2 intrări

  • poruncă poroncă porăncă porâncă porencă
  • porunci poronci porănci porânci

43 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PORONCÍ vb. IV v. porunci.

PORÓNCĂ s. f. v. poruncă.

PORÚNCĂ, porunci, s. f. 1. Dispoziție (orală sau scrisă) dată de către o autoritate sau de către o persoană cu autoritate și care trebuie executată întocmai; ordin, decizie, hotărâre. ◊ Loc. adv. (Rar) De poruncă = prin constrângere, în silă. ◊ Expr. (Înv.) A avea (pe cineva) sub (sau la) porunca sa = a avea (pe cineva) la dispoziția sa, sub comanda sa. ♦ (Cu valoare de imperativ) Poruncește! porunciți! ♦ (Reg.) Ordin de chemare în armată. 2. (Înv.) Comunicare de interes public, făcută de o autoritate comunală. 3. (În religia creștină; în sintagma) Cele zece porunci = decalogul. 4. (Înv. și pop.) Lege morală; învățătură, precept. [Var.: (reg.) poróncă s. f.] – Din porunci (derivat regresiv).

PORÚNCĂ, porunci, s. f. 1. Dispoziție (orală sau scrisă) dată de către o autoritate sau de către o persoană cu autoritate și care trebuie executată întocmai; ordin, decizie, hotărâre. ◊ Loc. adv. (Rar) De poruncă = prin constrângere, în silă. ◊ Expr. (Înv.) A avea (pe cineva) sub (sau la) porunca sa = a avea (pe cineva) la dispoziția sa, sub comanda sa. ♦ (Cu valoare de imperativ) Poruncește! porunciți! ♦ (Reg.) Ordin de chemare în armată. 2. (Înv.) Comunicare de interes public, făcută de o autoritate comunală. 3. (În religia creștină; în sintagma) Cele zece porunci = decalogul. 4. (Înv. și pop.) Lege morală; învățătură, precept. [Var.: (reg.) poróncă s. f.] – Din porunci (derivat regresiv).

PORUNCÍ, poruncesc, vb. IV. 1. Tranz. A dispune cu autoritate să se facă ceva (întocmai); a ordona. 2. Tranz. A da comanda să se fabrice, să se confecționeze ceva; a comanda. 3. Tranz. A cere să i se aducă, să i se pună la dispoziție ceva pentru a fi folosit, consumat; a comanda. 4. Tranz. (Pop.) A trimite vorbă, a comunica, a transmite; a vesti. 5. Intranz. A fi stăpân, a conduce în calitate de stăpân. [Var.: (reg.) poroncí vb. IV] – Din sl. porončiti.

porăncă[1] sf vz poruncă corectată

  1. În original, greșit tipărit: porancă. O confirmă definiția principală și ordonarea alfabetică incorectă — LauraGellner

poruncă sf [At: (a. 1580) CUV D. BĂTR. II, 362/28 / V: (pop) ~ron~, (înv) ~răn~, ~rân~, ~ren~ / Pl: ~nci, (rar) ~nce / E: pvb porunci] 1 (în legătură cu verbe ca „a da”, „a avea”, „a primi” etc.) Dispoziție orală sau scrisă dată de o (persoană cu) autoritate, care trebuie executată întocmai Si: dispoziție, hotărâre, ordin, (pop) așezământ, formulă, învățătură, mandat, orânduială, rânduire, porunceală (1), (înv) ordine, poruncită (5), povelimie, povelire, strânsoare, șart2, tertip, tertipat, ucaz, (rsî) pricaz Vz carte, lege, pitac, pravilă. 2 (Îvr; îs) La ~nci Comunicări publice ale autorităților comunale. 3 (Îlav) La ~ Imediat ce dorește cineva. 4 (Reg; îlav) De ~ Prin constrângere. 5 (Reg; îal) În silă. 6 (Înv; îe) A avea (pe cineva) sub (sau la) ~ca sa A avea pe cineva la dispoziția sa. 7 (Înv; îae) A putea dispune după plac de cineva. 8 (Fam; îe) Care-i ~ca? Se spune atunci când este întrebat cineva ce dorește 9 (Trs; Mar) Ordin de chemare în armată. 10 (Mol) Lege morală sau religioasă Si: învățătură, precept, prescripție, (înv) porunceală (12), poruncită (6). 11 (Îrc; îcs) Cele zece ~nci (sau, reg, zece ~nci dumnezeiești) Ansamblu de zece învățături religioase și etice fundamentale care, potrivit Bibliei, au fost revelate de Dumnezeu lui Moise pe Muntele Sinai Si: decalogul.

porunci [At: PSALT. 337 / V: (îrg) ~rân~, ~ron~, (înv) ~răn~ / Pzi: ~ncesc / E: slv порѫчити] 1 vt(a) A dispune cu autoritate, oral sau în scris, ca ceva să fie îndeplinit întocmai Si: a ordona, (înv) a orândui, a opri. 2 vt(a) (D. legi morale, bisericești) A orândui ce sau cum trebuie să facă. 3-4 vt(a) (Rar; d. interese, circumstanțe) (A cere sau) a impune să se facă într-un anumit fel. 5 vt(a) (Înv) A încredința cuiva îndeplinirea unei sarcini, acțiuni Si: a însărcina. 6 vt(a) (Îvr) A domni. 7 vt(a) (Rar) A angaja oameni la muncă. 8 vi A decide în calitate de stăpân. 9 vi A fi stăpân și a decide. 10 vt(a) (Îrg) A da de știre Si: a comunica, a transmite, a vesti. 11 vt(a) (Îrg) A împărtăși. 12 vt(a) A cere să i se aducă, să i se pună la dispoziție pentru a fi imediat folosit, consumat Si: a comanda. 13 vt(a) (Pop) A dispune să se fabrice, să se confecționeze, să se execute ceva Si: a comanda. 14 vt (Îrg) A destina.

PORUNCÍ, poruncesc, vb. IV. 1. Tranz. A dispune cu autoritate ca ceva să se îndeplinească (întocmai); a ordona. 2. Tranz. A da comanda să se fabrice, să se confecționeze ceva; a comanda. 3. Tranz. A cere să i se aducă, să i se pună la dispoziție ceva pentru a fi folosit, consumat; a comanda. 4. Tranz. (Pop.) A trimite vorbă, a comunica, a transmite; a vesti. 5. Intranz. A fi stăpân, a conduce în calitate de stăpân. [Var.: (reg.) poroncí vb. IV] – Din sl. porončiti.

PORÚNCĂ, porunci, s. f. 1. Dispoziție dată de cătrer o autoritate sau o persoană cu autoritate și care trebuie executată întocmai; ordin. Alexăndrel socotea să împace și să ducă alături, la timpul său, poruncile domnești cu treburile lin de dragoste. SADOVEANU, F. J. 132. N-am a mă plînge de nimic, Nu mi-ați, călcat porunca niciodată. ISPIRESCU, L. 12. Străjeriul, știind porunca, nu mai lungește vorba, ci ia moșneagul și-l duce înaintea împăratului. CREANGĂ, P. 80. ◊ (În construcție cu verbele «a da», «a avea», «a primi») Tudor dăduse nu demult porunci strașnice și... pedepsea cumînie jafurile. CAMIL PETRESCU, O. I 7. Ceilalți doi se scuzară că ei au avut poruncă de la boier să păzească hambarele de la curte. REBREANU, R. I 99. L-am amenințat că am poruncă de la conul Fănică să-l chinuiesc ca pe hoții de cai. CARAGIALE, O. I 127. ◊ Loc. adv. De poruncă = din ordin, prin constrîngere, în silă. Ea tot umbla din loc în loc Și-a greu, ca de poruncă. COȘBUC, P. I 255. ◊ Expr. (învechit) A avea (pe cineva) sub (sau la) porunca sa = a avea (pe cineva) la dispoziția sa, sub comanda sa, la ordinele sale. Nu-i puțin lucru să ai la porunca ta o sută de oameni. La TDRG. ♦ (Cu valoare de imperativ) Poruncește! porunciți! la ordin(ele dv.) t Poruncă, prea-nalte-mpărate! TEODORESCU, P. P. 102. ♦ (Transilv., învechit) Ordin de chemare (în armată). Of, săraca cătana, Cîndu-i vine porunca. JARNÍK-BÎRSEANU, 313. 2. (Mai ales la pl.) Comunicări de interes obștesc, făcute de o autoritate comunală. Primarul Pravilă... a așteptat liniștit să se adune lumea și n-a vrut să spuie nimănui ce porunci are de vestit. REBREANU, R. I 233. 3. (În expr.) Cele zece porunci = cele zece precepte fundamentale ale moralei Vechiului testament; decalog. – Variantă: (regional) poróncă, (CAMILAR N. I 445, CREANGĂ, P. 143, RUSSO, S. 18) s. f.

PORUNCÍ, poruncesc, vb. IV. Tranz. 1. (Urmat de propoziții completive) A dispune (cu autoritate) ca ceva să se îndeplinească întocmai, a da poruncă; a ordona. A poruncit să vie înaintea sa sfetnicul cel tînăr. SADOVEANU, D. P. 38. Tînărul porunci oamenilor să taie cercurile bieților. POPESCU, B. I 5. Atunci împăratul, chiar în puterea nopții, se scoală, rădică toată curtea în picioare și poruncește să-i aducă pe hîrca de babă înaintea sa. CREANGĂ, P. 101. ◊ Fig. Ce voie prea înaltă, ce lege porunci Căderea dopotrivă cu înălțarea a fi? ALEXANDRESCU, M. 10. ◊ (Cu complement intern) Vodă ce-mi făcea? Porunci poruncea, Schele că rupea, Scări că le tăia. TEODORESCU, P. P. 468. ◊ Intranz. Ce, tu îmi poruncești mie? Ce, îmi spui tu mie ce să fac, un’să mă duc? DUMITRIU, N. 241. ♦ A obliga pe cineva (dîndu-i porunci), să execute ceva. [Doctorii] erau porunciți să nu cumva să spuie... că boala de care mureau cu sutele era ciumă. GHICA, S. 278. Porțile erau străjuite și păzitorii porunciți a nu lăsa să iasă nime. NEGRUZZI, S. I 150. ♦ Intranz. A fi stăpîn, a avea putere de stăpîn. Așa-i cînd capra-i în frunte, poruncind în loc de țap. HASDEU, R. V. 88. 2. A da comandă să se fabrice, să se confecționeze, să se execute ceva; a comanda. Să-i aducă șalurile și covoarele pe care le-a fost neguțat și poruncit în acea cetate. SADOVEANU, D. P. 38. Își făcu planul pe loc să-și încaseze dreptul pe o lună înainte și să-și poruncească măcar ghete și pantaloni. STĂNOIU, C. I. 20. Îndeplineam însărcinări de tot soiul... porunceam la Malines horbote pentru Brühl. M. I. CARAGIALE, C. 54. ◊ A cere să i se aducă, să i se pună la dispoziție pentru a fi utilizat. Am poruncit o trăsură cu patru cai și am plecat spre Clara, pe drumul cel mai scurt. GALACTION, O. I 106. Prietenul se opri aci zîmbind, își aprinse cu tabiet țigara, porunci cafele, vin. M. I. CARAGIALE, C. 76. De unde să-ți aduc eu herghelia ce-mi poruncești? ISPIRESCU, L. 27. 3. (Transilv.) A trimite vorbă, a comunica, a transmite (prin cineva). Vai, bădița, dor ț-o fi, N-am pe cine-ți porunci, Făr’ pe lună Voie bună, Și pe stele Dor și jele, Iar pe vînt Cîte-un cuvînt. HODOȘ, P. P. 84. Poruncit-a bădița Pe-un spic verde de secară Să mă duc, că el se-nsoară... Foaie verde lemn sucit, înapoi i-am poruncit Pe-un spic verde de ovăz Să se-nsoare sănătos. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 98. – Variantă: (regional) poroncí (CREANGĂ, O. A. 206, ALECSANDRI, T. I 210) vb. IV.

PORÚNCĂ ~ci f. Dispoziție, scrisă sau orală, a unei autorități sau a unei persoane oficiale, care urmează să fie îndeplinită; ordin; comandă. ◊ Cele zece ~ci v. DECALOG. Poruncă! poruncește! porunciți! [G.-D. poruncii] /v. a porunci

A PORUNCÍ ~ésc 1. tranz. 1) (urmat de o propoziție complementară) A cere în mod autoritar și oficial; a impune printr-o poruncă; a dispune; a ordona; a comanda. 2) A face la comandă; a comanda. 3) A cere printr-o comandă; a comanda. 4) A transmite verbal sau în scris (prin cineva). 2. intranz. A da dispoziții (ca un stăpân); a se comporta ca un stăpân. /<sl. poronțiti

poruncă f. 1. ordin: poruncă împărătească; 2. lege, precept: cele zece porunci. [Abstras din poruncì].

arată toate definițiile

Intrare: poruncă
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poruncă
  • porunca
plural
  • porunci
  • poruncile
genitiv-dativ singular
  • porunci
  • poruncii
plural
  • porunci
  • poruncilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poroncă
  • poronca
plural
  • poronci
  • poroncile
genitiv-dativ singular
  • poronci
  • poroncii
plural
  • poronci
  • poroncilor
vocativ singular
plural
porăncă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
porâncă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
porencă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: porunci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • porunci
  • poruncire
  • poruncit
  • poruncitu‑
  • poruncind
  • poruncindu‑
singular plural
  • poruncește
  • porunciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • poruncesc
(să)
  • poruncesc
  • porunceam
  • poruncii
  • poruncisem
a II-a (tu)
  • poruncești
(să)
  • poruncești
  • porunceai
  • porunciși
  • porunciseși
a III-a (el, ea)
  • poruncește
(să)
  • poruncească
  • poruncea
  • porunci
  • poruncise
plural I (noi)
  • poruncim
(să)
  • poruncim
  • porunceam
  • poruncirăm
  • porunciserăm
  • poruncisem
a II-a (voi)
  • porunciți
(să)
  • porunciți
  • porunceați
  • poruncirăți
  • porunciserăți
  • porunciseți
a III-a (ei, ele)
  • poruncesc
(să)
  • poruncească
  • porunceau
  • porunci
  • porunciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • poronci
  • poroncire
  • poroncit
  • poroncitu‑
  • poroncind
  • poroncindu‑
singular plural
  • poroncește
  • poronciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • poroncesc
(să)
  • poroncesc
  • poronceam
  • poroncii
  • poroncisem
a II-a (tu)
  • poroncești
(să)
  • poroncești
  • poronceai
  • poronciși
  • poronciseși
a III-a (el, ea)
  • poroncește
(să)
  • poroncească
  • poroncea
  • poronci
  • poroncise
plural I (noi)
  • poroncim
(să)
  • poroncim
  • poronceam
  • poroncirăm
  • poronciserăm
  • poroncisem
a II-a (voi)
  • poronciți
(să)
  • poronciți
  • poronceați
  • poroncirăți
  • poronciserăți
  • poronciseți
a III-a (ei, ele)
  • poroncesc
(să)
  • poroncească
  • poronceau
  • poronci
  • poronciseră
porănci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
porânci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

poruncă poroncă porăncă porâncă porencă

  • 1. Dispoziție (orală sau scrisă) dată de către o autoritate sau de către o persoană cu autoritate și care trebuie executată întocmai.
    exemple
    • Alexăndrel socotea să împace și să ducă alături, la timpul său, poruncile domnești cu treburile lui de dragoste. SADOVEANU, F. J. 132.
      surse: DLRLC
    • N-am a mă plînge de nimic, Nu mi-ați călcat porunca niciodată. ISPIRESCU, L. 12.
      surse: DLRLC
    • Străjeriul, știind porunca, nu mai lungește vorba, ci ia moșneagul și-l duce înaintea împăratului. CREANGĂ, P. 80.
      surse: DLRLC
    • Tudor dăduse nu demult porunci strașnice și... pedepsea cu mînie jafurile. CAMIL PETRESCU, O. I 7.
      surse: DLRLC
    • Ceilalți doi se scuzară că ei au avut poruncă de la boier să păzească hambarele de la curte. REBREANU, R. I 99.
      surse: DLRLC
    • L-am amenințat că am poruncă de la conul Fănică să-l chinuiesc ca pe hoții de cai. CARAGIALE, O. I 127.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială rar De poruncă = prin constrângere, în silă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Ea tot umbla din loc în loc Și-a greu, ca de poruncă. COȘBUC, P. I 255.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie învechit A avea (pe cineva) sub (sau la) porunca sa = a avea (pe cineva) la dispoziția sa, sub comanda sa.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Nu-i puțin lucru să ai la porunca ta o sută de oameni. La TDRG.
        surse: DLRLC
    • 1.3. (Cu valoare de imperativ) Poruncește! porunciți!
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Poruncă, prea-nalte-mpărate! TEODORESCU, P. P. 102.
        surse: DLRLC
    • 1.4. regional Ordin de chemare în armată.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Of, săraca cătana, Cîndu-i vine porunca. JARNÍK-BÎRSEANU, 313.
        surse: DLRLC
  • 2. învechit Comunicare de interes public, făcută de o autoritate comunală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Primarul Pravilă... a așteptat liniștit să se adune lumea și n-a vrut să spuie nimănui ce porunci are de vestit. REBREANU, R. I 233.
      surse: DLRLC
  • 3. în religia creștină (în) sintagmă Cele zece porunci = decalogul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: decalog
  • 4. învechit popular Lege morală.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: precept învățătură

etimologie:

porunci poronci porănci porânci

  • 1. tranzitiv A dispune cu autoritate să se facă ceva (întocmai).
    exemple
    • A poruncit să vie înaintea sa sfetnicul cel tînăr. SADOVEANU, D. P. 38.
      surse: DLRLC
    • Tînărul porunci oamenilor să taie cercurile buților. POPESCU, B. I 5.
      surse: DLRLC
    • Atunci împăratul, chiar în puterea nopții, se scoală, rădică toată curtea în picioare și poruncește să-i aducă pe hîrca de babă înaintea sa. CREANGĂ, P. 101.
      surse: DLRLC
    • figurat Ce voie prea înaltă, ce lege porunci Căderea dopotrivă cu înălțarea a fi? ALEXANDRESCU, M. 10.
      surse: DLRLC
    • Vodă ce-mi făcea? Porunci poruncea, Schele că rupea, Scări că le tăia. TEODORESCU, P. P. 468.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv Ce, tu îmi poruncești mie? Ce, îmi spui tu mie ce să fac, un’să mă duc? DUMITRIU, N. 241.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A obliga pe cineva (dându-i porunci), să execute ceva.
      exemple
      • [Doctorii] erau porunciți să nu cumva să spuie... că boala de care mureau cu sutele era ciumă. GHICA, S. 278.
        surse: DLRLC
      • Porțile erau străjuite și păzitorii porunciți a nu lăsa să iasă nime. NEGRUZZI, S. I 150.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A da comanda să se fabrice, să se confecționeze ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: comanda attach_file 3 exemple
    exemple
    • Să-i aducă șalurile și covoarele pe care le-a fost neguțat și poruncit în acea cetate. SADOVEANU, D. P. 38.
      surse: DLRLC
    • Își făcu planul pe loc să-și încaseze dreptul pe o lună înainte și să-și poruncească măcar ghete și pantaloni. STĂNOIU, C. I. 20.
      surse: DLRLC
    • Îndeplineam însărcinări de tot soiul... porunceam la Malines horbote pentru Brühl. M. I. CARAGIALE, C. 54.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv A cere să i se aducă, să i se pună la dispoziție ceva pentru a fi folosit, consumat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: comanda attach_file 3 exemple
    exemple
    • Am poruncit o trăsură cu patru cai și am plecat spre Clara, pe drumul cel mai scurt. GALACTION, O. I 106.
      surse: DLRLC
    • Prietenul se opri aci zîmbind, își aprinse cu tabiet țigara, porunci cafele, vin. M. I. CARAGIALE, C. 76.
      surse: DLRLC
    • De unde să-ți aduc eu herghelia ce-mi poruncești? ISPIRESCU, L. 27.
      surse: DLRLC
  • 4. tranzitiv popular A trimite vorbă.
    exemple
    • Vai, bădițo, dor ț-o fi, N-am pe cine-ți porunci, Făr’pe lună Voie bună, Și pe stele Dor și jele, Iar pe vînt Cîte-un cuvînt. HODOȘ, P. P. 84.
      surse: DLRLC
    • Poruncit-a bădița Pe-un spic verde de secară Să mă duc, că el se-nsoară... Foaie verde lemn sucit, înapoi i-am poruncit Pe-un spic verde de ovăz Să se-nsoare sănătos. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 98.
      surse: DLRLC
  • 5. intranzitiv A fi stăpân, a conduce în calitate de stăpân.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Așa-i cînd capra-i în frunte, poruncind în loc de țap. HASDEU, R. V. 88.
      surse: DLRLC

etimologie: