15 definiții pentru precar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRECÁR, -Ă, precari, -e, adj. 1. Lipsit de siguranță, de trăinicie, dependent de voința cuiva sau de împrejurări imprevizibile; nesigur, nestabil. + (Rar; despre un edificiu, o clădire) Lipsit de rezistență; șubred. 2. Fig. Lipsit de consistență, de profunzime, de temei, de valoare. – Din fr. précaire, it. precario.

PRECÁR, -Ă, precari, -e, adj. (Livr.) 1. Lipsit de siguranță, de trăinicie, dependent de voința cuiva sau de împrejurări imprevizibile; nesigur, nestabil. ♦ (Rar; despre un edificiu, o clădire) Lipsit de rezistență; șubred. 2. Fig. Lipsit de consistență, de profunzime, de temei, de valoare. – Din fr. précaire, it. precario.

PRECÁR, -Ă, precari, -e, adj. (Despre situații, împrejurări, condiții de viață) Lipsit de siguranță, dependent de voința cuiva sau. de împrejurări nestatornice; nesigur. Ministrul de atunci al instrucțiunii publice l-a scos din învățămint... Viața scriitorului a devenit cu totul precară. sadoveanu, E. 93. Radu simte cît de precară este victoria obținută. CAMIL PETRESCU, T. II 141. ♦ (Rar, despre o construcție) Lipsit de rezistență; șubred. Ajuns la adunarea aceasta de construcții precare, de corturi vinete și de căruți cu crucea roșie pe pînze, ochii se turburau deodată. C. PETRESCU, Î. II 42. – Variantă: (învechit) precáriu, -ie (ODOBESCU, S. III 343) adj.

PRECÁR, -Ă adj. Care poate fi revocat, anulat; nesigur, fără bază solidă. ♦ (Rar; despre construcții) Șubred. [Var. precariu, -ie adj. / cf. fr. précaire, lat. precarius].

PRECÁR, -Ă adj. care depinde de voința cuiva sau de împrejurări neprevăzute; nesigur, instabil. ◊ lipsit de rezistență; șubred, fragil. (< fr. précaire, lat. precarius)

PRECÁR ~ă (~i, ~e) livr. 1) (despre stări de lucruri, situații etc.) Care depinde de anumite condiții nesigure; lipsit de siguranță. Sănătate ~ă. 2) (despre construcții) Care este lipsit de trăinicie; șubred. 3) fig. Care vădește lipsă de valoare. /<fr. précaire, lat. precarius

precar a. care depinde de voința altuia, ce n’are durată sigură: existență precară.

*precár, -ă adj. (lat. precarius, d. prex, precis, rugăcĭune. V. imprecațiune). Obținut pin rugăminte saŭ din mila altuĭa. Fig. Slab, expus izbirilor soarteĭ: sănătate precară. Adv. În mod precar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

precár adj. m., pl. precári; f. precáră, pl. precáre

precár adj. m., pl. precári; f. sg. precáră, pl. precáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRECÁR adj. v. nerezistent, nesolid, netrainic, slab, șubred.

PRECÁR adj. 1. v. instabil. 2. v. nesigur.

precar adj. v. NEREZISTENT. NESOLID. NETRAINIC. SLAB. ȘUBRED.

PRECAR adj. 1. instabil, nestabil. (Echilibru ~.) 2. nesigur, (fig.) șubred. (O situație ~.)

Intrare: precar
precar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • precar
  • precarul
  • precaru‑
  • preca
  • precara
plural
  • precari
  • precarii
  • precare
  • precarele
genitiv-dativ singular
  • precar
  • precarului
  • precare
  • precarei
plural
  • precari
  • precarilor
  • precare
  • precarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)