căutare avansată
Din totalul de 23 sunt afișate 18 definiții pentru popri, poprire   conjugări / declinări

POPRÍRE, popriri, s. f. 1. (Pop.) Acțiunea de a popri și rezultând ei. 2. (Jur.) Măsură dispusă de o instanță judecătorească de indisponibilizare a unor sume de bani ori a unor produse datorate debitorului de către o persoană, urmând ca ele să servească plății creditorului după validarea popririi; reținere din salariul cuiva (în contul unei datorii); p. ext. sechestru. – V. popri.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

POPRÍRE, popriri, s. f. Acțiunea de a popri și rezultatul ei; spec. (Jur.) procedură prin care un creditor urmărește (pe bază de hotărâre judecătorească) sumele datorate datornicului său de către o a treia persoană; reținere din salariul cuiva (în contul unei datorii); p. ext. sechestru. – V. popri.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de iacobpompilia | Semnalează o greșeală | Permalink

popríre (po-pri-) s. f., g.-d. art. poprírii; pl. popríri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

POPRÍRE s. v. sechestru.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

POPRÍRE s. v. dificultate, greutate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, nevoie, obstacol, opreliște, oprire, piedică, popas, stavilă, ședere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

POPRÍRE ~i f. 1) v. A POPRI. 2) Hotărâre a unei instanțe judecătorești prin care se oprește suma de bani datorată unui debitor de către o persoană. /v. a popri
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

POPRÍRE, popriri, s. f. Acțiunea de a (se) p o p r i și rezultatul ei. 1. Oprire, reținere, împiedicare, interzicere. 2. Procedură prin care un creditor face indisponi­bilă în mîinile unui terț o sumă de bani pe care acel terț urma s-o plătească debitorului; reținere din sala­riul cuiva (în contul unei datorii); sechestru. Deputatul, care pîndea, îi face sîmbătă poprire la bancă. CAMIL PETRESCU, U. N. 49.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

popríre s. f. (sil. -pri-), g.-d. art. poprírii; pl. popríri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

poprire f. Jur. secvestru.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

popríre f. Acțiunea de a popri. Sechestru: a pune poprire.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

POPRÍ, popresc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop.) A împiedica, a interzice, a opri. 2. (Pop.) A reține cu forța (în timpul unei cercetări penale); a aresta. 3. (Jur.) A face o poprire. – Din sl. poprĕti.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

POPRÍ, popresc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop.) A împiedica, a interzice, a opri. 2. (Pop.) A reține cu forța (în timpul unei cercetări penale); a aresta. 3. (Jur.) A face o poprire. – Din sl. poprĕti.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

poprí (a ~) (pop.) (po-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. poprésc, imperf. 3 sg. popreá; conj. prez. 3 popreáscă
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

POPRÍ vb. v. aresta, deține, interzice, împiedica, închide, întemnița, opri, prohibi, propti, reține, rezema, sechestra, sprijini, sta, susține.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A POPRÍ ~ésc tranz. pop. 1) v. A OPRI. 2) reg. (pereți, maluri etc.) A sprijini cu o proptea; a propti. 3) (bunuri materiale) A supune unui sechestru; a sechestra. 4) pop (persoane) A reține prin arest; a aresta. /<sl. poprĕti
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

POPRÍ, popresc, vb. IV. Tranz. 1. A opri, a reține, a împiedica, a interzice. întăi am venit ca să tăiem și să poprim lăptocul morii tale. SADOVEANU, N. P. 109. Eu zbor în stingă și-n dreapta, ca voioasa ciocîrlie Pe care n-o mai poprește ferecata colivie. HASDEU, R. V. 14. Intrarea în lagăr a oamenilor particulari nu era poprită nici ziua, nici noaptea, dacă ei cunoșteau cuvîntul de ordin. FILIMON, C. 271. ◊ R e f l pas. Vitele vor fi slobode pînă la 1 martie 1867, cînd se popresc țarinele. I. IONESCU, M. 291. 2. A face poprire (2); a sechestra. (Refl. pas.) Dacă intră pe proprietatea cuiva și strică, fie ce-o fi: vită, tractor, gîscă, se poprește! GALAN, B. I 128. 3. A aresta. Nu se poate înfățișa cu ușurință în vederea lumii, ca să nu-l poprească străjile. SADOVEANU, N. P. 181. 4. (Mold., Bucov.) A propti, a sprijini, a rezema. Cuțui i se puse în față, poprindu-l cu brațele încordate, ca pe un mal. SADOVEANU, B. 284.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

poprí vb. (sil. -pri), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. poprésc, imperf. 3 sg. popreá; conj. prez. 3 sg. și pl. popreáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

poprí (poprésc, poprít), vb.1. A reține, a opri. – 2. A interzice. – 3. A confisca, a sechestra. – 4. (Mold.) A sprijini, a propti, a rezema. – Var. propri. Sl. poprĕti (Cihac, II, 229), cf. opri.Der. popreală (var. prop(r)eală), s. f. (oprire; detenție, arest; prohibiție); popritoare (var. propritoare), s. f. (pană, piedică; proptea, reazem); popriște (var. păpriște), s. f. (stadiu, măsură de distanță), din sl. poprište „drum”, sec. XVII, înv.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink