2 intrări

33 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POPRIRE, popriri, s. f. 1. (Pop.) Acțiunea de a popri și rezultând ei. 2. (Jur.) Măsură dispusă de o instanță judecătorească de indisponibilizare a unor sume de bani ori a unor produse datorate debitorului de către o persoană, urmând ca ele să servească plății creditorului după validarea popririi; reținere din salariul cuiva (în contul unei datorii); p. ext. sechestru. – V. popri.

poprire sf [At: AETHIOPICA, 55r/10 / Pl: ~ri / E: popri] 1 (Înv) Sechestrare a unei persoane. 2 (Înv) Arestare. 3 (Jur; spc) Măsură preventivă a instanței judecătorești care dispune reținerea unei sume de bani ori a unor bunuri ale debitorului de către o persoană autorizată, spre a le pune la dispoziția creditorului. 4 (Pex) Sechestru. 5 (Îrg) Oprire a unei acțiuni în defășurare. 6 (Îrg) Oprire din mers a unui vehicul. 7 (Înv) Popas (1). 8 (Înv) Interzicere. 9 (Înv; pex) Predică. 10 (Reg) Proptire. 11 (Reg) Imobilizare. 12 (Îvr) Delimitare.

POPRIRE, popriri, s. f. Acțiunea de a popri și rezultatul ei; spec. (Jur.) procedură prin care un creditor urmărește (pe bază de hotărâre judecătorească) sumele datorate datornicului său de către o a treia persoană; reținere din salariul cuiva (în contul unei datorii); p. ext. sechestru. – V. popri.

POPRIRE, popriri, s. f. Acțiunea de a (se) popri și rezultatul ei. 1. Oprire, reținere, împiedicare, interzicere. 2. Procedură prin care un creditor face indisponibilă în mîinile unui terț o sumă de bani pe care acel terț urma s-o plătească debitorului; reținere din salariul cuiva (în contul unei datorii); sechestru. Deputatul, care pîndea, îi face sîmbătă poprire la bancă. CAMIL PETRESCU, U. N. 49.

POPRIRE ~i f. 1) v. A POPRI. 2) Hotărâre a unei instanțe judecătorești prin care se oprește suma de bani datorată unui debitor de către o persoană. /v. a popri

popríre f. Acțiunea de a popri. Sechestru: a pune poprire.

POPRI, popresc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop.) A împiedica, a interzice, a opri. 2. (Pop.) A reține cu forța (în timpul unei cercetări penale); a aresta. 3. (Jur.) A face o poprire. – Din sl. poprĕti.

POPRI, popresc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop.) A împiedica, a interzice, a opri. 2. (Pop.) A reține cu forța (în timpul unei cercetări penale); a aresta. 3. (Jur.) A face o poprire. – Din sl. poprĕti.

popri [At: M. COSTIN, O. 298 / V: propi, pro~ / Pzi: ~resc / E: slv попрѣти] 1 vt (Înv) A sechestra pe cineva. 2 vt (Înv; spc) A aresta pe cineva. 3 vt (Îvr) A reține pe cineva prin insistențe. 4 vt (Înv; udp „pentru”) A obliga să rămână pentru... 5 vt (Înv) A determina pe cineva să rămână undeva. 6 vt (Jur; spc) A face o poprire (3). 7 vt (Îrg) A-și însuși bani sau bunuri. 8 vt (Îrg; c. i. acțiuni în desfășurare, fenomene din natură) A face să înceteze Si: a opri. 9 vt (Îrg; c. i. acțiuni în desfășurare, fenomene din natură) A împiedica. 10 vt (Îrg; c. i. vehicule sau ființe în mișcare) A opri din mers. 11 vr (Înv; d. oameni; adesea însoțit de determinări locale) A se opri. 12 vt (Înv) A interzice. 13 vt (Reg) A propti. 14 vt (Reg) A imobiliza. 15 vt (Îvr) A delimita.

POPRI, popresc, vb. IV. Tranz. 1. A opri, a reține, a împiedica, a interzice. Întăi am venit ca să tăiem și să poprim lăptocul morii tale. SADOVEANU, N. P. 109. Eu zbor în stînga și-n dreapta, ca voioasa ciocîrlie Pe care n-o mai poprește ferecata colivie. HASDEU, R. V. 14. Intrarea în lagăr a oamenilor particulari nu era poprită nici ziua, nici noaptea, dacă ei cunoșteau cuvîntul de ordin. FILIMON, C. 271. ◊ Refl. pas. Vitele vor fi slobode pînă la 1 martie 1867, cînd se popresc țarinele. I. IONESCU, M. 291. 2. A face poprire (2); a sechestra. (Refl. pas.) Dacă intră pe proprietatea cuiva și strică, fie ce-o fi: vită, tractor, gîscă, se poprește! GALAN, B. I 128. 3. A aresta. Nu se poate înfățișa cu ușurință în vederea lumii, ca să nu-l poprească străjile. SADOVEANU, N. P. 181. 4. (Mold., Bucov.) A propti, a sprijini, a rezema. Cuțui i se puse în față, poprindu-l cu brațele încordate, ca pe un mal. SADOVEANU, B. 284.

A POPRI ~esc tranz. pop. 1) v. A OPRI. 2) reg. (pereți, maluri etc.) A sprijini cu o proptea; a propti. 3) (bunuri materiale) A supune unui sechestru; a sechestra. 4) pop (persoane) A reține prin arest; a aresta. /<sl. poprĕti

poprì v. V. oprì: un rîu ce nu se poate popri din curgerea lui. [Slav. POPRIETI, a sprijini].

propì v. a propti. [Slav. PROPRĬETI, a sprijini].

poprésc v. tr. (vsl. po-prĭeti, a sprijini, cu var. podŭ-prĭeti, de unde și formele vechĭ podpresc, potpresc, protpesc, astăzĭ proptesc, propesc. V. opresc). Opresc (rețin, interzic, păstrez, rezerv). Arestez. Sechestrez. – În est și propesc, 1. opresc, 2. sprijin.

proptésc v. tr. (V. popresc). Vest. Sprijin, pun proptele (unuĭ pom prea încărcat de poame, unuĭ zid ș. a.). V. refl. Mă înțepenesc bine ca să nu cad. – În est propesc, 1. opresc, 2. sprijin. În Trans. și împroptesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

poprire (desp. po-pri-) s. f., g.-d. art. popririi; pl. popriri

poprire (po-pri-) s. f., g.-d. art. popririi; pl. popriri

poprire s. f. (sil. -pri-), g.-d. art. popririi; pl. popriri

popri (a ~) (pop.) (desp. po-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. popresc, 3 sg. poprește, imperf. 1 popream; conj. prez. 1 sg. să popresc, 3 să poprească

popri (a ~) (pop.) (po-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. popresc, imperf. 3 sg. poprea; conj. prez. 3 poprească

popri vb. (sil. -pri), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. popresc, imperf. 3 sg. poprea; conj. prez. 3 sg. și pl. poprească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POPRIRE s. v. dificultate, greutate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, nevoie, obstacol, opreliște, oprire, piedică, popas, stavilă, ședere.

poprire s. v. DIFICULTATE. GREUTATE. IMPAS. IMPEDIMENT. INCONVENIENT. NEAJUNS. NEVOIE. OBSTACOL. OPRELIȘTE. OPRIRE. PIEDICĂ. POPAS. STAVILĂ. ȘEDERE.

POPRI vb. v. aresta, deține, interzice, împiedica, închide, întemnița, opri, prohibi, propti, reține, rezema, sechestra, sprijini, sta, susține.

popri vb. v. ARESTA. DEȚINE. INTERZICE. ÎMPIEDICA. ÎNCHIDE. ÎNTEMNIȚA. OPRI. PROHIBI. PROPTI. REȚINE. REZEMA. SECHESTRA. SPRIJINI. STA. SUSȚINE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

popri (popresc, poprit), vb.1. A reține, a opri. – 2. A interzice. – 3. A confisca, a sechestra. – 4. (Mold.) A sprijini, a propti, a rezema. – Var. propri. Sl. poprĕti (Cihac, II, 229), cf. opri.Der. popreală (var. prop(r)eală), s. f. (oprire; detenție, arest; prohibiție); popritoare (var. propritoare), s. f. (pană, piedică; proptea, reazem); popriște (var. păpriște), s. f. (stadiu, măsură de distanță), din sl. poprište „drum”, sec. XVII, înv.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

propi, propesc, vb. IV (înv. și reg.) a propti.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

popri, popresc v. t. (pop.) a aresta, a închide

Intrare: poprire
  • silabație: po-pri-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poprire
  • poprirea
plural
  • popriri
  • popririle
genitiv-dativ singular
  • popriri
  • popririi
plural
  • popriri
  • popririlor
vocativ singular
plural
Intrare: popri
  • silabație: po-pri info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • popri
  • poprire
  • poprit
  • popritu‑
  • poprind
  • poprindu‑
singular plural
  • poprește
  • popriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • popresc
(să)
  • popresc
  • popream
  • poprii
  • poprisem
a II-a (tu)
  • poprești
(să)
  • poprești
  • popreai
  • popriși
  • popriseși
a III-a (el, ea)
  • poprește
(să)
  • poprească
  • poprea
  • popri
  • poprise
plural I (noi)
  • poprim
(să)
  • poprim
  • popream
  • poprirăm
  • popriserăm
  • poprisem
a II-a (voi)
  • popriți
(să)
  • popriți
  • popreați
  • poprirăți
  • popriserăți
  • popriseți
a III-a (ei, ele)
  • popresc
(să)
  • poprească
  • popreau
  • popri
  • popriseră
propi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
propri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

poprire, popririsubstantiv feminin

  • 1. popular Acțiunea de a popri și rezultând ei. DEX '09 DLRLC
  • 2. științe juridice Măsură dispusă de o instanță judecătorească de indisponibilizare a unor sume de bani ori a unor produse datorate debitorului de către o persoană, urmând ca ele să servească plății creditorului după validarea popririi; reținere din salariul cuiva (în contul unei datorii). DEX '09 DLRLC
    • format_quote Deputatul, care pîndea, îi face sîmbătă poprire la bancă. CAMIL PETRESCU, U. N. 49. DLRLC
etimologie:
  • vezi popri DEX '98 DEX '09

popri, poprescverb

  • 1. popular Interzice, opri, împiedica. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Întăi am venit ca să tăiem și să poprim lăptocul morii tale. SADOVEANU, N. P. 109. DLRLC
    • format_quote Eu zbor în stînga și-n dreapta, ca voioasa ciocîrlie Pe care n-o mai poprește ferecata colivie. HASDEU, R. V. 14. DLRLC
    • format_quote Intrarea în lagăr a oamenilor particulari nu era poprită nici ziua, nici noaptea, dacă ei cunoșteau cuvîntul de ordin. FILIMON, C. 271. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Vitele vor fi slobode pînă la 1 martie 1867, cînd se popresc țarinele. I. IONESCU, M. 291. DLRLC
  • 2. popular A reține cu forța (în timpul unei cercetări penale). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu se poate înfățișa cu ușurință în vederea lumii, ca să nu-l poprească străjile. SADOVEANU, N. P. 181. DLRLC
  • 3. științe juridice A face o poprire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: sechestra
    • format_quote reflexiv pasiv Dacă intră pe proprietatea cuiva și strică, fie ce-o fi: vită, tractor, gîscă, se poprește! GALAN, B. I 128. DLRLC
  • 4. regional Propti, rezema, sprijini. DLRLC
    • format_quote Cuțui i se puse în față, poprindu-l cu brațele încordate, ca pe un mal. SADOVEANU, B. 284. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.