3 intrări

school Articole pe această temă:

53 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÓSTĂ s. f. v. poștă1.

PÓSTĂ s. f. (arhit.) ornament sculptat dintr-un lanț de spirale. (< fr. postes)

POSTÁ, postez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) așeza, a (se) instala, a (se) plasa undeva pentru a supraveghea, a urmări, a păzi. – Din fr. poster.

POȘTĂ1, poște, s. f. I. 1. Instituție publică care asigură transportul și distribuirea corespondenței, a coletelor etc.; local în care se află această instituție. ◊ Loc. adj. De poștă = poștal. 2. Transport de corespondență; corespondență. ◊ Poșta redacției = rubrică într-un periodic, în care se publică răspunsuri la scrisorile și la întrebările cititorilor. ◊ Expr. Cu prima poștă sau cu poșta viitoare (sau următoare) = cu prima corespondență care urmează să vină sau să plece. (Fam.) A duce (sau a purta, a umbla cu) poșta = a colporta știri, zvonuri etc.; a bârfi. ♦ Factor poștal. 3. Serviciu de transport pentru călători (și corespondență), cu diligență, folosit înainte de introducerea căilor ferate; vehicul folosit de acest serviciu; diligență, poștalion. ♦ Loc special amenajat pe parcursul unui drum, unde se găseau vehicule de transport în comun și cai de schimb. ◊ Cal de poștă = cal folosit doar la transportul cu poștalionul sau călare. ◊ Expr. A fi sau a ajunge cal de poștă = a fi foarte solicitat, a alerga mult. 4. Unitate de măsură a distanțelor folosită în trecut, egală cu aproximativ 20 km; p. gener. (fam.) distanță (mare) nedeterminată. ◊ Expr. (Cale) de-o poștă = distanță (relativ) mare. II. (Pop.) Bucată de hârtie unsă cu grăsime, care se lipește de talpa unui om adormit și care apoi se aprinde pentru a-l speria. Poșta merge = numele unui joc de copii. III. Echipă de hamali pentru încărcarea vapoarelor acostate la chei. [Var.: (înv.) póstă, (reg.) póștie s. f.] – Din rus. počta.

posta vtr [At: BARIȚIU, P. A. II, 145 / Pzi: ~tez / E: fr poster] 1-2 A (se) plasa într-un anumit loc, cu scopul de a supraveghea, de a observa, de a urmări, de (a) păzi.

poștă1 sf [At: (a. 1790) IORGA, S. D. VIII, 110 / V: (îrg) postie[1] (înv) pocită, postă / Pl: ~te, (rar) ~ti / E: rs почта, ger Post, mg posta, fr poste] 1 (Înv) Serviciu de transport pentru călători și corespondență, folosit mai ales înainte de introducerea căilor ferate Si: (îrg) olac. 2 Instituție publică specializată în transportul și distribuirea corespondenței, a coletelor etc. 3 Clădire, sediu al poștei (2). 4-6 (Îla) De ~ Poștal (1-3). 7 (Înv; îs) Căruță de ~ Poștalion (2), mai ales pentru corespondență. 8 (Înv; spc) Loc special amenajat pe parcursul unui drum, unde se găseau vehicule de transport în comun și cai de schimb și unde se putea asigura odihna călătorilor. 9 Unitate de măsură de lungime din trecut care a variat în timp și după regiuni între cca 10 și cca 22 de km. 10 (Pgn) Distanță foarte mare. 11-12 (Îlav) (Cale) de-o ~ sau de la o ~ (De) la o distanță relativ mare. 13-14 (Îal) (De sau) până departe. 15 (Înv) Poștalion (2). 16 (Reg; îe) A se duce cu ~ta nemțească A merge pe jos. 17 (Îs) Cal de ~ Cal destinat exclusiv serviciului de transport cu poștalionul sau călare și schimbat la fiecare popas. 18-19 (Înv; îlav) În cai de ~ Cu ajutorul poștalionului sau cu ajutorul cailor schimbați la fiecare popas. 20-21 (D. oameni; îe) A fi (sau a ajunge etc.) cal de ~ (A fi sau) a ajunge să fie extrem de solicitat, de hărțuit cu treburi mărunte. 22 (îae) A fi obligat să alerge mereu într-o parte și în alta pentru treburi mărunte. 23 Transport de corespondență primită sau expediată în aceeași zi sau într-o perioadă dată. 24 Corespondență. 25 (Pex) Veste. 26 (Reg; îe) A tăia ~ta cuiva A împiedica pe cineva de la o acțiune începută ori plănuită. 27 (Îs) ~ta redacției Rubrică în paginile unei reviste sau ziar, în care se publică răspunsurile la întrebările cititorilor ori se fac aprecieri asupra valorii producției literare trimise de aceștia spre publicare. 28 (Înv) Crainic. 29 Ștafetă. 30 (Fig) Persoană care umblă cu minciuni. 31 (Pex; fig) Intrigă. 32 (Pex; fig) Minciună. 33 (Îe) A umbla cu ~ta sau a aduce (ori a purta) ~ta A face public un secret. 34 (Îae) A răspândi zvonuri, știri, păreri de la o persoană la alta. 35 (Îae) A face intrigi. 36 (Îlav) Cu prima ~ sau cu ~ta următoare (sau viitoare) Cu prima corespondență care urmează să vină sau să plece. 37 Poștaș (2). 38 (Pan; îc) ~ta merge Joc de copii în care jucătorii se așează alături și se lovesc succesiv unul pe altul spunând „poșta merge”. 39 Echipă de hamali zilieri folosită la încărcarea vapoarelor acostate la chei. 40 (Mpl) Bucată de hârtie ori frunză unsă cu grăsime sau cu rășină, care se pune pe talpa ori între degetele picioarelor unui om adormit și care se aprinde pentru a-l speria.

  1. Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: poștie LauraGellner

poștă2 sf [At: CIHAC, GL. / V: (reg) ~tie / Pl: ~te / E: mg posta] (Reg) Poș2 (1).

poștă3 sf [At: COMAN, GL. / Pl: ~te / E: ger Pfosten] (Reg) 1 Scândură groasă. 2 Ramă de lemn a ușii. 3 Buștean mai lung din corpul unei plute, de care se leagă cu sârmă pluta care urmează.

poștă4 sf [At: ARVINTE, TERM. 162 / Pl: ~te / E: ger Posten „santinelă”] (Reg) Persoană care supraveghează de pe marginea ulucului desfășurarea muncii de transportare a lemnului tăiat.

poștie1[1] sf vz poștă1

  1. În definiția principală, varianta de față are forma: postie LauraGellner

POSTÁ, postez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) așeza, a (se) instala, a (se) plasa într-un anumit loc, cu scopul de a supraveghea, de a urmări, de a păzi. – Din fr. poster.

PÓȘTĂ1, poște, s. f. I. 1. Instituție publică care asigură primirea, transportul și distribuirea scrisorilor, a telegramelor, a mandatelor poștale și a coletelor; local în care se află această instituție. ◊ Loc. adj. De poștă = poștal. 2. Corespondența primită, expediată sau distribuită în aceeași zi sau într-o perioadă dată. ◊ Poșta redacției = rubrică într-o revistă sau într-un ziar, în care se publică răspunsuri la scrisorile și la întrebările cititorilor. ◊ Expr. Cu prima poștă sau cu poșta viitoare (sau următoare) = cu prima corespondență care urmează să vină sau să plece. (Fam.) A duce (sau a purta, a umbla cu) poșta = a colporta știri, aprecieri, păreri, zvonuri de la o persoană la altă, a umbla cu vorbe, a face intrigi. ♦ Factor poștal. 3. Serviciu de transport pentru călători (și corespondență), cu diligența, folosit înainte de introducerea căilor ferate; vehicul folosit de acest serviciu; diligență, poștalion. ♦ Loc de popas, han așezat pe parcursul unui drum, unde călătorii care foloseau poșta1 (3) găseau vehicule de transport în comun sau cai de schimb. ◊ Cal de poștă = cal destinat exclusiv serviciului de transport. ◊ Expr. A fi sau a ajunge cal de poștă = a fi foarte solicitat, a alerga de colo până colo. 4. Unitate de măsură a distanțelor folosită în trecut, egală cu aproximativ 20 km; p. gener. (fam.) distanță (mare) nedeterminată. ◊ Expr. (Cale) de-o poștă = distanță (relativ) mare. II. (Pop.) Bucată de hârtie unsă cu grăsime, care se lipește de talpa unui om adormit și care apoi se aprinde pentru a-l speria. ◊ Poșta merge = numele unui joc de copii. III. Echipă de hamali pentru încărcarea vapoarelor acostate la chei. [Var.: (înv.) póstă, (reg.) póștie s. f.] – Din rus. počtă.

POSTÁ, postez, vb. I. Tranz. A pune pe cineva să stea într-un anumit loc, cu scopul de a supraveghea, de a urmări, de a păzi ceva. Patru soldați cu armele-ncărcate fură postați la ferestruia ușii din față, cu ordin serios de a trage în oricine se va mișca. VLAHUȚĂ, O. A. 161. Comisarul postează pe sergenți, pitulați în dosul cocioabei. CARAGIALE, O. I 341. ◊ Refl. Desigur a aflat că am fost plecată și încă nu știe că am revenit. Cînd va ști, se va posta iarăși. C. PETRESCU, Î. II 229.

PÓȘTĂ, poște, s. f. I. 1. Instituție publică care efectuează transportul și distribuirea scrisorilor, telegramelor, mandatelor poștale și coletelor; (concretizat) localul în care se află această instituție. O să-i cumpăr o pereche de ghete și o să i le trimitem cu poșta. STANCU, D. 175. Din sus, dinspre poștă, s-auzi deodată un pas greoi, cadențat. Petrache Hulubi, factorul, pornise la împărțirea corespondenței în oraș. BART, E. 20. 2. (Cu sens colectiv) Corespondență expediată, primită sau distribuită în aceeași zi. Probabil că [autobusul] nu avea de ce să oprească. N-or fi fost călători. N-o fi avut poștă. SEBASTIAN T. 24. Prin urmare d-abia cu poșta viitoare, la 26, ți-o voi trimite. BĂLCESCU, la GHICA, A. 507. Cu prima poștă (cu poșta viitoare sau următoare) – cu prima corespondență care urmează să plece. (în forma învechită postă) Surorilor și lui Alecu voi răspunde cu posta viitoare. KOGĂLNICEANU, S. 223. Vagon de poștă = vagon de cale ferată cu care se transportă corespondența. Oamenii de la vagonul de poștă... scoteau capul și întrebau ce se petrece. DUMITRIU, N. 98. Poșta redacției = rubrică într-o revistă sau într-un ziar, în care se publică răspunsuri la corespondența trimisă de cititori. ◊ Fig. (Rar) Poșta satului = poreclă dată unei persoane care răspîndește vorbe, bîrfeli, face intrigi. ◊ Expr. A duce (a purta sau a umbla cu) poșta = a purta vorbe mincinoase, a face intrigi. O cam bănuiau... că umblă cu poșta de la o casă la alta. SADOVEANU, la TDRG. 3. Curier poștal, poștaș.Echipă de muncitori pentru încărcarea vapoarelor acostate la chei. Poștele se întocmeau cu mare greutate, alegîndu-se pe grupe: hamalii, lopătații, stivatorii, ipistații. BART, E. 289. 4. Serviciu de transport pentru călători și corespondență, folosit înainte de introducerea căilor ferate. Aicea la noi, măria-ta, nu-i ca-n țara acestui avă franțuz: să ai pe drum împărătesc piatră bătută cu ciocanul și poștă rînduită, și toate ca-n palmă. SADOVEANU, Z. C. 40. Era și poștă organizată de la București pe la Curtea de Argeș și către Rîmnic. CAMIL PETRESCU, O. I 327. Poștele în Moldova sînt în stare mai puțin proastă ca în Valahia. Cu toate acestea, două poște aproape de Iași le găsirăm înapoiate cu totul. BOLINTINEANU, O. 275. ♦ Vehicul folosit de către acest serviciu. Călătoreau într-o caleașcă cu cai de poștă. CAMIL PETRESCU, O. II 18. Poșta pleacă în toate zilele în ținutul Austrii, și iar în toate zilele alta vine. GOLESCU, Î. 109. Trăsura poștei sau trăsură (ori căruță) de poștă = vehicul pentru transportul în comun, folosit de serviciul descris mai sus; poștalion, diligență. Nu-i da mîna să vie cu trăsura poștei, căci avea totdeauna cîte ceva de adus și dacă luai pe seama ta caii, ca să te ducă cu poștalionul tău încărcat, costa scump. CAMIL PETRESCU, O. I 327. (În forma postă) Se sui într-o căruță de postă și, ajungînd la Iași, trase la cel mai bun birt unde nămi cele mai frumoase odăi. NEGRUZZI, S. I 84. Cal de poștă = cal utilizat la căruțele de poștă. Of! mări, frate, De ai păcate, Cu cai de poștă să te pornești. ALECSANDRI, T. I 114. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge) cal de poștă v. cal. ♦ Loc de popas, stație, han pe parcursul unui drum, unde călătorii găseau vehicule de transport în comun și cai de schimb. Ceilalți au mas la poșta de la Oncești. La TDRG. S-aduci vro patru surugii de la poștă șt să le poruncești ca să ureze... cu harapnicele pe spinarea lui. ALECSANDRI, T. 12. 5. (În trecut) Distanță între două stații de schimb al cailor, avînd aproximativ 20 de km; (astăzi) distanță nedeterminată (de obicei mare). De la Rîureni pînă la gura Luncavățului e o poștă. GALACTION, O. I 264. Caii călcau pînă la două poște pe zi. CAMIL PETRESCU, O. I 543. O cale scurtă, de 2 poște, de la Fălticeni la Neamț, nu se potrivește c-o întindere de șese poște lungi și obositoare, de la Iași pînă la Neamț. CREANGĂ, A. 117. ◊ Expr. (Cale) de-o poștă = (de) la o distanță (relativ) mare. În fundul grajdului era o gloabă de cal roșu, dar numai pielea pe oase de gras; de-o poștă-i vedeai coastele. RETEGANUL, P. IU 54. Un gelos amiroase amorez ații... de-o poștă de departe. ALECSANDRI, O. P. 25. II. (De obicei la pl.) Bucăți de hîrtie unse cu grăsime, care se lipesc pe talpa unui om adormit și se aprind pentru a-l speria și a stîrni hazul celorlalți. Pîndim cînd erau ceilalți duși de-acasă și ne apucăm de făcut poște, ca s-avem pe mai multă vreme. CREANGĂ, A. 101. – Variante: (I, învechit) póstă, (regional) póștie, poștii (DELAVRANCEA, S. 11, CARAGIALE, O. I 173), s. f.

arată toate definițiile

Intrare: postă (arhit.)
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • postă
  • posta
plural
  • poste
  • postele
genitiv-dativ singular
  • poste
  • postei
plural
  • poste
  • postelor
vocativ singular
plural
Intrare: posta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • posta
  • postare
  • postat
  • postatu‑
  • postând
  • postându‑
singular plural
  • postea
  • postați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • postez
(să)
  • postez
  • postam
  • postai
  • postasem
a II-a (tu)
  • postezi
(să)
  • postezi
  • postai
  • postași
  • postaseși
a III-a (el, ea)
  • postea
(să)
  • posteze
  • posta
  • postă
  • postase
plural I (noi)
  • postăm
(să)
  • postăm
  • postam
  • postarăm
  • postaserăm
  • postasem
a II-a (voi)
  • postați
(să)
  • postați
  • postați
  • postarăți
  • postaserăți
  • postaseți
a III-a (ei, ele)
  • postea
(să)
  • posteze
  • postau
  • posta
  • postaseră
Intrare: poștă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poștă
  • poșta
plural
  • poște
  • poștele
genitiv-dativ singular
  • poște
  • poștei
plural
  • poște
  • poștelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poștie
  • poștia
plural
  • poștii
  • poștiile
genitiv-dativ singular
  • poștii
  • poștiei
plural
  • poștii
  • poștiilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • postă
  • posta
plural
  • poste
  • postele
genitiv-dativ singular
  • poste
  • postei
plural
  • poste
  • postelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

postă (arhit.)

etimologie:

posta

  • 1. A (se) așeza, a (se) instala, a (se) plasa undeva pentru a supraveghea, a urmări, a păzi.
    exemple
    • Patru soldați cu armele-ncărcate fură postați la ferestruia ușii din față, cu ordin serios de a trage în oricine se va mișca. VLAHUȚĂ, O. A. 161.
      surse: DLRLC
    • Comisarul postează pe sergenți, pitulați în dosul cocioabei. CARAGIALE, O. I 341.
      surse: DLRLC
    • Desigur a aflat că am fost plecată și încă nu știe că am revenit. Cînd va ști, se va posta iarăși. C. PETRESCU, Î. II 229.
      surse: DLRLC

etimologie:

poștă poștie postă

  • 1. Instituție publică care asigură transportul și distribuirea corespondenței, a coletelor etc.; local în care se află această instituție.
    surse: DEX '09 DLRLC MDN '00 attach_file 2 exemple
    exemple
    • O să-i cumpăr o pereche de ghete și o să i le trimitem cu poșta. STANCU, D. 175.
      surse: DLRLC
    • Din sus, dinspre poștă, s-auzi deodată un pas greoi, cadențat. Petrache Hulubi, factorul, pornise la împărțirea corespondenței în oraș. BART, E. 20.
      surse: DLRLC
  • 2. Transport de corespondență.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: corespondență attach_file 2 exemple
    exemple
    • Probabil că [autobuzul] nu avea de ce să oprească. N-or fi fost călători. N-o fi avut poștă. SEBASTIAN T. 24.
      surse: DLRLC
    • Prin urmare d-abia cu poșta viitoare, la 26, ți-o voi trimite. BĂLCESCU, la GHICA, A. 507.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Poșta redacției = rubrică într-un periodic, în care se publică răspunsuri la scrisorile și la întrebările cititorilor.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX
    • 2.2. expresie Cu prima poștă sau cu poșta viitoare (sau următoare) = cu prima corespondență care urmează să vină sau să plece.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Surorilor și lui Alecu voi răspunde cu posta viitoare. KOGĂLNICEANU, S. 223.
        surse: DLRLC
    • 2.3. Vagon de poștă = vagon de cale ferată cu care se transportă corespondența.
      exemple
      • Oamenii de la vagonul de poștă... scoteau capul și întrebau ce se petrece. DUMITRIU, N. 98.
        surse: DLRLC
    • 2.4. figurat rar Poșta satului = poreclă dată unei persoane care răspândește vorbe, bârfeli, face intrigi.
      surse: DLRLC NODEX
    • 2.5. expresie familiar A duce (sau a purta, a umbla cu) poșta = a colporta știri, zvonuri etc.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: bârfi attach_file un exemplu
      exemple
      • O cam bănuiau... că umblă cu poșta de la o casă la alta. SADOVEANU, la TDRG.
        surse: DLRLC
      • 2.6.1. Echipă de muncitori pentru încărcarea vapoarelor acostate la chei.
        exemple
        • Poștele se întocmeau cu mare greutate, alegîndu-se pe grupe: hamalii, lopătații, stivatorii, ipistații. BART, E. 289.
          surse: DLRLC
  • 3. Serviciu de transport pentru călători (și corespondență), cu diligență, folosit înainte de introducerea căilor ferate; vehicul folosit de acest serviciu.
    exemple
    • Aicea la noi, măria-ta, nu-i ca-n țara acestui avă franțuz: să ai pe drum împărătesc piatră bătută cu ciocanul și poștă rînduită, și toate ca-n palmă. SADOVEANU, Z. C. 40.
      surse: DLRLC
    • Era și poștă organizată de la București pe la Curtea de Argeș și către Rîmnic. CAMIL PETRESCU, O. I 327.
      surse: DLRLC
    • Poștele în Moldova sînt în stare mai puțin proastă ca în Valahia. Cu toate acestea, două poște aproape de Iași le găsirăm înapoiate cu totul. BOLINTINEANU, O. 275.
      surse: DLRLC
    • Călătoreau într-o caleașcă cu cai de poștă. CAMIL PETRESCU, O. II 18.
      surse: DLRLC
    • Poșta pleacă în toate zilele în ținutul Austrii, și iar în toate zilele alta vine. GOLESCU, Î. 109.
      surse: DLRLC
    • 3.1. Trăsura poștei sau trăsură (ori căruță) de poștă = vehicul pentru transportul în comun, folosit de serviciul descris mai sus.
      exemple
      • Nu-i da mîna să vie cu trăsura poștei, căci avea totdeauna cîte ceva de adus și dacă luai pe seama ta caii, ca să te ducă cu poștalionul tău încărcat, costa scump. CAMIL PETRESCU, O. I 327.
        surse: DLRLC
      • Se sui într-o căruță de postă și, ajungînd la Iași, trase la cel mai bun birt unde nămi cele mai frumoase odăi. NEGRUZZI, S. I 84.
        surse: DLRLC
    • 3.2. Loc special amenajat pe parcursul unui drum, unde se găseau vehicule de transport în comun și cai de schimb.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Ceilalți au mas la poșta de la Oncești. La TDRG.
        surse: DLRLC
      • S-aduci vro patru surugii de la poștă și să le poruncești ca să ureze... cu harapnicele pe spinarea lui. ALECSANDRI, T. 12.
        surse: DLRLC
      • diferențiere Loc special amenajat unde făceau popas drumeții care călătoreau cu poștalionul.
        surse: NODEX
    • 3.3. Cal de poștă = cal folosit doar la transportul cu poștalionul sau călare.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX attach_file un exemplu
      exemple
      • Of! mări, frate, De ai păcate, Cu cai de poștă să te pornești. ALECSANDRI, T. I 114.
        surse: DLRLC
    • 3.4. expresie A fi sau a ajunge cal de poștă = a fi foarte solicitat, a alerga mult.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX
  • 4. Unitate de măsură a distanțelor folosită în trecut, egală cu aproximativ 20 km.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: conac attach_file 3 exemple
    exemple
    • De la Rîureni pînă la gura Luncavățului e o poștă. GALACTION, O. I 264.
      surse: DLRLC
    • Caii călcau pînă la două poște pe zi. CAMIL PETRESCU, O. I 543.
      surse: DLRLC
    • O cale scurtă, de 2 poște, de la Fălticeni la Neamț, nu se potrivește c-o întindere de șese poște lungi și obositoare, de la Iași pînă la Neamț. CREANGĂ, A. 117.
      surse: DLRLC
    • 4.1. prin generalizare familiar Distanță (mare) nedeterminată.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 4.2. expresie (Cale) de-o poștă = distanță (relativ) mare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 2 exemple
      exemple
      • În fundul grajdului era o gloabă de cal roșu, dar numai pielea pe oase de gras; de-o poștă-i vedeai coastele. RETEGANUL, P. IU 54.
        surse: DLRLC
      • Un gelos amiroase amorezații... de-o poștă de departe. ALECSANDRI, O. P. 25.
        surse: DLRLC
  • 5. popular Bucată de hârtie unsă cu grăsime, care se lipește de talpa unui om adormit și care apoi se aprinde pentru a-l speria.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Pîndim cînd erau ceilalți duși de-acasă și ne apucăm de făcut poște, ca s-avem pe mai multă vreme. CREANGĂ, A. 101.
      surse: DLRLC
    • 5.1. Poșta merge = numele unui joc de copii.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 6. Echipă de hamali pentru încărcarea vapoarelor acostate la chei.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: