FECIORELNIC, -Ă, feciorelnici, -ce, adj. (Ca) de fecioară (1), specific fecioarei; fig. neprihănit, nepătat, nevinovat, cast, fecioresc¹. – Fecioară + suf. -elnic.

feciorelnic, ~ă a, av [At: OLLĂNESCU, H. O. 399 / Pl: ~ici, ~ice / E: fecior + -elnic] 1 (Ca) de fecioară (1). 2 Specific fecioarei (1). 3 (Fig) Cast (1). 4 (Fig) Inocent.

FECIORELNIC, -Ă, feciorelnici, -ce, adj. (Ca) de fecioară (1), specific fecioarei; fig. neprihănit, nepătat, nevinovat, imaculat, curat, cast, virginal, fecioresc¹. – Fecioară + suf. -elnic.

FECIORELNIC, -Ă, feciorelnici, -e, adj. Neprihănit, nepătat, nevinovat, curat, cast, virginal. Poezia aceasta feciorelnică a baladelor noastre populare e în adevăr sublimă. RUSSO, O. 103. ◊ (Adverbial) Spre cerul proaspăt, Doi mesteacăni albi se-nalță feciorelnic. CAMIL PETRESCU, V. 117.

FECIORELNIC ~că (~ci, ~ce) și adverbial 1) Care ține de fecioare; propriu fecioarelor; virginal. 2) fig. Care este plin de nevinovăție; fără prihană; neprihănit; inocent; candid. /fecior + suf. ~elnic

fecĭorélnic, -ă adj. Fecĭoresc, virginal. Adv. Ca o fecĭoară.

feciorelnic adj. m., pl. feciorelnici; f. feciorelnică, pl. feciorelnice

feciorelnic adj. m., pl. feciorelnici; f. feciorelnică, pl. feciorelnice

feciorelnic adj. m., pl. feciorelnici; f. sg. feciorelnică, pl. feciorelnice

FECIORELNIC adj. v. inocent.

FECIORELNIC adj. candid, cast, fecioresc, inocent, neprihănit, nevinovat, pudic, virgin, virginal, (înv.) nestricat, prost, vergur, (fig.) curat, imaculat, neîntinat, nepătat, pur, serafic, (înv. fig.) neatins, preacurat. (Un surîs ~.)