Preacurata f. imaculata Fecioară. [Modelat după slavicul Precista].

preacuráta adj. f. (după vsl. prĭečista). Precista, Maĭca Domnuluĭ, imaculata fecĭoară. – Se scrie și prea curata și prea-curata.

preacurat, ~ă [At: CORESI, EV. 138 / S și: prea curat, prea-curat / V: (îrg) prec~ / Pl: ~ați, ~e / E: prea + curat] 1-2 sfa, a (Fecioara Maria) care este cu totul lipsit(ă) de păcate Si: imaculat, neprihănit. 3 a (Fig) Curat din punct de vedere moral. 4 a Care reflectă o stare de curățenie morală ireproșabilă. 5 a (Nob) Cu totul lipsit de murdărie.

precurat, ~ă a vz preacurat

PREACURAT, -Ă adj. (Mai ales ca epitet dat Maicii Domnului) Curat, neprihănit. Ce pumni, ce pumni, maică preacurată! De cînd sînt, n-am văzut așa pumni! CONTEMPORANUL, V_II 203. ◊ (Substantivat) Așa... vă treceți bieți bătrîni, Cu rugi la preacurata, Și plînge mama pe ceaslov, Și-n barbă plînge tata. GOGA, P. 33.

PREACURAT ~tă (~ți, ~te) rel. Care este moralmente curat. /prea + curat

!Preacurata (Maica Domnului) s. propriu f. art., g.-d. art. Preacuratei, voc. Preacurată

*Preacurata s. propriu f., g.-d. Preacuratei

Preacurata (Fecioară).

preacurat adj. m., pl. preacurați; f. preacurată, pl. preacurate

preacurat adj. m., pl. preacurați; f. preacurată, pl. preacurate

preacurat adj. → curat

PREACURATA s. art. v. Maica Domnului.

PREACURATA s. art. (BIS.) madona (art.), născătoarea (art.), preanevinovata (art.), preasfînta (art.), precista (art.), Fecioara Maria, Maica Domnului, Sfînta Fecioară, (înv.) bogorodnița (art.), preacinstita (art.).

PREACURAT adj. v. candid, cast, feciorelnic, fecioresc, inocent, neprihănit, nevinovat, pudic, virgin, virginal.

preacurat adj. v. CANDID. CAST. FECIORELNIC. FECIORESC. INOCENT. NEPRIHĂNIT. NEVINOVAT. PUDIC. VIRGIN. VIRGINAL.