provizoriu, temporar, trecător, (livr.) tranzitoriu, (înv.) provizoric, provizornic. (O soluție ~.) 2. provizoriu, temporar, (înv.) precariu, vremelnicesc. (O slujbă, o ocupație ~.) 3. momentan, provizoriu, temporar, trecător, (înv.) momental, momentos. (E doar o măsură ~.) 4. efemer, pieritor, schimbător, temporar, trecător, (livr.) pasager, (înv.) petrecător, piericios, pierit, stricăcios, temporal, vremelnicesc, (fig.) călător, (înv. fig.) deșert. (O situație ~.)

Vremelnic ≠ etern, permanent, veșnic

Intrare: vremelnic
vremelnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vremelnic
  • vremelnicul
  • vremelnicu‑
  • vremelnică
  • vremelnica
plural
  • vremelnici
  • vremelnicii
  • vremelnice
  • vremelnicele
genitiv-dativ singular
  • vremelnic
  • vremelnicului
  • vremelnice
  • vremelnicei
plural
  • vremelnici
  • vremelnicilor
  • vremelnice
  • vremelnicelor
vocativ singular
plural
vremealnic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vremealnic
  • vremealnicul
  • vremealnicu‑
  • vremealnică
  • vremealnica
plural
  • vremealnici
  • vremealnicii
  • vremealnice
  • vremealnicele
genitiv-dativ singular
  • vremealnic
  • vremealnicului
  • vremealnice
  • vremealnicei
plural
  • vremealnici
  • vremealnicilor
  • vremealnice
  • vremealnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vremelnic vremealnic

  • exemple
    • [Răzeșii] veneau pentru vechi procese, cu multă îndoială față de judecățile vremelnice. SADOVEANU, Z. C. 81.
      surse: DLRLC
    • Mă uitam în toate părțile ca să fac mai de aproape cunoștință cu locul hărăzit mie de întîmplare pentru vremelnicul meu popas. HOGAȘ, M. N. 161.
      surse: DLRLC
    • [Mihai-Viteazul] își schimbă hotărîrea, orînduind o comisie vremelnică de cîrmuire pentru Moldova. BĂLCESCU, O. II 286.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial La ce dar să mai arate și Anei un vis urît, prin care trec vremelnic? VLAHUȚĂ, O. A. III 82.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Luna de sub nouri ieșind ca să te vază... vremelnic sta de pază. BELDICEANU, P. 133.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Vreme + sufix -elnic.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX