7 intrări

59 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POR, pori, s. m. 1. Mic orificiu pe suprafața pielii, reprezentând canalul excretor al glandelor sudoripare și sebacee. 2. Orificiu în membrana primară a celulelor vegetale, prin care se asigură schimbul de apă, de gaze și de substanțe nutritive. 3. Gol de dimensiuni mici în interiorul unui corp solid. – Din fr. pore, lat. porus.

por2 sm [At: DLR / Pl: ~i / E: cf porșor, porcan] (Buc; Trs) 1 Porcoi (4). 2 (Spc) Căpiță. 3 (Spc) Claie. 4 (Spc) Șiră.

por1 sm [At: CANTEMIR, IST. 59 / Pl: ~i, (înv, sn) ~uri, ~e / E: lat porus, ngr πόρος, it poro, ger Pore, fr pore] 1 Mic orificiu pe suprafața pielii, care corespunde cu canalul excretor al glandelor sudoripare și sebacee. 2 Orificiu în membrana celulelor vegetale, prin care se asigură schimbul de apă, gaze și materii nutritive. 3 (Spc) Deschidere a tuburilor sau a ascelor unor specii de ciuperci, prin care sunt puși în libertate sporii. 4 Spațiu gol de dimensiuni mici în masa unui corp solid sau a unui agregat de particule solide. 5 (Bot; reg; prc) Pir-gros (Cynodon dactylon).

POR, pori, s. m. 1. Mic orificiu pe suprafața pielii, care corespunde cu canalul excretor al glandelor sudoripare și sebacee. 2. Orificiu în membrana primară al celulelor vegetale, prin care se asigură schimbul de apă, de gaze și de substanțe nutritive. 3. Gol de mici dimensiuni în masa unui corp solid sau a unui agregat de substanțe solide. – Din fr. pore, lat. porus.

POR, pori, s. m. Mic orificiu pe suprafața pielii, prin care se deschide glanda sudoripară. Își văzu amănunțit în sticla poleită, porii obrazului astupați de pudră. PETRESCU, C. V. 168. Nici un por nu se zărea pe netezimea obrazului sau a buzelor. CĂLINESCU, E. O. I 246. Nu putea scăpa de mirosul acela scîrbos pe care-l ducea cu el, îmbibat parcă în toți porii pielii. BART, E. 254. ♦ Gol de dimensiuni mici în masa unui corp solid.

POR s.m. 1. Mică deschizătură a pielii, prin care se elimină sudoarea. ♦ Orificiu la unele animale și plante inferioare (rime, pești, ciuperci etc.). 2. Mic gol, gaură mică în masa unui corp solid. [< fr. pore, cf. gr. poros – trecere].

POR1 s. m. 1. mic orificiu al pielii, prin care se elimină sudoarea. 2. orificiu la unele animale și plante inferioare. 3. mic gol în masa unui corp solid. (< fr. pore, lat. porus, gr. poros)

POR ~i m. 1) Orificiu minuscul al canalelor excretoare ale glandelor sudoripare și sebacee pe suprafața pielii. 2) Orificiu mic în membrana celulelor vegetale prin care se realizează schimbul de substanțe. 3) Gol mic în masa unui corp solid. /<fr. pore, lat. porus

por m. 1. interstiții ce separă moleculele corpurilor; 2. deschizături mici în piele pe unde se transpiră.

2) *por m. (lat. porus, d. vgr. póros, trecere). Interstițiŭ aproape invizibil în pele, în scoarța arborilor și’n altele: sudoarea ĭese pin porĭ.

POÁRĂ s. f. (Reg.) Ceartă, vrajbă, gâlceavă. ◊ Loc. adv. În poară = împotrivă, în contra, în ciudă. ◊ Expr. A se pune în poară (cu cineva) = a se contrazice cu cineva, a se împotrivi cuiva, a se lua la ceartă. – Din sl. pora.

POÁRĂ s. f. (Reg.) Ceartă, vrajbă, gâlceavă. ◊ Loc. adv. În poară = împotrivă, în contra, în ciudă. ◊ Expr. A se pune în poară (cu cineva) = a se contrazice cu cineva, a se împotrivi cuiva, a se lua la ceartă. – Din sl. pora.

PUR1, puri, s. m. Plantă erbacee cu frunze lungi și înguste, cu flori purpurii, dispuse în umbrele (Allium rotundum).Cf. lat. porrum.

PUR1, puri, s. m. Plantă erbacee cu frunze lungi și înguste, cu flori purpurii, dispuse în umbrele (Allium rotundum).Cf. lat. porrum.

poa sf [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 117 / V: (reg) pără, por / Pl: (rar) ~re / E: slv пора] 1 (Îrg) Împotrivire. 2 (Construit cu verbul „a fi”) Ceartă. 3 (Îrg; îlav) În ~ Împotrivă. 4 (Îrg; îal) În ciudă. 5 (Îrg; îal) Invers decât trebuie, decât este normal. 6 (Îrg; îe) A se pune (în) ~ (sau în pori) cu cineva A se împotrivi cuiva. 7 (Îrg; îae) A se contrazice cu cineva. 8 (Îrg; îae) A se lua la harță Si: a se certa. 9-10 (Îrg; d. animale; îe) A (se) pune ~ (A nu mai vrea sau) a nu mai putea să tragă Si: a se opri. 11 (Trs; Mar) Nărav la cai. 12 (Îvr; îe) A pune ~ A se strădui.

pur1 sm [At: LB / V: (reg) por, poriu / Pl: ~i, (înv, sn) ~e / E: ml porrum] 1 Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu bulbul format din numeroși bulbi mici, acoperiți cu o membrană, cu tulpina rotundă, cu frunze lungi și înguste, cu flori purpurii, dispuse în umbele Si: (reg) ai (Allium rotundum). 2 (Bot; reg; îc) ~-de-grădină Hajme (Allium ascalonicum). 3 (Bot; reg) Usturoi sălbatic (Allium ochroleucum). 4 (Bot; reg) Praz (Allium porrum). 5 (Bot; reg) Arpagic (Allium schoenoprasum). 6 (Bot; reg) Aiul-șarpelui (Allium scorodoprasum). 7 (Bot; reg) Ceapa-ciorii (Allium vineale). 8 (Bot; reg) Usturoi (Allium sativum). 9 (Bot; reg) Lumânărică (Verbascum thapsus). 10-11 (Bot; reg) Coada-vacii (Verbascum phlomoides sau thapsiforme). 12 (Bot; reg) Ghiocel (Galanthus nivalis).

POÁRĂ s. f. sg. (Popular) Ceartă, gîlceavă. ◊ Expr. În poară = împotrivă, în contra. Ea-mi sare-n drum, că doară-doară M-apuc să-i spun o vorbă-n poară; Și dacă tac, îi vin călduri Să moară. COȘBUC, P. I 127. A se pune în poară (cu cineva) = a se împotrivi cuiva, a-i sta cuiva împotrivă (cu vorba), a contrazice, a se lua la ceartă. Nu te pune în poară... cu împăratul iadului. CREANGĂ, P. 49. (Fig.) Apoi atunci, de ne-am pune în poară cu el pînă la sfîrșit, ne vîră sub masă. HOGAȘ, DR. II 32.

PUR1, puri, s. m. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu frunze lungi și înguste și flori purpurii, dispuse în umbelă, răspîndită prin fînațuri și pe dealuri pietroase (Allium rotundum). Păsărica-sură, pură, Trecu vara-n curătură, C-un maldăr de pur în gură. MAT. FOLK. 1199. Frunză verde fir de pur, Blestema-te-aș, nu mă-ndur, Că mi-ai fost ibovnic bun. SEVASTOS, C. 194.

POR2(O), -PÓR/PORI- elem. „por, orificiu, canal”. (< fr. por/o/-, -pore, pori-, cf. lat. porus, gr. poros)

POÁRĂ f.: A se pune în ~ cu cineva a) a se împotrivi cuiva cu vorba; a se opune; b) a începe cearta cu cineva. /<sl. pora

PUR1 ~i m. Plantă erbacee comestibilă cu gust de usturoi, având frunze lungi, liniate și flori roz sau roșii, dispuse în umbele. /< cf. lat. porrum

POARĂ s.f. (Mold.) În expr. A pune poară = a se strădui, a se sforța. Eu păcătosul mult m-am silit s-am pus poară să o fac această. DOSOFTEI, VS. Etimologie: sl. pora. Cf. n ă s l i, p ă z i (2).

poară f. Mold. Tr. împotriveală, ceartă: nu te pune în poară cu împăratul CR. [Slav. PORA, ceartă].

Por-Impărat m. rege al Indiei, învins de Alexandru Macedon: fie măcar dela Por-împărat Al. [Personaj devenit popular prin mijlocirea Alexandriei].

pur n. 1. Mold. usturoiu sălbatic: (Allium scorodoprasum); purul se consumă de țăran ca și usturoiul verde; 2. Tr. praz. [Lat. PORRUM].

poáră (oa dift.) f., pl. e (vsl. pora. V. opor). A te pune’n poară cu cineva, a te lua la ceartă, a i te împotrivi, a-ĭ face opozițiune (V. peripiscă). A pune poară (Dos.), a te strădui, a te sforța, a te opinti.

1) púr și (Vs.) por m. (lat. porrum și porrus, praz. V. praz). Usturoĭ sălbatic (allium scorodoprasum), cu varietățile rotundum, ochroléucum și ascalónicum). – Și hagimă (nord) și hașmă (Trans.). Praz (Trans.) V. aĭ 1.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

poară (în ~) (reg.) loc. adv.

*poa2 (în ~) (reg.) loc. adv.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POR s. v. căpiță, claie, porcoi, stog.

por s. v. CĂPIȚĂ. CLAIE. PORCOI. STOG.

POÁRĂ s. v. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, vrajbă, zâzanie.

PUR s. v. ai sălbatic, aiul șarpelui, arpagic, ceapa-ciorii, ghiocel, hagimă, lumânare, lumânărică, praz.

PUR s. (BOT.) 1. (Allium rotundum) (Transilv.) ai. 2. (Allium vineale) usturoi sălbatic, (reg.) samuraslă.

poa s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUȚIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENȚĂ. GÎLCEAVĂ. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. NEÎNȚELEGERE. VRAJBĂ. ZÎZANIE.

PUR s. (BOT.) 1. (Allium rotundum) (Transilv.) ai. 2. (Allium vineale) usturoi sălbatic, (reg.) samuraslă.

pur s. v. AI SĂLBATIC. AIUL ȘARPELUI. ARPAGIC. CEAPA-CIORII. GHIOCEL. HAGIMĂ. LUMÎNARE. LUMÎNĂRICĂ. PRAZ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

por (póri), s. m.1. Praz (Allium porrum). – 2. Usturoi sălbatic (Allium scordoprasum, Allium ascalonicum). – Var. pur. Lat. pǒrrus (Pușcariu 1352; REW 6670). Uz popular, se folosește în Dîmbovița și este în mod sigur cuvînt moștenit.

poáră s. f. – (Mold., Trans.) Dezacord, discordie, neînțelegere. Sl. pora „violență” (Cihac, II, 244; Tiktin), cf. bg., slov. opora „opoziție”, sb. odpor „ceartă”. – Der. întrapora, vb. refl. (a se supăra), cuvînt artificial la Coșbuc, cf. Pușcariu, Dacor., VII, 121.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

-POR „deschidere, ieșire, orificiu”. ◊ gr. poros „trecere, pasaj” > fr. -pore, engl. id., germ. -por > rom. -por.

POR-1, v. PORO-1.~encefalie (v. -encefalie), s. f., boală caracterizată prin existența unei cavități deschise în formă de crater la suprafața creierului; ~enchim (v. -enchim), s. n., țesut vegetal aparent poros, format din celule alungite; sin. țesut poros.

POR-2, v. PORO-2.~omfal (v. -omfal), s. n., hernie ombilicală însoțită de calozitate zonală.

poáră, s.f. – (înv.) Dezacord, discordie, neînțelegere; ceartă, vrajbă. În expr. în poară (cu cineva) = a se împotrivi (cuiva), a face opoziție; a se contrazice cu cineva, a se certa: „Pune-te cu moartea-n poară / Și-nc-o dată te mai scoală” (Lenghel, 1985: t. 222). – Din sl. pora „violență, ceartă” (Șăineanu, Scriban; Cihac, Tiktin, cf. DER; DEX, MDA).

poáră, s.f. – (înv.) Dezacord, discordie, neînțelegere; ceartă, vrajbă. În expr. în poară (cu cineva) = a se împotrivi (cuiva), a face opoziție; a se contrazice cu cineva, a se certa: „Pune-te cu moartea-n poară / Și-nc-o dată te mai scoală” (Lenghel 1985: t. 222). – Din sl. pora „violență” (DER).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

POR subst. (praz), cf. și „Por împărat” din „Alexăndria”; nu din Porfir (etim. Pașca), n. calend. folosit numai în forma Profir. 1. Poru, Gr., olt. (Sd XXII); Por nume de bou (Sc). 2. Pora, Nic., literat. 3. Porea, Gh., din Ceraș (BCI XII 141); – Radul, 1425 (Div 63); Porescu act. 4. Poricel act. 5. Poruțiu, ard. 6. Cf. Poride, Dămian, ard. (Met 224); pentru sufix cf. și Stoide < Stoia.

Intrare: Por
nume propriu (I3)
  • Por
Intrare: por (pref. - îngroșare)
por2 (pref. - îngroșare) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • por
Intrare: por (pref. - tub, por)
por3 (pref. - tub, por) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • por
Intrare: por (s.m.)
por1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • por
  • porul
  • poru‑
plural
  • pori
  • porii
genitiv-dativ singular
  • por
  • porului
plural
  • pori
  • porilor
vocativ singular
plural
Intrare: por (suf.)
sufix (I7-S)
  • por
Intrare: poară
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poa
  • poara
plural
genitiv-dativ singular
  • poare
  • poarei
plural
vocativ singular
plural
por1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • por
  • porul
  • poru‑
plural
  • pori
  • porii
genitiv-dativ singular
  • por
  • porului
plural
  • pori
  • porilor
vocativ singular
plural
pără1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pă
  • păra
plural
  • păre
  • părele
genitiv-dativ singular
  • păre
  • părei
plural
  • păre
  • părelor
vocativ singular
plural
Intrare: pur (s.m.)
pur1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pur
  • purul
  • puru‑
plural
  • puri
  • purii
genitiv-dativ singular
  • pur
  • purului
plural
  • puri
  • purilor
vocativ singular
plural
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
por1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • por
  • porul
  • poru‑
plural
  • pori
  • porii
genitiv-dativ singular
  • por
  • porului
plural
  • pori
  • porilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

por, porisubstantiv masculin

  • 1. Mic orificiu pe suprafața pielii, reprezentând canalul excretor al glandelor sudoripare și sebacee. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: ostium
    • format_quote Își văzu amănunțit în sticla poleită, porii obrazului astupați de pudră. PETRESCU, C. V. 168. DLRLC
    • format_quote Nici un por nu se zărea pe netezimea obrazului sau a buzelor. CĂLINESCU, E. O. I 246. DLRLC
    • format_quote Nu putea scăpa de mirosul acela scîrbos pe care-l ducea cu el, îmbibat parcă în toți porii pielii. BART, E. 254. DLRLC
  • 2. Orificiu în membrana primară a celulelor vegetale, prin care se asigură schimbul de apă, de gaze și de substanțe nutritive. DEX '09 DN
  • 3. Gol de dimensiuni mici în interiorul unui corp solid. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

poasubstantiv feminin

  • 1. regional Ceartă, gâlceavă, vrajbă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială În poară = în contra, în ciudă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: împotrivă
      • format_quote Ea-mi sare-n drum, că doară-doară M-apuc să-i spun o vorbă-n poară; Și dacă tac, îi vin călduri Să moară. COȘBUC, P. I 127. DLRLC
    • chat_bubble A se pune în poară (cu cineva) = a se contrazice cu cineva, a se împotrivi cuiva, a se lua la ceartă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Nu te pune în poară... cu împăratul iadului. CREANGĂ, P. 49. DLRLC
      • format_quote figurat Apoi atunci, de ne-am pune în poară cu el pînă la sfîrșit, ne vîră sub masă. HOGAȘ, DR. II 32. DLRLC
etimologie:

pur, purisubstantiv masculin

  • 1. Plantă erbacee cu frunze lungi și înguste, cu flori purpurii, dispuse în umbrele (Allium rotundum). DEX '09 DEX '98
    • format_quote Păsărica-sură, pură, Trecu vara-n curătură, C-un maldăr de pur în gură. MAT. FOLK. 1199. DLRLC
    • format_quote Frunză verde fir de pur, Blestema-te-aș, nu mă-ndur, Că mi-ai fost ibovnic bun. SEVASTOS, C. 194. DLRLC
    • diferențiere Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu frunze lungi și înguste și flori purpurii, dispuse în umbelă, răspîndită prin fînațuri și pe dealuri pietroase (Allium rotundum).
    • diferențiere Plantă erbacee comestibilă cu gust de usturoi, având frunze lungi, liniate și flori roz sau roșii, dispuse în umbele. NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.