2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRĂBUȘÍRE, prăbușiri, s. f. Acțiunea de a (se) prăbuși și rezultatul ei; prăbușeală. ♦ Fig. Deznădejde, deprimare; p. ext. decădere. – V. prăbuși.

PRĂBUȘÍRE, prăbușiri, s. f. Acțiunea de a (se) prăbuși și rezultatul ei; prăbușeală. ♦ Fig. Deznădejde, deprimare; p. ext. decădere. – V. prăbuși.

prăbușire sf [At: ALECSANDRI, T. 1573 / Pl: ~ri / E: prăbuși] 1 Rostogolire bruscă, cu violență, cu zgomot de la înălțime Si: năruire, prăvălire, surpare, (rar) prăbușeală. 2 (Glg) Desprindere a unei mase de roci de pe o pantă abruptă și deplasarea ei bruscă, de obicei sub acțiunea gravitației Si: surpătură. 3 (Fig) Decădere bruscă. 4 Curgere cu repeziciune a unei ape pe un loc abrupt. 5 Cădere de la înălțime a unei ape, formând o cascadă. 6 (Med) Scădere bruscă a tensiunii arteriale. 7 Îndreptare rapidă spre o anumită direcție. 8 (Îvr) Strivire. 9 (Buc) Scufundare. 10 (Fig) Faliment.

PRĂBUȘÍRE, prăbușiri, s. f. Acțiunea de a se prăbuși și rezultatul ei; cădere de la înălțime; năruire, surpare. Bozan simți o plesnitură în cap și durerea, părea alta decît aceea pe care a simțit-o în clipa prăbușirii cu podul rulant. SAHIA, N. 37. Se aude deodată o mare prăbușire de lemne între culise și vocea lui Ion strigînd: Valeu! m-am ucis! ALECSANDRI, T. 1573. ♦ Fig. Durere mare, deznădejde. Citește a doua oară [scrisoarea], pe figura lui se înscrie o mare prăbușire. BARANGA, I. 186.

PRĂBUȘÍRE ~i f. 1) A PRĂBUȘI și A SE PRĂBUȘI. 2) fig. Încetare de a mai exista; sfârșit; dispariție. 3) Rezultat nereușit al unei acțiuni; insucces; eșec. /v. a (se) prăbuși

PRĂBUȘÍ, prăbușesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A cădea sau a face să cadă brusc și cu zgomot (de la înălțime); a (se) prăvăli, a (se) nărui; a (se) surpa, a (se) dărâma. ♦ Refl. Fig. A avea o cădere psihică sau socială; a decădea. ♦ Refl. (Despre ape) A cădea de la înălțime, a curge repede pe un loc abrupt. 2. Fig. A lua sau a face să ia sfârșit, să dispară (brusc). – Din sb. probušiti.

prăbuși [At: ANON. CAR. / V: (înv) ~ăvu~ / Pzi: esc, (rar) prăbuș / E: bg пробуша (ce)] 1 vr A cădea brusc, cu violență, cu zgomot de la o înălțime oarecare rostogolindu-se, sfărâmându-se, distrugându-se, deteriorându-se, rănindu-se etc. Si: a se povârni, a se prăvăli, (reg) a se oroia. 2 vtf A face să cadă brusc, cu violență, cu zgomot de la o înălțime oarecare. 3 vtf A doborî, a trânti la pământ. 4 vtf (Fig) A decădea în mod brusc. 5 vtf (D. ape) A curge cu repeziciune pe un loc abrupt. 6 vtf (D. ape) A cădea de la înălțime, formând o cascadă Si: a se prăvăli. 7 vtf (Med; d. tensiunea arterială) A scădea brusc. 8 vtf (Rar) A se repezi spre cineva sau asupra cuiva, încercând să-l doboare. 9-10 vtr A (se) îndrepta în goană într-o anumită direcție, la vale. 11 vt (Îvr) A călca în picioare Si: a strivi, a zdrobi. 12 vr (Buc) A se scufunda. 13-14 vtr (Fig) (A lua sau) a face să ia sfârșit.

PRĂBUȘÍ, prăbușesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A cădea sau a face să cadă brusc și cu zgomot (de la înălțime); a (se) prăvăli, a (se) nărui, a (se) surpa, a (se) dărâma. ♦ Refl. Fig. A decădea. ♦ (Despre ape) A cădea de la înălțime, a curge repede pe un loc abrupt. 2. Fig. A lua sau a face să ia sfârșit, să dispară (brusc). – Din scr. probušiti.

PRĂBUȘÍ, prăbușesc, vb. IV. Refl. A cădea brusc (și cu zgomot) de la o înălțime (relativ) mare (de obicei sfărîmîndu-se, distrugîndu-se); a se nărui, a se surpa. Mama devine palidă, gata să se prăbușească. SAHIA, N. 53. Și ei se luptă-n flăcări, s-azvîrl, se-neacă-n fum, Iar brazii cad pe dînșii aprinși, se prăbușește în capul lor tot codrul, dar nimeni nu gîndește La fugă. COȘBUC, P. I 158. ◊ Fig. Ceva se prăbuși, parcă, în inima mea și, în o clipă, mi se păru că am trăit o viață întreagă. HOGAȘ, M. N. 25. Cînd răsufla, aerul i se prăbușea în plămîni ca ceva tare și rece... ș-atunci îl apuca o tuse seacă, ce-i sfărîma pieptul. VLAHUȚĂ, O. A. I 104. ♦ Tranz. A face să cadă, a doborî. Străbat singur pădurea. O vijelie grea A prăbușit un uriaș stejar în calea mea. BENIUC, V. 20. ♦ (Despre ape) A se prăvăli de la înălțime, a curge pe un loc abrupt. Înăuntrul unor prăpăstii adinei., într-o lume masivă și grea de piatră, o șuviță de apă se prăbușește de pe stînci. BOGZA, C. O. 95. [Rinul] din nălțime în fund se prăbușește C-un muget lung, sălbatic, grozav, răsunător. ALECSANDRI, O. 204.

A SE PRĂBUȘÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre obiecte masive) A cădea brusc (și cu zgomot) de la înălțime sfărâmându-se. 2) (despre guverne sau regimuri reacționare) A cădea de la putere (fiind depășit de evenimente). 3) (despre ființe) A cădea sau a se lăsa cu toată greutatea corpului; a se trânti. 4) (despre ape) A curge cu repeziciune de pe un loc abrupt (formând o cascadă); a se prăvăli. 5) fig. (despre planuri, speranțe, vise etc.) A se risipi până la dispariția completă; a înceta să mai existe; a se spulbera. 6) fig. A cădea într-o stare inferioară celei precedente; a regresa; a decădea. /<bulg. probusa(se)

A PRĂBUȘÍ ~ésc tranz. A face să se prăbușească. /<bulg. probusa(se)

prăbușì v. 1. a sucomba: greu se prăbușește c’un gemet de pe cal AL.; 2. a se surpa, a cădea în ruine: oricare înălțime sub cer se prăbușește AL. [V. busì].

prăbușésc v. tr. (sîrb. pro-bušiti, bg. pro-bušam, găuresc. V. bușesc). Mă surp, mă năruĭ, mă dărîm: pămîntu, zidu s’a prăbușit de ploaĭe. Cad cu greutate, mă arunc cu greutatea corpuluĭ: elefantu se prăbuși în groapă, sergentu luă steagu și se prăbuși în șanț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prăbușíre s. f., g.-d. art. prăbușírii; pl. prăbușíri

prăbușíre s. f., g.-d. art. prăbușírii; pl. prăbușíri

prăbușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăbușésc, imperf. 3 sg. prăbușeá; conj. prez. 3 să prăbușeáscă

prăbușí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăbușésc, imperf. 3 sg. prăbușeá; conj. prez. 3 sg. și pl. prăbușeáscă

prăbuși (conj. prăbușească)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRĂBUȘÍRE s. 1. cădere, dărăpănare, dărâmare, dărâmat, năruire, năruit, prăvălire, risipire, surpare, surpat, (rar) prăbușeală, (înv.) risipă. (~ unei case vechi.) 2. scufundare, surpare. (~ pământului.) 3. v. cădere. 4. prăvălire, rostogolire, (rar) rostogolit. (~ cuiva în prăpastie.) 5. v. doborâre. 6. (ASTRON.) prăbușire gravitațională = colaps gravitațional.

PRĂBUȘIRE s. 1. cădere, dărăpănare, dărîmare, dărîmat, năruire, năruit, prăvălire, risipire, surpare, surpat, (rar) prăbușeală, (înv.) risipă. (~ unei case.) 2. scufundare, surpare. (~ pămîntului.) 3. cădere, dărîmare, năruire, picare, prăvălire, răsturnare. (~ cuiva la pămînt în urma loviturii primite.) 4. prăvălire, rostogolire, (rar) rostogolit. (~ cuiva în prăpastie.) 5. culcare, dărîmare, doborîre, lungire, prăvălire, răsturnare, trîntire, (înv.) răsturnătură. (~ cuiva la pămînt cu o lovitură.)

arată toate definițiile

Intrare: prăbușire
prăbușire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prăbușire
  • prăbușirea
plural
  • prăbușiri
  • prăbușirile
genitiv-dativ singular
  • prăbușiri
  • prăbușirii
plural
  • prăbușiri
  • prăbușirilor
vocativ singular
plural
Intrare: prăbuși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prăbuși
  • prăbușire
  • prăbușit
  • prăbușitu‑
  • prăbușind
  • prăbușindu‑
singular plural
  • prăbușește
  • prăbușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prăbușesc
(să)
  • prăbușesc
  • prăbușeam
  • prăbușii
  • prăbușisem
a II-a (tu)
  • prăbușești
(să)
  • prăbușești
  • prăbușeai
  • prăbușiși
  • prăbușiseși
a III-a (el, ea)
  • prăbușește
(să)
  • prăbușească
  • prăbușea
  • prăbuși
  • prăbușise
plural I (noi)
  • prăbușim
(să)
  • prăbușim
  • prăbușeam
  • prăbușirăm
  • prăbușiserăm
  • prăbușisem
a II-a (voi)
  • prăbușiți
(să)
  • prăbușiți
  • prăbușeați
  • prăbușirăți
  • prăbușiserăți
  • prăbușiseți
a III-a (ei, ele)
  • prăbușesc
(să)
  • prăbușească
  • prăbușeau
  • prăbuși
  • prăbușiseră
prăvuși
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)