POR, pori, s. m. 1. Mic orificiu pe suprafața pielii, reprezentând canalul excretor al glandelor sudoripare și sebacee. 2. Orificiu în membrana primară a celulelor vegetale, prin care se asigură schimbul de apă, de gaze și de substanțe nutritive. 3. Gol de dimensiuni mici în interiorul unui corp solid. – Din fr. pore, lat. porus.

por² sm [At: DLR / Pl: ~i / E: cf porșor, porcan] (Buc; Trs) 1 Porcoi (4). 2 (Spc) Căpiță. 3 (Spc) Claie. 4 (Spc) Șiră.

por¹ sm [At: CANTEMIR, IST. 59 / Pl: ~i, (înv, sn) ~uri, ~e / E: lat porus, ngr πόρος, it poro, ger Pore, fr pore] 1 Mic orificiu pe suprafața pielii, care corespunde cu canalul excretor al glandelor sudoripare și sebacee. 2 Orificiu în membrana celulelor vegetale, prin care se asigură schimbul de apă, gaze și materii nutritive. 3 (Spc) Deschidere a tuburilor sau a ascelor unor specii de ciuperci, prin care sunt puși în libertate sporii. 4 Spațiu gol de dimensiuni mici în masa unui corp solid sau a unui agregat de particule solide. 5 (Bot; reg; prc) Pir-gros (Cynodon dactylon).

POR, pori, s. m. 1. Mic orificiu pe suprafața pielii, care corespunde cu canalul excretor al glandelor sudoripare și sebacee. 2. Orificiu în membrana primară al celulelor vegetale, prin care se asigură schimbul de apă, de gaze și de substanțe nutritive. 3. Gol de mici dimensiuni în masa unui corp solid sau a unui agregat de substanțe solide. – Din fr. pore, lat. porus.

POR, pori, s. m. Mic orificiu pe suprafața pielii, prin care se deschide glanda sudoripară. Își văzu amănunțit în sticla poleită, porii obrazului astupați de pudră. C. PETRESCU, C. V. 168. Nici un por nu se zărea pe netezimea obrazului sau a buzelor. CĂLINESCU, E. O. I 246. Nu putea scăpa de mirosul acela scîrbos pe care-l ducea cu el, îmbibat parcă în toți porii pielii. BART, E. 254. ♦ Gol de dimensiuni mici în masa unui corp solid.

POR s.m. 1. Mică deschizătură a pielii, prin care se elimină sudoarea. ♦ Orificiu la unele animale și plante inferioare (rime, pești, ciuperci etc.). 2. Mic gol, gaură mică în masa unui corp solid. [< fr. pore, cf. gr. poros – trecere].

POR¹ s. m. 1. mic orificiu al pielii, prin care se elimină sudoarea. 2. orificiu la unele animale și plante inferioare. 3. mic gol în masa unui corp solid. (< fr. pore, lat. porus, gr. poros)

POR ~i m. 1) Orificiu minuscul al canalelor excretoare ale glandelor sudoripare și sebacee pe suprafața pielii. 2) Orificiu mic în membrana celulelor vegetale prin care se realizează schimbul de substanțe. 3) Gol mic în masa unui corp solid. /<fr. pore, lat. porus

por m. 1. interstiții ce separă moleculele corpurilor; 2. deschizături mici în piele pe unde se transpiră.

2) *por m. (lat. porus, d. vgr. póros, trecere). Interstițiŭ aproape invizibil în pele, în scoarța arborilor și’n altele: sudoarea ĭese pin porĭ.

1) por m. V. pur 1.

poriu m. Tr. Bot. praz. [Lat. PORRUM].

1) púr și (Vs.) por m. (lat. porrum și porrus, praz. V. praz). Usturoĭ sălbatic (allium scorodoprasum), cu varietățile rotundum, ochroléucum și ascalónicum). – Și hagimă (nord) și hașmă (Trans.). Praz (Trans.) V. aĭ 1.

por s. m., pl. pori

por s. m., pl. pori

por s. m., pl. pori

por (pori), s. m. – 1. Praz (Allium porrum). – 2. Usturoi sălbatic (Allium scordoprasum, Allium ascalonicum). – Var. pur. Lat. pǒrrus (Pușcariu 1352; REW 6670). Uz popular, se folosește în Dîmbovița și este în mod sigur cuvînt moștenit.

POR s. v. căpiță, claie, porcoi, stog.

POR s. (ANAT.) ostium.

por s. v. CĂPIȚĂ. CLAIE. PORCOI. STOG.