12 definiții pentru deprimare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

deprimare sf [At: VLAHUȚĂ, D. 18 / Pl: ~mări / E: deprima] 1 Mâhnire. 2 Descurajare. 3 Depresiune (3).

DEPRIMÁRE, deprimări, s. f. Starea unei persoane descurajate; depresie (II), descurajare, mâhnire. – V. deprima.

DEPRIMÁRE, deprimări, s. f. Stare a celui descurajat; depresiune (II), descurajare, mâhnire. – V. deprima.

DEPRIMÁRE, deprimări, s. f. Starea celui deprimat; depresiune, descurajare, mîhnire. Starea asta a lui, de descurajare și deprimare morală, căuta... să se formuleze în fraze cumpănite. VLAHUȚĂ, O. A. III 13.

DEPRIMÁRE s.f. Depresiune, mâhnire, descurajare. [< deprima].

DEPRIMÁRE s. f. depresiune (4), descurajare, dezolare. (< deprima)

deprimare f. înfundare, apăsare (și fig.): o deprimare morală.

*deprimáre f. Depresiune. Descurajare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deprimáre (de-pri-) s. f., g.-d. art. deprimắrii; pl. deprimắri

deprimáre s. f. (sil. -pri-), g.-d. art. deprimării; pl. deprimări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEPRIMÁRE s. v. descurajare.

DEPRIMARE s. demoralizare, depresiune, descurajare, (livr.) marasm, (înv.) demoralizație, (fig.) demobilizare. (Stare de ~.)

Intrare: deprimare
deprimare substantiv feminin
  • silabație: -pri-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deprimare
  • deprimarea
plural
  • deprimări
  • deprimările
genitiv-dativ singular
  • deprimări
  • deprimării
plural
  • deprimări
  • deprimărilor
vocativ singular
plural